Peace

Evenimentul Zilei – Psih. Adina Moraru „Cum faci față anunțului că suferi de o boală incurabilă?”

Ajungi la analize, totul pare normal și viața ta este dată peste cap de un anunț al medicului- suferi de cancer. Cei mai mulți români cad pradă deznădejdiii și găsesc cu greu resurse să lupte. Cum treci însă peste acest moment am încercat să aflăm de la un psiholog care are în față, zi de zi, zeci de astfel de cazuri. Adina Moraru este psiholog-oncolog si are răspunsul.

Evenimentul Zilei: Cât de importantă este reacția psihicului când afli că te lupți cu o boală incurabilă?

Psiholog Adina Moraru: Pronunțarea verdictelor nefavorabile medical zguduie din temelie psihicul pacienților și întreaga lor ființă. Acestea determină, în cele mai multe cazuri, schimbări de viață, comportament și atitudine. Eticheta și statutul de pacient presupun o greutate psihică foarte mare. Majoritatea oamenilor nu sunt pregătiți să devină pacienți. Oricare ar fi diagnosticul, prognosticul, răspunsul la tratament, cancerul reprezintă, întotdeauna, pentru pacient și familia lui, dar și pentru terapeuți, un test existențial puternic și, adeseori, șocant. Acest test se referă la toate aspectele de viață: raportul cu propriul corp, sensul dat de suferință, sensul dat bolii, vieții, morții, precum și la relațiile familiale, sociale, profesionale. În ciuda numeroaselor statistici pozitive sau a unui diagnostic nu foarte grav, ceva pentru totdeauna se va fi schimbat în viața pacientului. Când omul percepe o amenințare, creierul imediat trimite semnale sistemelor nervos și hormonal ce rezultă în eliberarea a diferite substanțe chimice în tot corpul, ce pot conduce la stres care dezechilibrează întreaga structura umană. În general, pacienții își revin la eul lor normal între două săptămâni și o lună de la aflarea unui diagnostic de boală cronică, ceea ce permite apoi mobilizarea acestora către luptă. Pentru a învinge reacțiile negative și stresante ale psihicului, primul pas este conștientizarea și acceptarea acestora și ce anume le hrănește (gânduri, cuvinte, atenția privirii, primele gânduri dimineața), iar pasul doi este înțelegerea faptului că întotdeauna avem de ales în cum răspundem și facem față la aproape tot ce ni se întâmplă. Aici rezidă puterea personală. Sub egida confesiunilor medicilor cât și a pacienților, ține doar de bun simt și de umanitate a înțelege necesitatea pacientului de a i se înlătura confuziile și diminua temerile pentru a putea deveni conștient de situația pe care o traversează respectând dimensiunile multiple pe care le implică: medical, psihologic, social, profesional.

Adina MoraruDoctor Adina Moraru

EVZ

Evz: Care sunt pașii pe care îi urmează un bolnav de cancer, din punct de vedere psihologic?

Psiholog Adina Moraru: Atât pentru individ, cât și pentru anturajul său, boala canceroasă sau tumorile maligne reprezintă, prima cauză de mortalitate la adult și una din principalele cauze de suferință fizică și psihică. Chiar dacă medicina a făcut progrese remarcabile în ceea ce privește detectarea precoce și tratamentul acestei maladii, pentru cea mai parte a bolnavilor, din păcate și foarte des neadevărat, diagnosticul pozitiv reprezintă o condamnare la moarte. În 1969, Elisabeth Kubler-Ross a scris cartea „Despre moarte și a muri”. Prima etapă implică negarea sau refuzul de a accepta diagnosticul. Nu contează ce tip de cancer ar putea avea o persoană; cuvântul cancer înseamnă numai frică în inimile majorității oamenilor. Nevoia de tratare imediată poate împinge pacientul adesea în faza de refuz, cerându-i să se adapteze destul de repede pentru a discuta opțiunile de tratament și pentru a face planuri cu privire la acestea. Când persoana trece deja prin tratament, adesea însoțită de durere, a doua fază a furiei nu este una la care unii ar gravita. Tristețea este cea mai proeminentă emoție, cel puțin până în momentul în care durerea fizică a dispărut. Odată ce durerea a fost suficient de eliminată pentru a gândi clar, urmează furia și este îndreptată spre aproape totul – legat de cancer sau nu. A treia etapă implică negocierea – necesitatea de a încerca orice și tot posibilul pentru a câștiga mai mult timp, chiar și o zi în plus. Acesta este adesea punctul în care auzim despre pacienții cu cancer care zboară în alte țări pentru a obține tratamente indisponibile în țările de origine sau care aleargă să obțină confirmarea unor diagnostice diferite de cel de cancer. Încercarea de a face pe cineva în această etapă să vadă altceva, este ca și cum ai încerca să-l faci pe un orb să vadă. Atunci când nu mai au loc negocieri, depresia poate fi copleșitoare – e ca un sentiment că ai fost aruncat într-un loc pustiu, în singurătate. Autocompatimirea poate deveni centrul atenției zilei sau săptămânii, în funcție de circumstanțe. Etapă finală este acceptarea, o etapă ce poate fi discutabilă. Definiția acceptării primește o primire favorabilă. Suntem fiecare produs al propriei realități și, ca atare, fiecare vom procesa aceste etape în moduri diferite și în diferite perioade de timp. Cel mai important, în fiecare dintre aceste etape, este sprijinul altora. Oamenii trebuie să fie conectați unul la celălalt.

