Articole

Gabriel Garcia Marquez

Scrisoare de ramas bun – Gabriel Garcia Marquez

/0 Comentarii/în /de

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata…

N-as lasa sa treaca nicio zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.

Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.

Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc,
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Love Happiness

In cautarea Fericirii

/0 Comentarii/în /de

A fost odată o prinţesă care avea de toate. Ei bine, chiar de toate. Ea locuia într-un castel uriaş. După rege şi regină, ea era cea mai importantă persoană din toată ţara. Bineînţeles, fiind prinţesă, ea avea tot ceea ce ar fi fost posibil să visezi. Puteţi să vă imaginaţi? Dacă dorea ceva, tot ceea ce trebuia să facă era să ceară şi i se dădea. Fiind o prinţesă modernă avea toate jucăriile moderne apărute. Ea avea o construcţie, un palat special construit, de jucărie plin cu păpuşi Bărbie şi Ken, şi toate accesoriile lor. Tototdată avea ultimele versiuni de jocuri pe computer pe care le juca folosind o plasmă mare, cât un perete întreg în camera ei de joacă. Şi camera ei de joacă era cea mai mare din toate camerele familiei ei regale. Mai mult, îşi pierduse interesul pentru toate acestea, era plictisită, sau se sinţea singură.

La un moment dat a deschis fereastra camerei sale şi a privit afară în stradă. Acolo ea a văzut alţi copii jucându-se şotronul, râzând, cântând, sporovăind.

„- De ce toţi aceşti copii scot sunetele acestea?”, a întrebat prinţesa pe bona ei.

„- Bănuiesc pentru că sunt fericiţi!”, a replicat aceasta din urmă.

Privind în jos, din nou, la copii prinţesa spuse:

„– Vreau să fiu şi eu fericită! Ce m-ar putea face fericită?”.

Bona nu mai fusese niciodată pusă într-o situaţie atât de dificilă. Numai de ar putea să o ducă pe prinţesă jos la copii să se joace, poate aceasta ar învăţa să râdă şi să se distreze. Numai de ar putea prinţesa să aibe ceva prieteni cu care să împărtăşească povestiri, să vorbească despre ceea ce simte, sau doar să facă unele lucruri pe care este drăguţ să le faci cu prietenii. Bona chiar începuse să aibe ceva gânduri care ar fi putut să nu fie foarte bune pentru o bonă regală. Ea se întreba dacă prinţesa s-ar fi bucurat să joace snowball cu ceilalţi copii pe stradă, ori dacă aceasta ar râde de alergarea desculţă în noroi de-a lungul râului şi dacă poate şi-ar murdări rochia ei drăguţă. Cum ar fi pentru ea dacă nu şi-ar face griji pentru cum arată sau ce cred ceilalţi despre ea?

Dar, bineînţeles acestea nu sunt lucruri despre care o bonă regească să poată vorbi cu o prinţesă fără să-şi piardă slujba. Mai mult decât atât, prinţeselor nu le este permis să facă astfel de lucruri, nu contează ce cred bonele. Deci, ce a spus bona? Ea trebuia să răspundă ceva prinţesei. Privind în jos şi-a văzut pantofii. Probabil era răspunsul si, în final, spuse:

„- Dacă am putea găsi fericirea în regat, ai putea sta în pantofii acelor copii, poate chiar să mergi în pasul lor şi cunoşti cum este să fii fericit”.

Prinţesa, instantaneu, a cerut unui întreg battalion să-i caute fericirea în regat.

„- Când o veţi găsi să-mi aduceţi pantofii ei imediat”.

Gărzile regelui au căutat şi au căutat….Prinţesa nu mai avea însă răbdare, zilele treceau, la fel săptămânile şi ea mereu întreba :

„- Nu au găsit fericirea copilăriei încă? Unde sunt pantofii pe care mi i-ai promis?”.

