Arhiva tag-ul pentru: comunicare

Autor: Psihoterapeut (Coach) NLP Master Anca MORARU

Se spune că este bine să lucrezi într-un domeniu în care ai o pasiune, în aşa fel încât să faci cu plăcere şi cu mult mai multă lejeritate treaba de zi cu zi. Din păcate însă, nu toată lumea este privilegiată să facă ceea ce îi place, în foarte multe cazuri fiind vorba de alte criterii de alegere a locului de muncă.

În fiecare zi, o bună parte din timpul nostru ni-l petrecem la birou şi, tot zi de zi, se întâmplă să apară tot felul de situaţii conflictuale sau chiar crize cărora trebuie să le facem faţă.

Şi cel mai probabil le facem faţă oricum, dar mai important de atât este felul în care ne gestionăm conflictele care inevitabil apar.

Ca şi în familie, şi la birou se creează o mică societate în care sunt multe genuri de oameni cu care trebuie să ne înţelegem. La fel ca în oricare situaţie, fiecare persoană are propria personalitate, un set de credinţe, valori, caracter şi mai adăugăm şi funcţia pe care o ocupă, lucru ce îi conferă anumite responsabilităţi şi o anumită atitudine.

Este bine de ştiut că o parte din conflicte se pot aplana în condiţiile în care atribuţiile fiecărui coleg sunt bine stabilite, astfel încât să nu existe dubii în legătură cu cine ce are de făcut. În cazul în care atribuţiile se suprapun şi/sau munca ta depinde de alt coleg, este frumos ca fiecare în parte să îşi respecte termenii limită astfel încât să nu încurce nimeni pe nimeni.
Atâta timp cât este clar că fiecare trebuie să îşi vadă de propriile atribuţii şi că fiecare îşi respectă termenii, putem să vorbim în continuare despre anumite tipologii de oameni dificili cu care ne descurcăm cel mai greu şi care ne pun în dificultate.

Există situaţii în care unii colegi pot să pună în scenă şi la birou acelaşi tipar de comportament pe care îl au şi în sânul familiei şi astfel să reproducă aceleaşi conflicte cu care sunt obişnuiţi. Ai grijă să nu fii chiar tu acel coleg sau ca şi în comportamentul tău să nu fie aduse astfel de “tabieturi” comportamentale de acasă.
Dacă observi că un coleg s-a familiarizat prea mult cu tine şi că a depăşit un prag colegial, poţi să formulezi pe un ton normal părerea că poate îşi depăşeşte atributele, sau poate are aşa-zisa atitudine de şefie cu tine sau că nu te face să te simţi respectat(ă). O comunicare elegantă, deschisă şi directă ajută întotdeauna.
Cel mai bine pentru fiecare este să nu se lase distras de la munca pe care o depune şi să rămână productiv în continuare.

De asemenea, nu trebuie neapărat să devii prieten cu colegii. Chimia între oameni poate să fie, la fel de bine cum poate să nu fie.

Dacă unul dintre colegi are obiceiul să ţipe la tine şi poate şi tu la fel, dar vrei ca această situaţie să nu se mai repete, unul dintre voi trebuie să scurtcircuiteze felul în care se petrec lucrurile: poţi să îi explici frumos şi pe un ton normal că doreşti să schimbi abordarea voastră sau, dacă asta nu funcţionează, îl poţi ignora şi îl poţi lăsa să urle de unul singur fără a-i mai da un răspuns, până ce va înceta, moment în care îţi poţi expune părerea.
Dezirabil este să ai mereu o atitudine direcţionată către rezolvarea conflictului astfel încât chiar şi atunci când apar probleme neprevăzute, să nu te laşi prea mult implicat în discuţii despre a cui este vina şi dacă şi cu parcă, decât la nivelul la care se poate stabili sau restabili îndatorarea fiecăruia sau aducerea aminte a organigramei.

Spuneam mai sus că este importantă maniera în care se desfăşoară activitatea în câmpul muncii. Ea oricum trebuie şi este îndeplinită. Dar felul în care ajungi să gestionezi un conflict este foarte important, deoarece eşti într-un mediu în care stai ore în şir pezi (poate mai mult decât stai cu familia) şi este normal să ai parte de un mediu cât mai relaxant şi productiv pentru a nu risca să aduci acasă nervii şi tensiunea.

Situaţiile ideale în care ar trebui să se desfăşoare activitatea în câmpul muncii sunt acelea care presupun o bună organizare, o bună colaborare în munca de echipă şi o bună împărţire a sarcinilor. Nu te lăsa afectat(ă), abordând o atitudine detaşată şi cât mai elegantă, chiar şi atunci când consideri că nu se merită sau că “nu ai cu cine”. Odată ce tu te distanţezi printr-o atitudine mai profesională şi mai obiectivă, se va schimba şi atitudinea celorlalţi.
Iar ca să nu îţi strici buna dispoziţie până după terminarea programului şi pentru a nu transfera nervii sau frustrările în sânul familiei sau în grupul de prieteni, încă o situaţie ideală este aceea în care eviţi să dai valoare celor întâmplate şi nu continui să discuţi despre asta, decât poate doar între tine şi colegii sau şeful tău şi asta doar la locul de muncă. Spor la treabă!

Sursa: CSID