Evz: Cum să trecem mai ușor peste un diagnostic atât de complicat?

Psiholog Adina Moraru: Pentru rezultate foarte bune, pacientul ar trebui să fie parte activă în propriul său tratament, de multe ori miracolul se produce când un pacient s-a ajutat foarte mult și singur. Propun să ne educăm pacienții să se întrebe și să întrebe specialiștii “Ce pot să fac să ajut? Cu ce mă pot ajuta?”. Paradoxal, deoarece în multe cazuri realitatea este alta, în asemenea situație nu este timpul potrivit ca un pacient să renunțe la laturile sale – psihologică, emoțională și spirituală, care trebuie restructurate mai mult ca niciodată. Pentru orice persoană, vestea diagnosticului de cancer este traumatizantă. De aceea, comunicarea diagnosticului de cancer este o artă ce solicită blândețe și multă delicatețe din partea medicului oncolog. Răbdarea specialiștilor în domeniu, ascultarea activă a pacientului, deschiderea, comunicarea onestă și răspunsurile date pacienților la noianul de întrebări ce-i năpădesc în noua conjunctură de viață, ajută pacienții să treacă mai ușor peste diagnostic. Evitarea gândirii catastrofice, monitorizarea emoțiilor negative, a suferinței emoționale, implicarea în activitățile curente și cele profesionale rămânând activi (de exemplu, sport sau mișcare cum ar fi pilates ce ajută enorm în antrenarea conștiinței de sine, a corpului și a concentrării, cât și a secretiei de endorfine ce elimină depresia), angajarea activă în procesul (auto)vindecării prin conștientizarea resurselor proprii, solicitarea suportului profesioniștilor în domeniu (medici, psihologi), activarea optimismului, a speranței, dezvoltarea spiritualității, metode de meditație și mindfulness zilnice atât în timpul tratamentelor cât și ca nou stil de viață pe perioada întregii vieți. De asemenea, un aspect deloc de ignorat îl reprezintă blamarea pacientului sau autoblamarea. Sentimentele afectează chimia corpului (care afectează dezvoltarea sau regresia unei tumori), la fel cum chimia corpului afectează sentimentele. Știința ne-a învățat că sistemul imunitar este profund influențat de emoții și, astfel, prin aplicarea unor anumite tipuri de terapii psihologice, putem influența mai departe în mod pozitiv sistemul imunitar.

Evz: Pentru specialist, cum este interacțiunea cu acest tip de pacienți?

Psiholog Adina Moraru: Pentru specialiștii în domeniul oncologiei, interacțiunea cu pacienții oncologici se bazează pe o relație interpersonală, care reunește iubirea pentru semeni, empatia și competența. Un adevărat profesionist dobândește acea abilitate prin care face cunoscut pacienților nu doar diagnosticul cu întreaga sa semnificație și toate consecințele ce decurg din el, ci și faptul că îi înțelege și împărtășește cu ei problemele ocazionate de îmbolnăvirea lor. Specialiștii se adaptează în funcție de fiecare pacient în parte deoarece orice persoană este unică și, prin urmare, trăiește boala într-un mod unic, particular; de aceea, și specialiștii se adaptează conform individualității și nevoilor fiecăruia printr-o terapie individualizată respectând standardele în domeniu. Atât specialiștii, cât și pacienții oncologici se pot confrunta deseori cu ceea ce se numește “efectul de burnout”, care se manifestă prin a te simți gol, fără sens, lipsit de energie, nemotivat, lipsit de resurse emoționale de a te dărui atât ție cât și altora ceea ce cu ceva timp în urmă părea ușor de dăruit, iar pasiunea pentru tot ceea ce făceai era la ea acasă. La rândul lui, un specialist are nevoie să-și recalibreze deseori resursele proprii și să găsească căi în mod constant de “reîncărcare” fizică, emoțională și mentală, o combinație între a trăi frumosul vieții, iubirea de sine și de viață în ansamblul ei. Lupta cu viața și posibila moarte a unui pacient ce se desfășoară în față unui specialist reprezintă atât o mare responsabilitate, cât și o onoare ce trebuie respectată atât timp cât suflul și sufletul unui om privesc și ascultă intim direcțiile date, tonul folosit, privirea și puterea cuvântului oricărui specialist din echipa pacientului.

