Articole

Iertare

Azi ma voi ierta

Azi, mă voi ierta și îmi voi elibera sufletul de regrete.

Mă voi ierta, fiindcă am obosit să mă condamn atât de mult și de aspru pentru tot ceea ce am făcut si pentru tot ceea ce nu am făcut. Am fost cel mai dur judecător al meu, iar uneori am devenit propriul meu călău.

Mă voi ierta pentru lacrimi plânse în zadar și nemeritat.

Mă voi ierta pentru toate vorbele pe care le-am spus în grabă și sub impulsul nervilor și a durerii, dar și pentru tot ceea ce nu am spus atunci când trebuia.

Mă voi ierta pentru toată nefericirea mea și pentru toată nefericirea altora, de care am fost responsabil(ă).

Mă voi ierta pentru că m-am irosit încercând să fiu cine au vrut alții și uitând să fiu cine îmi doream eu.

Mă voi ierta pentru toate promisiunile pe care nu am reușit să le respect.

Mă voi ierta pentru că mi-am ignorant inima și am ales rațional, că am abandonat drumuri pe care aș fi putut să alerg și am ales drumuri pe care m-am târât.

Mă voi ierta pentru că m-am trezit de multe ori în faţa unor uşi închise, dar m-am încăpățânat să aștept în fața lor, irosindu-mă.

Mă voi ierta pentru că nu am ştiut să preţuiesc anumiți oameni așa cum ar fi meritat şi că am alungat de lângă mine suflete care m-au iubit.

Mă voi ierta pentru toate visele abandonate, pentru toate renunțările, pentru teamă, pentru lașitate, pentru toate neputințele mele.

Mă voi ierta pentru că am fost superficial(ă), pentru că m-am amăgit și m-am mulţumit să trăiesc jumătăţi de măsură…

Mă voi ierta pentru tot ce am fost și nu ar fi trebuit să fiu, pentru tot ce nu am fost, deși aș fi putut să fiu…

(Irina Binder)

Broscuta

Ce s-a întâmplat cu domnişoara broască Teresa?

Când era mică, toată lumea obişnuia să-i spună “mica Tessie mormoloaca”. Acum, pentru că este mai mare, preferă să i se spună domnişoara broască Teresa.

Domnişoara broască Teresa locuia într-un iaz dintr-o fermă. Era mai degrabă o tânără broască aventuroasă căreia îi plăcea să exploreze. Unii o descriau ca “năsoasa” sau “bot lipicios”. Mama ei adesea îi spunea că-şi bagă nasul unde nu trebuie. “Fii atentă la vorbele mele!”, spunea mama ei, “într-una din zile vei da de un mare necaz!”

Dar, Teresa trebuia să exploreze. Ea doar trebuia să descopere lucruri pe care un le ştia. După toate acestea, era amuzant să părăsească iazul ei şi să meargă ţopăind în jurul fermei. Era de asemenea amuzant să vadă găini comice scormonind şi ciupind ocupate pământul în calea lor. Ea nu ar fi vrut să fie ca ele.

Ea a descoperit că în timp ce vizita cocina de porci, în apropiere a avut şansa să prindă una sau două muşte grase. Erau atât de multe încât o mişcare rapidă a limbii sale lungi aproape garanta o masă.
Intr-una din zile, domnişoara broască Teresa, cunoscută ca “Tessie mormoloaca”, a simţit un miros proaspăt de smântână. Urmându-şi nasul, ea a găsit tentantul miros venind dintro găleată. Dorind să guste, a sărit în faţa ei, dar nu suficient de sus. A încercat apoi, din nou, punând în aceasta de pe urmă mişcare tot efortul ei. De data aceasta a reuşit, sărind drept, alunecând în cremă ca şi când ar fi căzut în apă. Smântână era groasă şi călduţă. Se simţea atât de bine, mai bine decât înotând în propriul iaz. Mai mult, era bună de băut. Aşa că şi-a scos afară limba sa lungă, lipăind cu satisfacţie de câteva ori.

Dar, după o vreme de joacă şi băut, sentimentele ei îi spuneau că ar trebui să să se întoarcă în iaz. Acesta a fost momentul când necazurile ei au început.

Vezi tu, domnişoara broască Teresa nu s-a gândit mai departe. Ea s-a gândit cum să intre în găleată, dar nici nu i-a dat prin minte cum o să iasă de acolo. Ambele părţi erau abrupte, acoperite de smântână şi foarte lunecoase, şi ea nu putea să sară dincolo de margine. Era înţepenită, se simţea neajutorată şi nu ştia ce să facă.

Ea ar fi putut să înoate dar, de asemenea, s-ar mai fi putut bucura o vreme, apoi şi-ar fi rezolvat problema. Ea ar fi putut aştepta o vreme până când cineva ar fi salvat-o, dar ar fi putut trece mult timp şi dacă fermierul ar fi găsit-o acolo, ar fi putut să nu se bucure prea mult găsind o broască care tocmai a vizitat ferma înotând în găleata cu smântână. Dacă ar fi cedat şi s-ar fi oprit tentaţiei, ar fi putut fi afară acum. O dragă, era totul prea dur pentru mica, amărâta, domnişoară broască Teresa.

Acum ştiind ce a făcut, şi-a dat seama că singurul lucru pe care-l putea face era să înoate. Şi a început să înoate în cerc de mai multe ori în cremă, făcând ca broasca, cum numai broaştele ştiu să facă. A orăcăit şi a orăcăit pentru foarte mult timp. Domnişoara broască Teresa era hotărâtă să nu renunţe. Ea ea început să orăcăiască din nou pentru încă foarte multă vreme. Şi în timp ce făcea asta, a constatat că era din ce în ce mai greu să înoate prin smântână. La început a crezut că doar a obosit, dar în curând a realizat că acea cremă a început să se întărească. Orăcăitul şi agitaţia sa transformau smântâna în unt.

Cu asta, speranţele ei s-au revigorat şi a început să înoate mai tare şi mai puternic în cerc, în găleată, până ce untul s-a format şi ea a putut sta pe el şi apoi a sărit chiar pe marginea găleţii.

Obosită cum era, cu bucurie s-a reîntors la iaz. Şi în timp ce făcea baie în iaz, spălând untul de pe corpul său, domnişoara broască Teresa gândea despre sine: “Intotdeauna mi-a plăcut smântâna, dar iubesc untul!!!…”

Morala: Câteodată este posibil să te afli într-o situaţie dificilă când nici nu te aştepţi. Pentru simplul fapt că nu te-ai mai confruntat cu o experienţă asemanatoare înainte, nu ştii cum sa procedezi, te afli în încurcătură. Confruntă-te cu noua experienţă, fii o persoana determinată, explorează toate posibilităţile şi programează-te pentru succes în viitor! Aminteste-ţi: orice problemă are o solutie.

“101 Povestiri vindecătoare. Folosirea metaforei în terapie” (Burns, 2001)

Sursa: http://www.psihohipnoza.ro/povesti-terapeutice/ce-s-a-intamplat-cu-domnisoara-broasca-teresa/