Psycho Oncology

Psiho-Oncologia – sinergia dintre minte, corp si suflet

Psiholog MORARU Adina

Oricare ar fi diagnosticul, prognosticul, raspunsul la tratament, cancerul reprezinta intotdeauna, pentru pacient si familia lui, dar si pentru terapeuti, un test existential puternic si, adeseori, socant. Acest test se refera la tóate aspectele de viata: raportul cu propriul corp, sensul dat de suferinta, sensul dat bolii, mortii, precum si la relatiile familiale, sociale, profesionale. Suportul social reprezinta, prin urmare, un element constitutiv al tratamentului pacientului oncologic si este responsabilitatea fiecarei figuri terapeutice: al medicului de medicina generala, medicului oncolog, asistentei, psihologului sau psihiatrului, nutritionistului, al echipei curante in ansamblul ei.

Vazand atatia pacienti oncologici in colaps emotional si psihic, inca din anii 1950 in SUA si 1980 in Europa, piata internationala de sanatate a anticipat si a recunoscut mai apoi meritul psihooncologiei in demersul pacientului. Intuind aceasta necesitate de a intampina psihologic pacientul, clinicile si spitalele din afara au inceput sa investeasca interes pentru confortul pacientului.

Actualmente, domeniul Psiho-Oncologie ca interfata pe de o parte a Oncologiei si de cealalta parte a Psihologiei, este foarte dezvoltat si continua sa creasca atat in Statele Unite cat si in Europa, existand la nivel global atat posibilitati de studiu si formare in psiho-oncologie cat si de practica in diverse spitale, clinici si centre de psiho-oncologie. In Romania, psiho-oncologia a inceput treptat sa fie inteleasa si integrata in echipa multidisciplinara de interventie a pacientului oncologic doar de cativa ani. Asadar, Amethyst este prima clinica din Romania de Radioterapie, unde au fost incluse, in mod gratuit, ședinta inițiala de psihoterapie si activitatea terapeutica in grupurile de suport pentru pacienți si familiile lor. Misiunea Centrului Amethyst este asigurarea pentru fiecare pacient in parte a accesului la servicii medicale si psihologice de cea mai inalta calitate. Conceptul Amethyst are ca viziune activitatea multidisciplinara care integreaza abordarea holistica a pacienților oncologici, punand la dispoziție pacientilor servicii de oncologie medicala, radioterapie, imagistica medicala de tip computer tomograf, psihoterapie și nutriție.

Debutul activitații psihoterapeutice rezida in starnirea dorinței pacienților de a trai și in atragerea acestora in actul vindecarii, conștientizandu-i de necesitatea colaborarii.

Pacienții nostri oncologici sunt ajutati prin acordarea suportului psihoterapeutic individual și de grup și integrarea perfecta a psihologiei in conceptul de multidisciplinaritate. Psihoterapia contribuie major la trezirea speranței pacienților prin conștientizarea propriilor resurse și (re) conectarea la acestea, precum și intarirea voinței de a lupta cu adversitațile vieții.

Consilierea psihologica a pacientilor oncologici este parte integranta din conceptul de echipa de ingrijire multidisciplinara. In cadrul acestei relații, respectul reciproc, increderea oglindita in ambii poli ai relației și empatia psihologului reprezinta puntea spre definirea unei colaborari de succes. Propriile credințe ale pacienților legate de ideea de psihoterapie, atitudinea, sentimentele, regimul de viața și de alimentație au o contribuție majora in etapa de tratament.

Pe durata a doar cateva secunde, in fata mortii, perspectiva vietii se transforma total in mintea fostului om, actual pacient. Folosim expresia “in fata mortii” deoarece pentru majoritatea pacientilor nu exista, deseori, posibilitatea de a trece de primul gand care le vine dupa aflarea diagnosticului; iar acel gand este mereu venirea mortii, indiferent de asigurarea mai mult sau mai putin buna a medicilor. In ciuda numeroaselor statistici pozitive sau a unui diagnostic nu foarte grav, ceva pentru totdeauna se va fi schimbat in viata pacientului.

Pronuntarea verdictelor nefavorabile medical zguduie din temelie psihicul pacientilor. Vestile rele determina in cele mai multe cazuri schimbari de comportament si atitudine. Procesul investigarii presupune ca el vine la control ca un om normal, dar pleaca cu eticheta de pacient. Majoritatea oamenilor nu sunt pregatiti sa devina pacienti, si de cele mai multe ori le este necesara o plasa de siguranta. Acea plasa de siguranta este cadrul psihooncologic pe care noi I-l oferim. Psihooncologul nu il judeca, nu il compatimeste, nu il cearta si nu inrautateste situatia. Pentru acest demers, este nevoie de tact, de intelegere si de acceptare a noii sale conditii.