Evz: Care sunt ulțímele noutăți în materie de tratare a acestei boli?

Doctor Adina Moraru: Cea mai recentă tendință în cele mai importante spitale oncologice din lume ce au ca misiune oferirea celor mai bune îngrijiri posibile pentru pacient, în orice manieră posibilă, este integrarea medicinii convenționale cu modalități complementare și naturale bazate pe dovezi științifice. Un pacient oncologic se trezește în fiecare zi dintr-un somn al “uitării” într-un coșmar viu, în comparație cu un om sănătos ce se trezește de multe ori la bucurie și viață. Ideea este să putem inversa procesul acesta negativ, să ghidăm pacienții să se poată trezi în fiecare dimineață cu voința de a lupta pentru viața lor

Medicina Holistică se bazează pe o serie de 4 concepte, ce au condus astfel la o serie de tehnici aplicative diverse ce merg împreună cu medicina alopată, sub umbrela de Oncologie Integrativă. Aceste concepte sunt:

1. O persoană există pe planurile fizic, psihologic, spiritual, în egală măsură reale, importante și valide ce descriu întreaga ființă umană și niciuna un poate fi redusă în favoarea alteia;

2. Fiecare persoană este unică, așadar un program valid de tratament trebuie individualizat pentru fiecare în parte pe cât posibil;

3. Pacientul ar trebui să facă parte din echipa de decizie, pe premiza că în programul holistic i se oferă atâta cunoaștere și autoritate pe cât va accepta;

4. O persoană are și abilități de auto-vindecare inascute, ce pot fi mobilizate într-un program medical de tratament personalizat, bazat pe diferențele individuale.

„Problema nu este existența sau non-existența abilităților de auto-vindecare ale omului, ci cum să mobilizăm și utilizăm eficient aceste abilități împreună cu întreg tratamentul medical în reîntregirea sănătățîi pacientului oncologic. Clinicile de Radioterapie încep să implementeze un program integrativ care include tratarea pacientului în ansamblu, nu doar a bolii. Din ce în ce mai multe studii din întreaga lume arată că punerea în aplicare împreună a diferitelor metode, în mod integrat și personalizat, cum ar fi psihologia, mindfulness, nutriția și învățarea stilului de viață sănătos, au un impact major asupra calității vieții pacientului oncologic, sporirea conștiinței de sine și ajută la prevenirea și gestionarea simptomelor fizice și emoționale ale cancerului, precum și la creșterea șanselor de supraviețuire”(Psiho-Oncolog Adina Moraru)

Sursa: Evenimentul Zilei

Addiction

EVZ Psiholog Adina Moraru 19.06.2018 – Viciile Generației 2000 pun în pericol viitorul națiunii

Viciile Generatiei

Evenimentul Zilei 19.06.2018

Autor: Georgiana Ioniță

Psiholog clinician Adina Moraru

Adolescenții de azi duc lupte grele, de ordin psihologic. Noua generație este din ce în ce mai captivă lumii tehnologiei, a viciilor și a depresiilor. Cele mai recente studii arată că în România, în ultimii 10 ani, s-a înregistrat o creștere alarmantă a obiceiurilor nocive, a dependențelor patologice. Vorbim de țigări, alcool, droguri sau chiar internet, îndeletniciri care subjugă tot mai mulți tineri români.

De aici a plecat și succesul cărții pentru adolescenți „Flori în păr” scrisă de o tânără în urmă cu doi ani, care a reușit să adune într-un roman, toate viciile noii generații, împachetate într-o poveste intrigantă.

Iulia Ioniță are acum 20 de ani și este autoarea a trei cărți. Prima însă, „Flori în păr”, scrisă la numai 18 ani, a fost deja răsfoită de sute de adolescenți români și, recent, a devenit internațională.

În iunie 2018, romanul a fost tradus în Germană („Blumen im Haar”), pentru piața din Germania, dar și Austria și Elveția. Ei bine, subiectul cărții este cât se poate de controversat.

„Un fel de „good girl gone rockstar”(n.r. fata bună care o ia razna), cu droguri, alcool și sex, boli mintale, mafioți, tatuaje și turnee, totul într-o societate închisă, un regim totalitar cu reguli scrise, ce, de asemenea, a scos și oameni cu multe probleme, frustrări și chiar infractori. Aproape șase ani din viața cântăreței Amy Evans sunt descriși în cele 561 de pagini, totul începând cu ziua ei de naștere, la paisprezece ani”, ne mărturisește autoarea.

