Articole

Povestea Picaturii

Povestea Picaturii

„Vreau sa fiu libera” spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.
„Vreau sa fiu libera” spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

” Nici o picatura nu are nici o valoare” spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

” Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul.” Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

” Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean” spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

” Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ” spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

” Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, „prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:

” Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

” Daca as putea cuprinde” gândi o picatura ” fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
– A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
” Tu si cu mine, noi suntem una.” Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

” Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”
” Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima: ”
O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata.

Fericire

Ieşi din rutina zilnică descoperind o atitudine nouă de viaţă!

Trăim zilnic ceea ce se numeşte rutină. Cu toţii suntem familiarizaţi cu semnificaţia ei, cu aspectele ei neproductive şi cu spaţiul pe care ni-l ocupă. Dicţionarul ne spune că rutina este capacitatea câştigată printr-o practică îndelungată, obişnuinţa de a acţiona sau de a gândi totdeauna în acelaşi fel şi totalitatea obişnuinţelor sau a prejudecăţilor considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creaţiei sau a progresului.
Rutina este, deci, ceea ce numim un drum deja parcurs. Este modul automat în care ne-am setat mintea să acţioneze. Este acea atitudine tipică ţie de care esti constient(ă) şi tu şi poate şi cunoştintele tale. Sunt acele caracteristici tipice ţie şi ar fi bine sa fie mai mult reacţii pozitive decât negative. Deşi ne sunt la îndemână schemele vechi, de păstrat sunt doar cele care ne ajută să avem parte de comunicarea eficientă cu oamenii cu care ne dorim şi cu care interacţionăm în vederea atingerii obiectivelor pe care ni le-am propus.

Cea mai buna modalitate de a ne dezvolta personal este să localizăm ce anume admirăm la alţii şi să ne întrebăm ce vrem să îmbunătăţim la noi sau care este rutina atitudinii negative care te împiedică să avem succes.

Dacă ţi s-a întâmplat vreodată să simţi invidie faţă de cineva,  este bine de ştiut că nu există ceva în persoana aceea ce ţie ţi-ar putea lipsi. Diferenţa dintre oameni este facută de rutina gândurilor lor, care se fixează  în anumite scheme de gândire, ce par a se repeta în viaţă ca nişte scenarii şi aceasta este posibil  să se întâmple deoarece avem un exerciţiu îndelungat în această direcţie. Suntem obişnuiţi în sinea noastră să ne raportăm în acelaşi mod la ceilalţi şi la noi, alegem să ne focusăm pe comportamente ce ne conduc la insucces fără a conştientiza.

10 lucruri pe care oamenii împliniţi le fac

1. Prezentul reprezintă acţiunile şi gândurile pe care le-ai avut. Fii conştient că nu poţi schimba trecutul şi nu pierde timpul cu regrete de genul “dacă aş fi procedat altfel, ar fi fost mai bine”. Nu vei afla niciodată şi nu îţi poate garanta nimeni ce ar fi fost dacă ar fi fost altfel. În schimb, ai garanţía construirii unui prezent împlinit, ceea ce este o alegere zilnică a fiecăruia dintre noi, pentru ca atitudinea este doar un obicei de gândire.

2. Evită să invidiezi. În general, oamenii de succes nu invidiază, ci admiră modelele pozitive de succes şi le iau drept exemplu.

3. Evită să menţii relaţii cu persoane negative. Relaţiile nesănătoase de orice natură nu fac decât să exploreze un potenţial neproductiv. Trebuie să realizezi că nu de puţine ori în viaţă, când un numitor comun nu mai există, unele persoane trebuie lăsate în urmă pentru a ne putea desprinde de ceea ce a fost şi pentru a ne reconstrui într-o variantă mai bună.

4. Fii ancorat şi ascultă cu atenţie nevoile sufletului tău. Schimbarea depinde de structura ta sufletească şi asta va determina alinierea a ceea ce gândeşti cu ceea ce spui şi cu ceea ce faci.

5. Învaţă să te iubeşti şi să te respecţi. Dacă tu nu ai o părere foarte bună despre tine, nici alţii nu o vor avea, iar oamenii din jurul tău te tratează aşa cum le permiţi tu. Şi întreabă-te mereu: “Dacă eu m-aş întâlni pe mine, mi-ar plăcea ce văd? Mi-ar plăcea să mă cunosc ? Mi-ar plăcea să fiu prieten cu mine ? “

6. Ai grijă ca obiectivele tale să fie fixate gândind perspectiva vieţii prin prisma viselor tale şi nu prin prisma fricilor acumulate. Ideal ar fi ca la sfârşitul fiecărei zile să îţi placă ce ai realizat, pentru că tu pui în scenă ce mintea ta a regizat deja.

7. Oamenii fericiţi realizează importanţa timpului  liber şi aleg să îl împartă doar cu persoane care merită într-adevăr şi care au un aport benefic în viaţa lor. Construieşte relaţii cu oameni de succes, întotdeauna vei avea ceva de învăţat de la ei.

8. Schimbă-ţi atitudinea. Tot ce avem de făcut este s-o conştientizăm pe cea prezentă, s-o definim pe cea pe care ne-o dorim, s-o avem ca obiectiv şi zilnic să o exersăm luând drept reper modelul la care ne-am gandit. Treptat, vom constata cum o calitate care era neglijată va deveni la îndemână folosind-o cu succes ori de câte ori vom dori s-o experimentăm în contextele de viaţă care o solicită.

9. Orice întâmplare poate fi un test pe care trebuie să îl treci, iar eleganţa cu care accepţi ceea ce nu poţi schimba poate să stârnească numai admiraţie. Priveşte mereu cu optimism ceea ce ţi se întâmplă şi conştientizează că ultima greşeală facută este profesorul tău. Chiar şi dintr-o experienţă mai puţin plăcută, alege să nu faci o dramă. Detaşarea este o soluţie care te ajută să nu iei personal comportamentele oamenilor care nu depind de tine. Sau dacă realizezi că ai greşit într-adevăr cu ceva, îţi iei lecţia din acea experienţă şi eviţi să repeţi greşelile din trecut.

10. Fii conştient şi responsabil de comportamentul şi acţiunile tale. Personalităţile puternice îşi aleg cu grijă amintirile pe care le păstrează. Este de recomandat să ne derulăm în minte experienţele pozitive trăite cu familia, persoana iubită sau performanţa de la locul de muncă, să ne reamintim clipe care ne confirmă un succes pe care l-am avut şi cum anume ne-a făcut să ne simţim respectiva situaţie. Amintirile plăcute sunt un râu nesecat de energie pozitivă pe care îl putem reaccesa oricând ne dorim o revitalizare a stării de spirit.

Autor: Anca Moraru, Psihopedagog, Coach NLP şi PR, a.ancamoraru@gmail.com

Sursa: CSID

Taina Vindecarii

Taina Vindecarii

“Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”

A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.  Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:

– Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…

Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.

La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea…

“Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană; 
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă; 
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit; 
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi; 
când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el; 
când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie; 
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă; 
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez; 
când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea; 
când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă; 
când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii…”
 
de Bruno Ferrero
 
Sursa: http://drumuricatretine.wordpress.com/2011/03/27/taina-vindecarii-metafora-terapeutica/