Aşteptarea o făcea pe prinţesă să-şi pună tot felul de întrebări:

„- Cum arată pamtofii fericirii?, Se pot încălta? Sunt nişte botine elegante? Sau nu sunt de firmă? Ce culoare ar putea avea? Roz, roşii, bleu, galbeni? Pantofii fericirii trebuie neapărat să fie coloraţi! Ar putea fi decoraţi cu flori, nasturi, clopoţei? Sau poate or avea luminiţe cum văzuse la reclamele de la televiziune?”.

Nu mai putea aştepta. Ei bine, zile după zile au trecut şi prinţesa continua să o întrebe pe bonă:

„- Când îmi vor aduce pantofiorii?”.

In cele din urmă, ziua sosi. Bona veni în fugă în camera prinţesei cu veşti:

„- Inălţimea voastră, am ceva veşti bune şi ceva veşti rele! ” „Ei bine, spuse bona, e o plăcere pentru mine să spun că am găsit fericirea copilăriei în tot regatul!”.

„- Atunci unde sunt pantofii?”, a cerut nerăbdătoare prinţesa.

„- Asta este vestea cea rea!, a replicat bona, Fericirea nu are pantofi!”.

Morala: Uneori poţi avea probleme şi, de aceea, te poţi simţi plictisit sau nefericit şi trăieşti sentimentul de singurătate. Invaţă să râzi, să te joci şi să te distrezi; descoperă valorile prieteniei, explorează natura fericirii şi învaţă că fericirea este mai mult decât ceea ce posedăm. Orice suferinţă conţine în ea sâmburele transformării prin activarea resurselor din tine.

„101 Povestiri vindecătoare. Folosirea metaforei în terapie” (Burns, 2001).

Publicat de Psihoterapeut Anca MORARU

sursa: http://www.psihohipnoza.ro/in-cautarea-fericirii-poveste-terapeutica/

Povestea Picaturii

Povestea Picaturii

/0 Comentarii/în /de

„Vreau sa fiu libera” spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.
„Vreau sa fiu libera” spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

” Nici o picatura nu are nici o valoare” spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

” Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul.” Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

” Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean” spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

” Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ” spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

” Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, „prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:

” Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

” Daca as putea cuprinde” gândi o picatura ” fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
– A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
” Tu si cu mine, noi suntem una.” Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

” Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”
” Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima: ”
O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata.

Iubire Multa

Femeia care iubeşte prea mult, victima perfectă a bărbatului ignorant!

/0 Comentarii/în /de

Autor: Psihoterapeut/Coach NLP Master ANCA MORARU

Femeia povestilor dureroase si siropoase care nu a fost ocolita de dezamagire. Tiparul femeii care ofera prea mult si primeste prea putin, care face orice pentru bunastarea relatiei ei si nu se impiedica de limite, gasind mereu strategii de reparare si ajutorare a partenerului sau.
Dar ce mecanisme stau la baza fiecarei dezamagiri?

Ce putem afla despre confortul unui comportament vechi care cauzeaza numai alegerea partenerilor nepotriviti?

Femeile care ” iubesc prea mult ” nu iubesc mai mult decat femeile care iubesc sanatos

Psihologii spun ca primele experiente traite alaturi de cei ce ne-au crescut (parinti, bunici sau altcineva) ne pun bazele a ceea ce urmeaza sa devina normalitatea noastra si felul de a percepe lumea sau exteriorul (in jurul varstei de 7, 9 ani).
Prin puterea exemplului, felul in care capatam deprinderile comportamentale va deveni mai tarziu mecanismul prin care rezulta discernamantul nostru. Altfel spus, felul nostru de a fi sau a nu fi. Astfel, inca de mici invatam ce este iubirea si cum trebuie sa ne comportam ca sa primim, intr-un fel sau altul, afectiunea dupa care tanjim.

Suntem obisnuiti sa ii obisnuim si pe ceilalti sa ne cunoasca la perfectie

Deseori dezvoltam anumite tipare comportamentale pe care nu le parasim, iar in acest articol ne referim la acele tipare care ne determina sa fim atrase de acelasi tip de partener. Una din caracteristicile femeilor este ca de obicei sunt atrase de barbati indisponibili, situatie care le face sa tot puna in scena acelasi rol de victima neapreciata.

