Articole

Time

TVR International, Psiholog clinician Adina Moraru – Un doctor pentru dumneavoastra 04.10.2017 – Importanța psihoterapiei în procesul vindecării

IMPORTANTA PSIHOTERAPIEI IN PROCESUL VINDECARII
Invitat: ADINA MORARU, psiholog clinician, psiho-oncolog, psihoterapeut

NOUTĂŢI ÎN PREVENŢIA ŞI TRATAREA CANCERELOR LA FEMEI
INVITAT: dr. CATĂLIN COSTOVICI, medic primar oncolog, Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulator si Medicina Preventiva al Academiei Române

Puteţi adresa întrebări la numerele de telefon: 004021.319.90.81 şi 004021.319.90.61 sau aici, pe pagina noastră de Facebook.

Vă aşteptăm să fiţi alături de noi!

Moderator: Ana Maria Ghiur

Producător: Monica Ancuţa

Sursa: TVR+

Povestea Picaturii

Povestea Picaturii

„Vreau sa fiu libera” spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.
„Vreau sa fiu libera” spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

” Nici o picatura nu are nici o valoare” spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

” Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul.” Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

” Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean” spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

” Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ” spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

” Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, „prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:

” Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

” Daca as putea cuprinde” gândi o picatura ” fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
– A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
” Tu si cu mine, noi suntem una.” Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

” Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”
” Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima: ”
O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata.

Broscuta

Ce s-a întâmplat cu domnişoara broască Teresa?

Când era mică, toată lumea obişnuia să-i spună “mica Tessie mormoloaca”. Acum, pentru că este mai mare, preferă să i se spună domnişoara broască Teresa.

Domnişoara broască Teresa locuia într-un iaz dintr-o fermă. Era mai degrabă o tânără broască aventuroasă căreia îi plăcea să exploreze. Unii o descriau ca “năsoasa” sau “bot lipicios”. Mama ei adesea îi spunea că-şi bagă nasul unde nu trebuie. “Fii atentă la vorbele mele!”, spunea mama ei, “într-una din zile vei da de un mare necaz!”

Dar, Teresa trebuia să exploreze. Ea doar trebuia să descopere lucruri pe care un le ştia. După toate acestea, era amuzant să părăsească iazul ei şi să meargă ţopăind în jurul fermei. Era de asemenea amuzant să vadă găini comice scormonind şi ciupind ocupate pământul în calea lor. Ea nu ar fi vrut să fie ca ele.

Ea a descoperit că în timp ce vizita cocina de porci, în apropiere a avut şansa să prindă una sau două muşte grase. Erau atât de multe încât o mişcare rapidă a limbii sale lungi aproape garanta o masă.
Intr-una din zile, domnişoara broască Teresa, cunoscută ca “Tessie mormoloaca”, a simţit un miros proaspăt de smântână. Urmându-şi nasul, ea a găsit tentantul miros venind dintro găleată. Dorind să guste, a sărit în faţa ei, dar nu suficient de sus. A încercat apoi, din nou, punând în aceasta de pe urmă mişcare tot efortul ei. De data aceasta a reuşit, sărind drept, alunecând în cremă ca şi când ar fi căzut în apă. Smântână era groasă şi călduţă. Se simţea atât de bine, mai bine decât înotând în propriul iaz. Mai mult, era bună de băut. Aşa că şi-a scos afară limba sa lungă, lipăind cu satisfacţie de câteva ori.

Dar, după o vreme de joacă şi băut, sentimentele ei îi spuneau că ar trebui să să se întoarcă în iaz. Acesta a fost momentul când necazurile ei au început.

Vezi tu, domnişoara broască Teresa nu s-a gândit mai departe. Ea s-a gândit cum să intre în găleată, dar nici nu i-a dat prin minte cum o să iasă de acolo. Ambele părţi erau abrupte, acoperite de smântână şi foarte lunecoase, şi ea nu putea să sară dincolo de margine. Era înţepenită, se simţea neajutorată şi nu ştia ce să facă.

Ea ar fi putut să înoate dar, de asemenea, s-ar mai fi putut bucura o vreme, apoi şi-ar fi rezolvat problema. Ea ar fi putut aştepta o vreme până când cineva ar fi salvat-o, dar ar fi putut trece mult timp şi dacă fermierul ar fi găsit-o acolo, ar fi putut să nu se bucure prea mult găsind o broască care tocmai a vizitat ferma înotând în găleata cu smântână. Dacă ar fi cedat şi s-ar fi oprit tentaţiei, ar fi putut fi afară acum. O dragă, era totul prea dur pentru mica, amărâta, domnişoară broască Teresa.

Acum ştiind ce a făcut, şi-a dat seama că singurul lucru pe care-l putea face era să înoate. Şi a început să înoate în cerc de mai multe ori în cremă, făcând ca broasca, cum numai broaştele ştiu să facă. A orăcăit şi a orăcăit pentru foarte mult timp. Domnişoara broască Teresa era hotărâtă să nu renunţe. Ea ea început să orăcăiască din nou pentru încă foarte multă vreme. Şi în timp ce făcea asta, a constatat că era din ce în ce mai greu să înoate prin smântână. La început a crezut că doar a obosit, dar în curând a realizat că acea cremă a început să se întărească. Orăcăitul şi agitaţia sa transformau smântâna în unt.

Cu asta, speranţele ei s-au revigorat şi a început să înoate mai tare şi mai puternic în cerc, în găleată, până ce untul s-a format şi ea a putut sta pe el şi apoi a sărit chiar pe marginea găleţii.

Obosită cum era, cu bucurie s-a reîntors la iaz. Şi în timp ce făcea baie în iaz, spălând untul de pe corpul său, domnişoara broască Teresa gândea despre sine: “Intotdeauna mi-a plăcut smântâna, dar iubesc untul!!!…”

Morala: Câteodată este posibil să te afli într-o situaţie dificilă când nici nu te aştepţi. Pentru simplul fapt că nu te-ai mai confruntat cu o experienţă asemanatoare înainte, nu ştii cum sa procedezi, te afli în încurcătură. Confruntă-te cu noua experienţă, fii o persoana determinată, explorează toate posibilităţile şi programează-te pentru succes în viitor! Aminteste-ţi: orice problemă are o solutie.

“101 Povestiri vindecătoare. Folosirea metaforei în terapie” (Burns, 2001)

Sursa: http://www.psihohipnoza.ro/povesti-terapeutice/ce-s-a-intamplat-cu-domnisoara-broasca-teresa/