24.02.2017 – de Radu J., 34 ani, supravietuitor cancer colon
„Din pacate la noi, latura emotionala si psihologica in general si a bolii oncologice, in particular, nu primeste atentia cuvenita, iar, cu mici exceptii familia este cea care trebuie sa o gestioneze.
Temerile cu care se confrunta persoanele bolnave de cancer sunt multiple: de la efectele adverse ale chimioterapiei pana la teama de moarte, iar daca scapi iti pui probleme despre marginalizarea in societate sau de ordin financiar.
Inca dinainte sa ma imbolnavesc simteam ca ceva nu este in regula mai ales la nivel psihic insa ca oricare altul imi era dificil sa accept acest lucru iar de vorbit cu altcineva, chiar si din familie, nici nu incapea vorba. Principala problema cu care ma confruntam este anxietatea si „sora” acesteia atacurile de panica. Cautandu-mi calea prin care m-as putea vindeca de cancer am inteles ca exista o stransa legatura intre problemele digestive si cele de natura psihica. De alfel chiar si medicina clasica accepta ca unele boli cronice (cum ar fi colon iritabil, gastrita) sunt sensibile la stres.
Peste tot auzi ca stresul este o chestie normala si ca „toata lumea este stresata in ziua de astazi”. Asa credeam si eu pana sa ma imbolnavesc. O data aflat in fata mortii mi-am dat seama ca lumea este putin mai bolnava decat eram eu si ca de fapt stresul este creat in mod artificial de minte fie pentru a ne justifica, fie din motive de orgoliu fie din cine stie ce motive. Este greu sa renunti la el cand ai nu stiu ce planuri, este greu cand iti doresti lucruri materiale, dar eu cred ca cel mai greu este sa te lupti cu propria minte.
O prima lupta personala a fost sa accept ca mintea ar putea fi cea care imi dicteaza viata. Consideram ca anumite teorii care sustin acest lucru sunt povesti, iar psihologul intervine doar atunci cand esti aproape de Balaceanca.
Dupa ce am citit cateva carti pe aceasta tema (ex: Calatoria de Brandon Bays, Codul autovindecarii s.a.) tot nu eram foarte convins de utilitatea unor asemenea teorii. Am incercat apoi sa tin un jurnal al starilor emotionale si sa imi scriu zilnic o incurajare pe o foaie de hartie. Apoi am renuntat sa imi mai fac planuri pe mai mult de o saptamana. Am constatat ca in cazul meu acest lucruri marunte functionau pentru ca aveam o stare psihica mai buna. Cu timpul am inceput sa fac si exercitii de imagerie ghidata, meditatii, colorat (mandale) si starea s-a imbunatatit.
Am inteles apoi ca pentru a ajunge la “radacina” anxietatii drumul este din pacate mai lung. Ganditi-va ca am acumulat ani si ani de conflicte emotionale mai mult sau mai putin rezolvate la nivel de subconstient. Este normal ca rezultatele sa nu apara peste noapte ci doar in urma perseverarii.
De un real ajutor mi-a fost domnisoara psiholog Adina Moraru care are un cabinet in Bucuresti, zona Universitatii (https://www.psihooncologie.ro/contact/) pe care v-o recomand din tot sufletul, fie ca aveti sau nu o problema de natura oncologica.
Pe langa o calitate sufleteasca si empatica deosebita este printre putinele persoane din Romania (daca nu singura) care este canalizata pe psihooncologie avand studii si o experienta bogata in acest sens. Sedintele pe care le-am avut, mi-au fost de un real ajutor, stilul de lucru fiind unul care promoveaza identificarea principalelor probleme emotionale particulare fiecaruia, regasirea propriei personalitati (paradoxal este ca dorind sa facem pe plac altora si etichetelor din societate nu ne dam seama sau uitam de propria bogatie interioara) dar si exercitii foarte utile care apoi pot fi repetate acasa.
Dincolo de priceperea Adinei, principalul „dresor” al mintii si cel care trebuie sa caute permanent caile suntem noi. Sa nu uitam ca atunci cand ne nastem suntem ca niste diamante pure, iar faptul ca am ajuns la stadiul de piatra se datoreaza experientelor pe care le traim, oamenilor cu care intram in contact. Eu am invatat ca toleranta si iertarea fata de ceilalti este esentiala pentru ca foarte multe persoane au uitat cine sunt de fapt, bucuria pentru lucruri marunte si care este de fapt rolul omului.”
Sursa: WordPress