Femeile care iubesc prea mult se pun pe locul doi, mereu locul 1 fiind ocupat de interesele si bunastarea barbatului din viata lor, programul si prioritatile fiind mereu facut in jurul lui.

Femeile care iubesc prea mult obisnuiesc sa isi foloseasca armele de cucerire la potential maxim (mai ales) in momentul in care sunt stimulate de un factor extern: lipsa de interes a barbatului, aparitia altei femei etc. Dupa ce barbatul va fi cucerit intr-un final, este foarte probabil ca ele sa isi piarda interesul si sa paraseasca misiunea pentru a gasi un altul indisiponibil pentru care sa isi scoata armele si sa lupte din nou.

Femeile care iubesc prea mult se hranesc cu calitatile vagi ale omului care promite mult. Cateva semne ale viitoarelor calitati devin fundatia ce va fi baza relatiei lor, iar povestea va fi frumoasa cand imaginatia lor va deveni realitate. Va deveni realitate cu ajutorul lor, bineînteles. Pentru ca ele sunt acolo ca sa se asigure ca fac lucrurile sa se intample cum trebuie.
Numai femeia care iubeste prea mult stie cate suporta si face pentru el. Cateodata simte ca nu mai poate, iar el nu apreciaza deloc. Nu ar aprecia, oare, mai mult o femeie care isi impune respectul mereu?

Femeia care iubeste prea mult isi asuma 50 la suta macar din vina pentru ceea ce nu merge in relatie. Indiferent ca este vorba spre exemplu de violenta de care are parte, ea isi va spune ca el are dreptate cand explica gestul prin motive ca: tipatul ei, gelozia ei, nemultumirile ei etc.

Femeia care iubeste prea mult poate fi recunoscuta si prin lipsa de incredere pe care o are in ea insasi si pe care o afiseaza si in interiorul relatiei. Prefera non actiunea, ameninta despartirea verbal, dar nu si prin fapte, arata lipsa de curaj sau complacerea in situatie. Acest gen de comportament admite de la sine ca prefera sa ramana in relatia in care e obisnuita macar, decat sa traverseze iar o perioada de singuratate si sa dea de un posibil barbat la fel sau chiar mai rau.

Femeia care iubeste prea mult se detaseaza de realitatea prezentului agatandu-se de viitor

Femeia care iubeste prea mult isi traieste relatia in perspectiva; traieste relatia combinand realitatea cu imaginatia. Imaginatia este cea care o ajuta sa aiba o viziune a viitorului care candva poate se va implini. Ea isi spune ca va fi bine intr-un final, iar acesta e “combustibilul” care îi alimenteaza pasiunea si stoicismul cu care reusesc sa faca fata dezamagirii relatiei.

Femeia care iubeste prea mult gaseste scuze barbatului pentru câte ii greseste, de fiecare data cand greseste. El trebuie sa fie inteles pentru ca e un om care: nu are experienta multa, a suferit, nu a avut o copilarie fericita, e stresat, are probleme si lista continua.

Femeia care iubeste prea mult considera ca stie prea bine potentialul barbatului pe care acesta l-ar putea avea. Drept dovada, se ia un vag reper pozitiv care confirma viitorul potential: un mic gest frumos desi rar, o mica incercare care parca se vede din cand in cand in comportamentul lui precum eclipsa.

Femeile care iubesc prea mult sunt niste eroine incapatanate a caror cauza nu se vrea a fi pierduta

Femeia care iubeste prea mult se identifica cu rolul salvatoarei. Ii este mereu la indemana sa fie atrasa de barbati pe care sa ii poata ajuta cu ceea ce ea stie deja si trebuie sa ii arate si barbatului care cu siguranta urmeaza sa fie din ce in ce mai flexibil, matur si deschis.
Femeia care iubeste prea mult e inzestrata cu multa rabdare pentru barbatul ei pana cand el va deveni ceea ce ea isi doreste de fapt.