Deoarece Psiho-Oncologia este menita sa aline fizic si emotinal, grupurile noastre de suport au o rata foarte mare de succes in randul pacientilor si acest lucru datorita faptului ca oamenii care sunt acolo impartasesc aceeasi experienta. Desi primesc opinii si indrumari venite din cadrul familial, unii dintre ei manifesta reticenta fata de persoane care nu au experimentat aceeasi situatie de viata ca a lor. Este important sa intelegem nivelul de diferentiere a comportamentelor unui om sanatos de cel devenit recent…pacient. Trecerea nu este liniara si de cele mai multe ori pot aparea in sanul familiilor lor diverse probleme si atitudini care lezeaza si mai mult psihicul pacientului. De la discutii legate de tratament, complianta cu durerile fizice si starile psihice si emotionale, costuri, nevoi diverse, etc., pacientul care si asa traverseaza un drum abrupt, poate sa nu aiba parte de intelegere si liniste. Desi multora dintre noi ni s-ar parea normale anumite conceptii despre acest gen de situatie, iata ca realitatea este ceva mai aspra de atat. Aici intervine rolul psihooncologiei care este inzestrat cu numeroase calitati ce suplinesc in functie de caz: lipsa parintilor, a intregii familii, a neintelegerii bolii, a nevoii de a comunica cu altcineva aflat in aceeasi situatie, a prietenilor, verbalizarea suferintelor ce conduce la restructurarea personalitatii gasind linistea de care pacientii au nevoie pentru a putea invinge boala, descarcarea durerilor si sentimentele negative ce pot face loc exprimarii tacerilor, lucrurilor nespuse care ii devitalizasera.

Psihooncologia reprezinta maniera de a plasa pacientul intr-o zona de confort si intelegere totala. Lipsa de judecata sau neintelegerea aparitiei acestei boli nu trebuie subestimata. Sub egida confesiunilor medicilor cat si a pacientilor, tine doar de bun simt si de umanitate a intelege necesitatea pacientului de a I se inlatura confuziile si diminua temerile pentru a putea deveni constient de situatia pe care o traverseaza, si ce anume implica aceasta, respectand dimensiunile multiple pe care le implica: medical, psihologic, social, profesional.

Dupa cum am amintit mai sus, statutul de pacient presupune o greutate psihica foarte mare. Gestionarea acestor conflicte interioare a fost si este in continuare lupta pe care noi zilnic o castigam impreuna cu pacientii nostri la Centrul de Radioterapie Amethyst, unde rezultatele ca urmare a tratamentelor psiho-oncologice au fost: trezirea sperantei, a optimismului, a interesului pentru viata, impacarea cu sine si cu altii, (re)gasirea sentimentului de iubire pentru sine, pentru semeni, (re)castigarea rabdarii, pozitivarea imaginii de sine, impacarea cu frica de moarte, dezvoltarea spiritualitatii, autocunoasterea si comunicarea, dezvoltarea unor relatii mai profunde cu sinele si semenii, descoperirea si rezolvarea tulburarilor emotionale anterioare imbolnavirii, scaderea nivelului de anxietate, aducerea pacientului in faza de acceptare a diagnosticului; toate acestea fac ca terapiile medicale sa fie mai usor tolerate de bolnav, mai eficiente si conduc la cresterea imunitatii organismului.

Psihooncologia mai presupune si exercitii pentru “dezlipirea” partii psihice cu care pacientul s-a obisnuit atat de mult, incat chiar si cand se insanatoseste, inca pastreaza comportamentul omului bolnav.

Atat pentru individ, cat si pentru anturajul sau, boala canceroasa sau tumorile maligne reprezinta, inca, prima cauza de mortalitate la adult si una din principalele cause de suferinta fizica si psihica. Chiar daca medicina a facut progrese remarcabile in ceea ce priveste detectarea precoce si tratamentul acestei maladii, pentru cea mai parte a bolnavilor, din pacate si foarte des neadevarat, diagnosticul pozitiv reprezinta o condamnare la moarte.

