Poliartrita reumatoida si personalitatea pacientilor reumatici
Autor: Psiholog clinician-Psihoterapeut Adina MORARU
Implicarea psihicului in problematica etipatogenetica, clinica si terapeutica a majoritatii suferintelor omului, daca nu cumva in totalitatea acestor suferinte, este un fapt bine stabilit astazi. Ponderea acestei implicatii este variabila de la o boala la alta si, desigur, de la un bolnav la altul. In suferintele reumatice este sigur ca aceasta pondere poate atinge chiar cote maxime.
Durerea determina anxietate, iar anxietatea mareste durerea
In toate definitiile durerii, nu lipseste precizarea componentei sale psihice, alaturi de cea fizica: durerea este o suferinta a corpului si a mintii, care poate fi cunoscuta numai de individ in propria constiinta. Nu exista dureri fizice ale corpului si atat, dar dureri mintale si atat exista.
Poliartrita reumatoida este o afectiune autoimuna, caracterizata prin inflamatia cronica a articulatiilor si tesuturilor adiacente acestora. Boala este progresiva, in ultimele stadii aparand deformarea articulatiilor si anchiloza.
In cadrul reumatismului, alaturi de durere se instaleaza si deficitul functional mai mare sau mai mic, elementele somato-psihice se intrepatrund tot mai mult cu cele strict organice, realizand astfel tabloul sindroamelor anxioase sau depresive. Instalarea cercului vicios cauza-efect-cauza ingreuneaza analiza clinica a bolnavului.
Predispozitia genetica, unul dintre factorii declansatori
Desi se fac cercetari ample in acest domeniu, nu s-au descoperit cauzele exacte care pot duce la instalarea artritei. Pot fi amintiti insa factori asociati afectiunii, si anume:
Infectii frecvente (streptococ, stafilococ, bacilul Koch);
Factori de mediu (expuneri indelungate la frig, umezeala, alimentatie irationala);
Predispozitie genetica;
Stres, fumat, disfunctii hormonale;
Aparitia unui raspuns autoimun.
Cele mai afectate sunt persoanele de sex feminin, cu varste intre 30 si 50 de ani, insa artrita reumatoida poate fi intalnita si la copiii sub 16 ani, sub denumirea de artrita juvenila.
Speranta medie de viata a pacientilor cu poliartrita reumatoida este mai mica decat cea a persoanelor sanatoase cu trei pana la sapte ani, iar cei care sufera de forma severa pot deceda cu 10-15 ani mai devreme.
Toate formele de artrita prezinta aceleasi simptome
Primele manifestari sunt de obicei vagi si nu atrag atentia pacientului sau medicului ca boala va fi una articulara: simptome generale (astenie, inapetenta, insomnie, irascibilitate), parestezii, scaderea fortei musculare, redori articulare tranzitorii, mai ales matinale, hiperhidroza, sindrom Raynaud (sindromul mainilor reci) etc.
Dupa cateva luni sau ani de la debut, boala se accentueaza progresiv prin puseuri acute/subacute succesive, care antreneaza deformarile caracteristice si alterarile cartilaginoase ireversibile.
Complicatiile poliartritei reumatoide pot fi locale sau generale, carora li se adauga reactiile adverse ale medicatiei utilizate in tratamentul de durata al bolii.
Tratament complex si de durata
Obiectivul principal al tratamentului poliartritei reumatoide consta in oprirea sau intarzierea evolutiei procesului inflamator. Tratamentul in cazul poliartritei reumatoide poate actiona din mai multe directii, si anume:
Tratament medicamentos (administrarea de medicamente antiinflamatoare si remisive);
Tratament ortopedic;
Tratament igieno-dietetic;
Terapii fizice si de recuperare (fiziobalneoterapia, kinetoterapia);
Suportul psihic (psihoterapie prin antrenament Schultz si tehnici de relaxare Jacobson, psihoterapie interpersonala, psihoterapie dinamica) si informarea pacientului.
Recomandarea psihologului
Se impune precautie atunci cand bolnavului i se recomanda o evaluare psihologica sau psihiatrica pentru acele conditii care nu fac obiectul medicului specialist in reumatologie.
Unii bolnavi se simt lezati de aceasta recomandare, nefiind suficient informati de implicatiile factorilor psihologici stresanti in cauzalitatea unor tulburari reumatice.
Tocmai de aceea, psihoterapia este indicata in cadrul echipei de ingrijire din clinica de recuperare, ca parte integranta a tratamentului recuperator. In clinica, bolnavii pot beneficia si de terapia de grup, sustinerea grupului si puterea exemplului care pot motiva bolnavii.