Femeile care iubesc prea mult sunt adeptele credintei conform carora iubirea nu e simpla. Trebuie sa te lupti pentru a fi fericit. Daca o situatie e simpla, e si plictisitoare si poate nici nu merita efortul. Ele sunt obisnuite sa faca lucrurile sa se intample, iar pentru asta exista foarte multe strategii pe care le experimenteaza.

Neconstientizand, femeile prinse intr-un scenariu de viata scris de mult cad in capcana acestor tipare repetitive de comportament. De fapt, ele nu iubesc prea mult ci sufera prea mult ajungand deseori depresive fara sa inteleaga de ce si unde anume gresesc punand totul pe tava (fara sa fie cazul macar).

Doar aducerea in constiinta a informatiilor descrise mai sus pot scurtcircuita vechile tipare, iar din inlocuirea lor cu cele firesti va rezulta redobandirea stimei, a increderii de sine, a vitalitatii, alegeri responsabile pentru o viata prospera si atragerea tiparului potrivit pentru o relatie implinita.

sursa: http://www.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/femeia-care-iubeste-prea-mult-victima-perfecta-a-barbatului-ignorant-13665207/

Fericire

Ieşi din rutina zilnică descoperind o atitudine nouă de viaţă!

/0 Comentarii/în , /de

Trăim zilnic ceea ce se numeşte rutină. Cu toţii suntem familiarizaţi cu semnificaţia ei, cu aspectele ei neproductive şi cu spaţiul pe care ni-l ocupă. Dicţionarul ne spune că rutina este capacitatea câştigată printr-o practică îndelungată, obişnuinţa de a acţiona sau de a gândi totdeauna în acelaşi fel şi totalitatea obişnuinţelor sau a prejudecăţilor considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creaţiei sau a progresului.
Rutina este, deci, ceea ce numim un drum deja parcurs. Este modul automat în care ne-am setat mintea să acţioneze. Este acea atitudine tipică ţie de care esti constient(ă) şi tu şi poate şi cunoştintele tale. Sunt acele caracteristici tipice ţie şi ar fi bine sa fie mai mult reacţii pozitive decât negative. Deşi ne sunt la îndemână schemele vechi, de păstrat sunt doar cele care ne ajută să avem parte de comunicarea eficientă cu oamenii cu care ne dorim şi cu care interacţionăm în vederea atingerii obiectivelor pe care ni le-am propus.

Cea mai buna modalitate de a ne dezvolta personal este să localizăm ce anume admirăm la alţii şi să ne întrebăm ce vrem să îmbunătăţim la noi sau care este rutina atitudinii negative care te împiedică să avem succes.

Dacă ţi s-a întâmplat vreodată să simţi invidie faţă de cineva,  este bine de ştiut că nu există ceva în persoana aceea ce ţie ţi-ar putea lipsi. Diferenţa dintre oameni este facută de rutina gândurilor lor, care se fixează  în anumite scheme de gândire, ce par a se repeta în viaţă ca nişte scenarii şi aceasta este posibil  să se întâmple deoarece avem un exerciţiu îndelungat în această direcţie. Suntem obişnuiţi în sinea noastră să ne raportăm în acelaşi mod la ceilalţi şi la noi, alegem să ne focusăm pe comportamente ce ne conduc la insucces fără a conştientiza.

10 lucruri pe care oamenii împliniţi le fac

1. Prezentul reprezintă acţiunile şi gândurile pe care le-ai avut. Fii conştient că nu poţi schimba trecutul şi nu pierde timpul cu regrete de genul “dacă aş fi procedat altfel, ar fi fost mai bine”. Nu vei afla niciodată şi nu îţi poate garanta nimeni ce ar fi fost dacă ar fi fost altfel. În schimb, ai garanţía construirii unui prezent împlinit, ceea ce este o alegere zilnică a fiecăruia dintre noi, pentru ca atitudinea este doar un obicei de gândire.

