Articole

Misterul Roscovanei

Misterul roscovanei

Traia odata o minunata pisicuta de Angora care se numea Roscovana. Desi traia intr-o casuta fermecatoare, ea nu era fericita defel pentru ca aici, lucrurile nu se petreceau intotdeauna asa cum ar fi dorit ea.
In familie avea adeseori sicane si tot felul de lucruri dezagreabile. Uneori fratele sau mai mare o agasa si o tachina prea mult; alteori mama sa striga sau chiar ii interzicea sa actioneze asa cum i-ar fi placut. Astfel, in casa, Roscovana avea rareori linistea dorita si se simtea adeseori bine singura cu problemele sale.
Amicii de la scoala credeau ca Roscovana zambeste prea putin; uneori ea parea foarte obosita, atat de obosita incat casca la ore. Si erau norocosi prietenii care reuseau sa-i vorbeasca, pentru ca Roscovana era putin vorbareata. Rareori spunea ceea ce gandea.
Intr-o zi, Roscovana apare in clasa cu totul altfel. Ce schimbare! Era aproape incredibil! Curios lucru, incepand din aceasta zi Roscovana suradea tot timpul; este plina de energie la scoala si prietenii se ingramadeau in jurul ei pentru a auzi ce spunea, atat de mult si bine vorbea. Avea o multime de lucruri de spus sau de povestit! Dar, ce s-a intamplat? De unde aceasta modificare de comportament? Mister! Doar Roscovana stia cu adevarat ce se intamplase.
Unii povestesc si azi ca Roscovana vede acum lucrurile altfel pentru ca o zana buna i-ar fi dat curajul sa infrunte dificultatile. Altii spun ca un magician i-ar fi dat talentul de a-si schimba modul de a vedea lucrurile, pentru ca Roscovana ar avea acum un buton magic de care se poate folosi oricand si cat de des doreste.
Eu am auzit spunandu-se ca acest buton ar fi pur si simplu plasat pe lobul urechii sale drepte. Roscovana nu il poate vedea. Dar butonul magic este acolo intr-adevar, pentru ca Roscovana nu trebuie decat sa-si frece lobul urechii drepte si de indata butonul magic face minuni.
Si ce minuni! Fratele mai mare este enervant? Mama este nerabdatoare? Tata este furios? Roscovana nu se mai lasa ranita de atitudinea celorlalti. Roscovana are butonul magic, de care se foloseste. Si ea il utilizeaza atat de des cat are nevoie. Si de fiecare data cand Roscovana se foloseste de butonul sau magic, se simte bine si din ce in ce mai bine. Iata! Si asa continua misterul Roscovanei. Ea utilizeaza butonul sau magic si de fiecare data in inima sa este tot mai bine.
Si in pofida tuturor dificultatilor pe care le intalneste, Roscovana surade si are intotdeauna o multime de lucruri de povestit prietenilor sai.

Simti ca te raneste comportamentul negativ al celorlalti fata de tine? Te influenteaza intr-o asa masura incat preferi sa iti restrangi comunicarea cu ceilalti, sa te retragi in singuratate?
Aminteste-ti ca Roscovana a reusit sa infrunte dificultatile, sa-si schimbe modul de a privi lucrurile, sa se simta din ce in ce mai bine, utilizand butonul magic.
Si tu poti sa-ti descoperi propriul tau buton magic pentru a avea tot mai multa incredere in tine, pentru a-ti exprima nevoile, supararile, preferintele, sentimentele, pentru a te simti bine impreuna cu ceilalti si cu tine insuti.

Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa

sursa: http://www.psihohipnoza.ro/misterul-roscovanei/

Vindecare

Vindeca-te singur…

Vindeca-te singur...   de Tudor Chirila

Broscuta

Ce s-a întâmplat cu domnişoara broască Teresa?

Când era mică, toată lumea obişnuia să-i spună “mica Tessie mormoloaca”. Acum, pentru că este mai mare, preferă să i se spună domnişoara broască Teresa.

Domnişoara broască Teresa locuia într-un iaz dintr-o fermă. Era mai degrabă o tânără broască aventuroasă căreia îi plăcea să exploreze. Unii o descriau ca “năsoasa” sau “bot lipicios”. Mama ei adesea îi spunea că-şi bagă nasul unde nu trebuie. “Fii atentă la vorbele mele!”, spunea mama ei, “într-una din zile vei da de un mare necaz!”