Weisman (1979), imparte boala canceroasa in mai multe faze:

Faza primelor simptome: aparitia semnelor precum: oboseala, pierderea apetitului, a libidoului, dureri, formatiuni tumorale, scaderea in greutate, alterarea functiilor intelectuale

Faza de diagnostic: reprezinta un moment de criza in viata bolnavului, bulversandu-I complet existenta. In aceasta faza se produc schimbari esentiale precum redefinirea statutului si a rolurilor detinute anterior imbolnavirii, revizuirea locului si sensului sau in lume, relativizarea a tot ce I se paruse important si stringent inainte. Apare anxietatea odata cu gandurile legate de moarte si de separarea de cei dragi, este cuprins de disperare si pessimism in ceea ce priveste viitorul facand din boala adeseori un refugiu. Negarea si evitarea reprezinta in aceasta faza mecanisme dominante. Bolnavul incearca sa gaseasca sens si explicatie bolii sale desemnand responsabilii pentru situatia in care se afla in persoana celor din jurul sau, sau isi atribuie responsabilitatea in intregime siesi prin simbolistica impregnate de-a lungul prin intermediul miturilor raspandite in populatie.

Faza de tratament: numita si “sindromul” Atlas datorita eforturilor sporite prin care bolnavul se adapteaza la o multitudine de aspect cum ar fi cele legate de boala, de tratament, de viata familiala si cea socioprofesionala. Aceasta faza implica atat tratamentul medical cat sic el psihologic.

Faza chimioterapiei: reprezinta un tratament indelungat cu povara reactiilor fizice secundare ce consta in greata si varsaturi, diaree sau constipatie, modificari in greutate, in comportamentul sexual, oboseala si complicatii neurologice. Efectele secundare pot constitui cauza anxietatii si a depresiei sau a necompliantei la tratament.

Faza radioterapiei: se asociaza cu reactii psihologice importante asa cum ar fi anxietatea, teama, senzatia de abandon si vulnerabilitatea crescuta pe parcursul tratamentului. De asemenea, greturile, varsaturile, alopeciile, leziunile dermatologice, tulbularile sexuale si intelectuale.

Chirurgia: se asociaza cu modificari corporale pe care bolnavul le suporta greu deoarece ii lezeaza imaginea corporala si stima de sine.

Tratamente alternative: cu referire la bolile metabolice, imunitare, nutritionale, psihologice si spirituale ce ofera alternative de tratament unor bolnavi dezamagiti de rezultatele tratamentului classic.

Faza de remisie si vindecare: este denumita si “Sindromul sabiei lui Damocles” datorita incertitudinii constante, insotita de anxietate si uneori de depresie cu privire la o eventuala recadere. Difersi autori au numit aceasta faza si “sindromul lui Lazar” datorita unei reveniri din ghearele mortii.

Faza de recadere: implica un nou moment de criza in care are loc reactivarea anxietatii si accentuarea depresiei, fapt ce pericliteaza mecanismul de negare, adaptativ in fazele anterioare.

Faza preterminala si terminala: presupune acceptarea sfarsitului si obtinerea permisiunii de la cei dragi de a muri precum si o progresiva renuntare la investitia in cele lumesti, in cei dragi. Cand individul a avut o viata implinita si suportul social necesar, renuntarea se face mai usor, dar pentru cei tineri, totul este resimtit ca o mare nedreptate, precum o privare la o viata care le este refuzata fara motiv.

Dimensiunea psihologica si relationala reprezinta elemente de importante deosebita in oncologie. Medicii si terapeutii curanti, de fapt, trebuie din cand in cand sa stie sa tolereze si sa integreze in mod cotidian reactiile emotionale si afective ale pacientilor si familiilor acestora, dezvoltand o empatie si intelegere deosebite fata de semnele de disconfort si limítele inherente incluse in posibilitatile de adaptare al pacientului la boala.

Pentru creier, timpul normal este viitorul. Munca psihoterapeutului, in principal, este aceea de a insoti pacientul in aceasta etapa tranzitorie care este suferinta, ajutandu-l in demersul regasirii de sine, invatandu-l si pregatindu-l pentru momentul care urmeaza. Oamenii isi transforma visurile in ocupatii si proiecte de viitor activand si deblocand resursele din ei. Deconectarea de boala, certitudinea vindecarii, programarea pozitiva pentru activitate si viata reprezinta resurse proprii pacientului pentru vindecarea sa. Psihoterapia poate contribui la invingerea cancerului deoarece diagnosticul si tratamentul cancerului reprezinta momente stresante, pacientii manifestand anxietate si depresie. Aceasta agraveaza starea de sanatate a pacientilor, de aceea, se impune necesitatea unor interventii psihologice. Cancerul are in manifestarea sa o dimensiune dramatica, rolul psihoterapiei este foarte important si, prin urmare, trebuie luat in seama. Psihoterapia trebuie apreciata ca fiind complementara terapiei medicamentoase si nu o concurenta a acesteia.

Printr-un efect sinergic al activitatilor medicale si psihologice, pacientii oncologici descopera un nou sens al vietii reconstruindu-si viata printr-o adaptare realistica.

 

0 răspunsuri

COMENTARII

Vrei să te alături discuțiilor noastre ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.