2. Evită să invidiezi. În general, oamenii de succes nu invidiază, ci admiră modelele pozitive de succes şi le iau drept exemplu.

3. Evită să menţii relaţii cu persoane negative. Relaţiile nesănătoase de orice natură nu fac decât să exploreze un potenţial neproductiv. Trebuie să realizezi că nu de puţine ori în viaţă, când un numitor comun nu mai există, unele persoane trebuie lăsate în urmă pentru a ne putea desprinde de ceea ce a fost şi pentru a ne reconstrui într-o variantă mai bună.

4. Fii ancorat şi ascultă cu atenţie nevoile sufletului tău. Schimbarea depinde de structura ta sufletească şi asta va determina alinierea a ceea ce gândeşti cu ceea ce spui şi cu ceea ce faci.

5. Învaţă să te iubeşti şi să te respecţi. Dacă tu nu ai o părere foarte bună despre tine, nici alţii nu o vor avea, iar oamenii din jurul tău te tratează aşa cum le permiţi tu. Şi întreabă-te mereu: “Dacă eu m-aş întâlni pe mine, mi-ar plăcea ce văd? Mi-ar plăcea să mă cunosc ? Mi-ar plăcea să fiu prieten cu mine ? “

6. Ai grijă ca obiectivele tale să fie fixate gândind perspectiva vieţii prin prisma viselor tale şi nu prin prisma fricilor acumulate. Ideal ar fi ca la sfârşitul fiecărei zile să îţi placă ce ai realizat, pentru că tu pui în scenă ce mintea ta a regizat deja.

7. Oamenii fericiţi realizează importanţa timpului  liber şi aleg să îl împartă doar cu persoane care merită într-adevăr şi care au un aport benefic în viaţa lor. Construieşte relaţii cu oameni de succes, întotdeauna vei avea ceva de învăţat de la ei.

8. Schimbă-ţi atitudinea. Tot ce avem de făcut este s-o conştientizăm pe cea prezentă, s-o definim pe cea pe care ne-o dorim, s-o avem ca obiectiv şi zilnic să o exersăm luând drept reper modelul la care ne-am gandit. Treptat, vom constata cum o calitate care era neglijată va deveni la îndemână folosind-o cu succes ori de câte ori vom dori s-o experimentăm în contextele de viaţă care o solicită.

9. Orice întâmplare poate fi un test pe care trebuie să îl treci, iar eleganţa cu care accepţi ceea ce nu poţi schimba poate să stârnească numai admiraţie. Priveşte mereu cu optimism ceea ce ţi se întâmplă şi conştientizează că ultima greşeală facută este profesorul tău. Chiar şi dintr-o experienţă mai puţin plăcută, alege să nu faci o dramă. Detaşarea este o soluţie care te ajută să nu iei personal comportamentele oamenilor care nu depind de tine. Sau dacă realizezi că ai greşit într-adevăr cu ceva, îţi iei lecţia din acea experienţă şi eviţi să repeţi greşelile din trecut.

10. Fii conştient şi responsabil de comportamentul şi acţiunile tale. Personalităţile puternice îşi aleg cu grijă amintirile pe care le păstrează. Este de recomandat să ne derulăm în minte experienţele pozitive trăite cu familia, persoana iubită sau performanţa de la locul de muncă, să ne reamintim clipe care ne confirmă un succes pe care l-am avut şi cum anume ne-a făcut să ne simţim respectiva situaţie. Amintirile plăcute sunt un râu nesecat de energie pozitivă pe care îl putem reaccesa oricând ne dorim o revitalizare a stării de spirit.

Autor: Anca Moraru, Psihopedagog, Coach NLP şi PR, a.ancamoraru@gmail.com

Sursa: CSID

Inteligenta Emotionala

Inteligenţa emoţională: comunicare, atitudine şi înţelepciune!