Dar, Teresa trebuia să exploreze. Ea doar trebuia să descopere lucruri pe care un le ştia. După toate acestea, era amuzant să părăsească iazul ei şi să meargă ţopăind în jurul fermei. Era de asemenea amuzant să vadă găini comice scormonind şi ciupind ocupate pământul în calea lor. Ea nu ar fi vrut să fie ca ele.

Ea a descoperit că în timp ce vizita cocina de porci, în apropiere a avut şansa să prindă una sau două muşte grase. Erau atât de multe încât o mişcare rapidă a limbii sale lungi aproape garanta o masă.
Intr-una din zile, domnişoara broască Teresa, cunoscută ca “Tessie mormoloaca”, a simţit un miros proaspăt de smântână. Urmându-şi nasul, ea a găsit tentantul miros venind dintro găleată. Dorind să guste, a sărit în faţa ei, dar nu suficient de sus. A încercat apoi, din nou, punând în aceasta de pe urmă mişcare tot efortul ei. De data aceasta a reuşit, sărind drept, alunecând în cremă ca şi când ar fi căzut în apă. Smântână era groasă şi călduţă. Se simţea atât de bine, mai bine decât înotând în propriul iaz. Mai mult, era bună de băut. Aşa că şi-a scos afară limba sa lungă, lipăind cu satisfacţie de câteva ori.

Dar, după o vreme de joacă şi băut, sentimentele ei îi spuneau că ar trebui să să se întoarcă în iaz. Acesta a fost momentul când necazurile ei au început.

Vezi tu, domnişoara broască Teresa nu s-a gândit mai departe. Ea s-a gândit cum să intre în găleată, dar nici nu i-a dat prin minte cum o să iasă de acolo. Ambele părţi erau abrupte, acoperite de smântână şi foarte lunecoase, şi ea nu putea să sară dincolo de margine. Era înţepenită, se simţea neajutorată şi nu ştia ce să facă.

Ea ar fi putut să înoate dar, de asemenea, s-ar mai fi putut bucura o vreme, apoi şi-ar fi rezolvat problema. Ea ar fi putut aştepta o vreme până când cineva ar fi salvat-o, dar ar fi putut trece mult timp şi dacă fermierul ar fi găsit-o acolo, ar fi putut să nu se bucure prea mult găsind o broască care tocmai a vizitat ferma înotând în găleata cu smântână. Dacă ar fi cedat şi s-ar fi oprit tentaţiei, ar fi putut fi afară acum. O dragă, era totul prea dur pentru mica, amărâta, domnişoară broască Teresa.

Acum ştiind ce a făcut, şi-a dat seama că singurul lucru pe care-l putea face era să înoate. Şi a început să înoate în cerc de mai multe ori în cremă, făcând ca broasca, cum numai broaştele ştiu să facă. A orăcăit şi a orăcăit pentru foarte mult timp. Domnişoara broască Teresa era hotărâtă să nu renunţe. Ea ea început să orăcăiască din nou pentru încă foarte multă vreme. Şi în timp ce făcea asta, a constatat că era din ce în ce mai greu să înoate prin smântână. La început a crezut că doar a obosit, dar în curând a realizat că acea cremă a început să se întărească. Orăcăitul şi agitaţia sa transformau smântâna în unt.

Cu asta, speranţele ei s-au revigorat şi a început să înoate mai tare şi mai puternic în cerc, în găleată, până ce untul s-a format şi ea a putut sta pe el şi apoi a sărit chiar pe marginea găleţii.

Obosită cum era, cu bucurie s-a reîntors la iaz. Şi în timp ce făcea baie în iaz, spălând untul de pe corpul său, domnişoara broască Teresa gândea despre sine: “Intotdeauna mi-a plăcut smântâna, dar iubesc untul!!!…”

Morala: Câteodată este posibil să te afli într-o situaţie dificilă când nici nu te aştepţi. Pentru simplul fapt că nu te-ai mai confruntat cu o experienţă asemanatoare înainte, nu ştii cum sa procedezi, te afli în încurcătură. Confruntă-te cu noua experienţă, fii o persoana determinată, explorează toate posibilităţile şi programează-te pentru succes în viitor! Aminteste-ţi: orice problemă are o solutie.

“101 Povestiri vindecătoare. Folosirea metaforei în terapie” (Burns, 2001)

Sursa: http://www.psihohipnoza.ro/povesti-terapeutice/ce-s-a-intamplat-cu-domnisoara-broasca-teresa/