/0 Comentarii/în , /de

Ce este inteligenţa emoţională?

Toţi specialiştii spun că este abilitatea de a identifica, înţelege şi gestiona stările şi sentimentele noastre, dar şi ale celorlalţi. Este maniera cu care îţi poţi transforma starea de spirit de la una de stres în una pozitivă şi productivă din care să ieşi în avantaj.

Este acea capacitate care te ajută să te situezi şi în locul celuilalt pentru a-ţi da seama de impactul comportamentului tău asupra lui sau pentru a realiza cum gândeşte cealaltă persoană. Altfel spus, este unexerciţiu mental care te ajută să ai succes cu oamenii din jurul tău, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională.

Inteligenţa emoţională te ajută să jonglezi cu anumite criterii care te fac pe tine şi partenerul tău să va ajustaţi şi să fixaţi în timp acelaşi sens, aceeaşi direcţie şi viteza cu care vă comunicaţi şi cu care parcurgeţi obiectivele pe termen scurt sau lung.

Inteligenţa emoţională într-o relaţie (cuplu)

Nu puţine sunt cazurile în care un cuplu, deşi partenerii au aceeaşi dorinţă pentru stabilitate, intimitate şi dorinţă spre evoluţie, nu reuşesc să atingă un standard necesar de comunicare şi astfel se ajunge în situaţia de a vorbi limbi diferite, în loc să îşi dezvolte inteligenţa emoţională pentru a deveni (mai) empatici cu nevoile lor şi ale partenerului.

Subiectul este vast, dar o componentă esenţială la baza fiecărei relaţii este comunicarea şi cum anume o folosim pentru a ne face înţeleşi…sau nu.

Ca un mic exerciţiu, încearcă să îţi imaginezi partenerul actual cu situaţia voastră actuală. Apoi vizualizează-te alături de el în scene semnificative pentru tine şi realizează dacă ai cu adevărat încredere în ceea ce aţi construit împreună şi dacă îţi imputerniceşti cu adevărat partenerul cu o cantitate de respect şi dragoste necesare unei relaţii sănătoase.

Este bine de ştiut că indiferent dacă relaţia este pe termen scurt sau lung, nereuşită sau reuşită, reprezintă cât consideri tu că meriţi la momentul respectiv şi, dacă eşti încă acolo, este pentru că mai ai ceva de învăţat.

Pentru a ne uşura existenţa, putem să ne punem întrebările de genul: „Cu ce lecţie a intrat acest om în viaţa mea? Ce calităţi admir eu la el? Ce încearcă el/ea prin acel comportament să îmi spună despre mine?”

  • Într-o relaţie, toţi gândim şi cântărim investiţia sentimentală făcută

Se pot întâmpla relaţii în care ambii parteneri să aibă aceeaşi manieră de a aprecia o investiţie armonioasă (caz ideal) sau frecvente relaţii problematice: acele relaţiile de tranziţie care sunt menite să ne ducă doar din punctul X în punctul Y. Acestea au loc pentru a ne cunoaşte mai bine pe noi înşine în situaţia de vulnerabilitate necesară unei relaţii pentru a ne da seama unde ne situăm noi înşine în graficul respectului de sine, în graficul cunoaşterii propriului potenţial şi în graficul evoluţiei.

Majoritatea dintre noi ne regăsim în situaţia de a întâlni acelaşi tipar de parteneri cu acelaşi tipar de probleme care ne arată de fapt unde trebuie să lucrăm cu noi înşine. De-a lungul timpului, partenerul ne testează comportamental, iar reacţiile care decurg din jocul relaţiei ne aparţin şi ne vorbesc despre stadiul evoluţiei noastre personale şi despre calitatea manierei personale de a gestiona un conflict.

  • Autoactualizează-ţi atitudinea constant

Acţionează şi reacţionează în timp util la comportamentul şi schimbările pe care le face partenerul. Este de recomandat să nu nu accepţi mult mai puţin decât îţi doreşti, pentru că astfel poţi să îi permiţi partenerului să te aducă până la pragul de a-l urî. Dacă ai constatat că relaţia în care eşti începe să fie distructivă, observă dinamica discuţiilor avute ca şi spectator. Încearcă o abordare productivă în care să formulezi pozitiv ce anume te deranjează sau ce îţi lipseşte în această relaţie.

  • Există doar prezent

În lumea noastră interioară, trecutul şi viitorul nu sunt separate. Ceea ce ne amintim că s-a întâmplat şi ce ne imaginăm că o să se întâmple, se reflectă în starea prezentă. Deci te întreb: eşti fericit(ă) azi?! Există doar prezentul, iar el le include pe toate. Poţi să porneşti o discuţie de la vechi conflicte nerezolvate din trecut, folosind în schimb o formulare a ceva ce ţi-ar plăcea să se întâmple (sau să se întâmple mai des), dar nu sub forma reproşurilor.

  • Ascultă-ţi partenerul

Într-o discuţie, deşi probabil ai auzit-o destul de des, este chiar important să asculţi ce are de zis partenerul tău, fără să îl întrerupi. Aceste întreruperi nu fac decât să devieze discuţia de pe un subiect pe altul, fără a avea concluzii la niciunul dintre aspectele abordate. Luaţi pe rând fiecare problemă şi după ce aceasta este formulată, lasă loc răspunsului partenerului. Astfel, poţi afla detalii importante despre felul în care a privit el/ea lucrurile, şi deci întreaga lui/ei perspectivă, care chiar dacă este diferită de a ta, nu înseamnă neapărat că este şi greşită.

  • Orice victimă are o relaţie specială cu călăul său

Fie că este vorba de un abuz emoţional sau psihologic, prin atitudini comportamentale, verbale sau nonverbale, abuzul are un impact negativ asupra emoţiilor. Ai grijă să nu te afli într-o relaţie în care joci rolul de victimă.

  • Ai în vedere contextul partenerului

Aminteşte-ţi că fiecare are (încă din copilărie până la maturitate şi nu numai) parte de o situaţie personală de viaţă formată deja şi care i-a conferit un anumit set de comportamente mai bune sau mai puţin bune. Este de recomandat când descoperim pe cineva să conştientizăm anumite repere care să ne ajute să îi situăm mental pentru a comunica eficient şi fără să judecăm în necunoştinţă de cauză anumite situaţii. Bineînţeles că reciproca e valabilă.

  • Totul pleacă de la percepţie

Ca exemplu, imaginează-ţi că percepţia este propriul vizor prin care alegi zilnic să priveşti lumea. Asigură-te că vizorul tău este cât mai limpede şi fără percepţii eronate (datorită trecutului, a experienţelor mai puţin bune sau a diverselor lucruri învăţate sau preluate de la alţii şi cu care nu rezonezi) pentru a vedea într-un mod clar lucrurile care ţi se întâmplă şi pentru a nu avea parte de distorsiuni.
De abia când ne dăm seama că avem grile diferite de a interpreta lumea (ne dezbrăcăm de percepţii) putem vedea pe cineva cu adevărat aşa cum este în esenţă şi să-l înţelegem prin propria grilă (propria experienţă personală).

  • Sincronizarea este foarte importantă

Vorbeşte deschis cu partenerul tău despre aşteptările voastre de la o relaţie. Descoperiţi dacă sunteţi în aceeaşi etapă pentru că este important să găseşti un partener cu care să rezonezi în plan afectiv şi cu care să îţi doreşti aceleaşi lucruri de la viaţă. În caz contrar, când fiecare pare să tragă în altă direcţie, relaţia poate deveni frustrantă pentru cel puţin unul dintre parteneri (de obicei pentru cel care este mai implicat). De asemenea, importante sunt şi obiectivele relaţiei şi viziunea pe termen lung, iar acestea merită discutate încă de la debutul relaţiei pentru a construi o bază stabilă.

  • Dozează-ţi cu grijă resursele

Oferă răbdare, înţelegere şi iubire, dacă asta consideri. Dar dacă nu vezi disponibilitate din partea partenerului, evită să îţi epuizezi sau să îţi mai canalizezi resursele acolo unde investiţia ta emoţională nu este apreciată deloc sau la adevărata ei valoare

  • Respectă-te

Este nenatural să încerci să îţi schimbi partenerul sau să îl cerţi pentru ceea ce el nu este de fapt. Pe parcurs, dacă faptele lui vorbesc de la sine arătându-ţi că nu vrea să îţi ofere stabilitatea, angajamentul sau iubirea de care vrei să ai parte, alege să te respecţi suficient cât să părăseşti o situaţie care îţi dă disconfort şi nu te flatează deloc sau prea puţin.

  • Diferenţa dintre mândrie şi demnitate

Asigură-te că îţi este înţeleasă viziunea, iar dacă este cazul, renegociază termenii. Dacă partenerul este dornic de a se şlefui şi faptele sprijină promisiunile verbale făcute, vă aflaţi într-o relaţie cu perspective. Dar a profita de noua ipostază superioară nu este de recomandat. Dacă unul dintre voi poate avea mai multă dreptate, nu se traduce prin afişarea unei atitudini arogante şi de superioritate.

  • Schimbările au nevoie de timp

Evită să duci cerinţele tale la o extremă de pe o zi pe alta. Orice schimbare are loc treptat sau dacă se întâmplă prea rapid, s-ar putea să fie doar un bufeu care să treacă la fel cum s-a şi întâmplat. Subit, adică.

  • Racordează-te la nevoile sufletului tău

Te simţi confortabil(a) cu faptele tale? Dacă nu, înseamnă că faci sau acccepti ceva contrar credinţelor tale. Deşi poate părea o soluţie bună şi te gândeşti că accepţi €œdoar pentru moment”, un compromis greşit va crea frustrare, iar frustrarea se va oglindi în comportamentul tău care va crea la rândul lui certuri, astfel intrând într-un cerc vicios.

  • Fii flexibil(ă)

Orice amânare şi incertitudine vine la pachet cu griji şi frustrări. Câteodată trebuie luată situaţia actuală ca atare şi găsite soluţii (cu cât mai rapide, cu atât mai bine) care să ducă la rezolvarea conflictelor. Bunăstarea şi liniştea din sufletul tău sunt cele mai bune semne după care te poţi ghida. Fii atent(ă şi conştient(ă) la felul în care trăieşti şi te manifeşti.

  • Schimbarea este inevitabilă

În schimb, haosul este opţional. Firesc este să ne ajustăm comportamentul în funcţie de ce anume găsim pe drum, iar alegerile şi schimbările vin natural în funcţie de situaţiile de viaţă şi oamenii care aleg prin comportamentul lor să plece din viaţa ta sau să rămână.

Sinceritatea faţă de sine este importantă, iar astfel vei vedea dacă relaţia pe care o ai reprezintă ceva pentru viitor sau este doar ceva de tranziţie prin care te poţi cunoaşte mai bine pe tine şi poţi vedea ce îţi doreşti cu adevărat. Îţi spun ceva ce probabil ştii deja, şi anume că orice relaţie este despre tine şi despre cine eşti tu în acea perioadă care a fost, care este sau va fi.

Autor: Anca Moraru, Psihopedagog, Coach NLP şi PR, a.ancamoraru@gmail.com

Sursa: CSID

Taina Vindecarii

Taina Vindecarii

/0 Comentarii/în /de

“Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”

A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.  Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:

– Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…

Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.

La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea…

“Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană; 
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă; 
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit; 
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi; 
când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el; 
când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie; 
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă; 
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez; 
când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea; 
când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă; 
când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii…”
 
de Bruno Ferrero
 
Sursa: http://drumuricatretine.wordpress.com/2011/03/27/taina-vindecarii-metafora-terapeutica/