Metehnele adolescenților, subiect de carte

Iulia Ioniță, și ea adolescentă la rândul ei, spune că nu i-a fost ușor să scrie această carte. Deși avea inspirația și personajele în minte, a trebuit să se documenteze despre partea vicioasă a poveștii, astfel încât să poată reda prin cuvinte, efectele narcoticelor asupra eroilor ei. Așa a ajuns să scrie, de fapt, despre adevăratele vicii ale „Generației 2000 din România”, generația ei.

„Am subliniat dependența de droguri, alcool, tutun, chiar și pe fondul unor traume, în societatea în care nu e normal să mergi la terapie sau nu știi în cine poți avea încredere. Dacă o fac pentru a uita de ei sau doar pentru a se distra, rămâne la opinia cititorului. Amy, personajul meu, este unul emotiv, imatur, impulsiv, pe care poți să îl iubești sau să îl urăști. Suferă din dragoste, o dragoste pe care o simte puțin mai ciudat și la care nu știe exact cum să reacționeze, iar, într-un anumit punct, realizează și trebuie să decidă: își poate lua viața de la capăt?”, ne dezvăluie Iulia.

Deși este ficțională, cartea tinerei reflectă cu fidelitate ceea ce se întâmplă și în realitate în rândurile adolescenților. Protagoniștii consumă droguri, alcool etc, unii ajung să aibă copii, alții sfârșesc tragic… Aceste motive, altoite pe ideea că acești adolescenți reprezintă sau ar trebui să reprezinte viitorul unei nații, ne-au determinat să tratăm serios acest subiect. Am apelat, așadar, la specialiști – un psiholog, un medic dermatolog, un polițist anti-drog , dar și la statisticile oficiale legate de viciile tinerilor.

Dependentele Generatiei

Părerea psihologului

Viciile, oricare ar fi natura lor, că vorbim de droguri, alcool, fumat, tulburări alimentare sau dependența de calculator, au în spate, de cele mai multe ori, probleme de ordin psihologic.

Psihologul Adina Moraru a explicat, pentru Evenimentul Zilei, de ce se refugiază tinerii în obiceiuri periculoase și care sunt riscurile la care se supun.

„Dependența este boala sufletului, a golului interior. Este o sinucidere lentă prin autodistrugere. Conduce spre înstrăinare și alienare”, explică psihologul.

Cauze:

1.Educația din familie-familii dezmembrate (divorț, deces), părinți plecați la muncă în alte zone, educația părinților sub medie.

2.Educația în școlilipsa de investiții în școli, în laboratoare, în cursuri și programe de dezvoltare personală a profesorilor și elevilor, lipsa cercurilor școlare pentru atragerea copiiilor către domenii de interes, lipsa testării elevilor pentru determinarea abilităților școlare și extrașcolare urmată de implicarea în aprofundarea acestor domenii.

3.Lipsa supravegherii și lipsa implicării adolescenților în activități profesionale și culturale comune cu părinții.

4.integrarea în grupuri toxice (jocuri de noroc, jocuri în grupuri, cluburi, baruri).

5.lipsa afecțiunii părintești și atracția către grupuri de adolescenți care substituie afecțiunea, care promovează libertatea, independența, dorința de epata, de a se comporta ca adulții, fără a realiză consecințele.

6.În copilărie abuz verbal, fizic, intelectual, religios, sexual,incestul, anturajul.

Tragica realitatea, în cifre

Datele centralizate de specialiști arată că 9 din 10 elevi au băut alcool cel puţin o dată, iar unii chiar s-au drogat. Iar fumatul are o incidență și mai mare: mai mult de jumătate dintre tineri se apucă de fumat înainte să devină majori.

Potrivit Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA), în ţara noastră sunt înregistraţi peste 200.000 de consumatori de substanţe psihotrope interzise, iar un recent raport al Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO) arată că în jurul de 11% dintre adolescenţii din România au încercat măcar o dată o formă de drog.

Cel mai tânăr consumator de substanțe interzise a ajuns la spital în 2015 la Galaţi, la doar zece ani, iar potrivit medicilor acesta ar fi fumat, în drumul de la şcoală spre casă, dintr-o ţigară din categoria etnobotanicelor.

Tot mai mulți tineri consumă alcool

România stă foarte prost în statistici și la consumul de alcool. Din 2009, până în 2016, numărul consumatorilor adolescenți a crescut cu 20%. „Suntem departe de media europeană. Stăm foarte prost la consumul de alcool şi la utilizarea mijloacelor de contracepţie, adică la prevalenţa sarcinilor nedorite. Asta ne aduce alte probleme legate de prematuritate, de abandon în spitale a copiilor născuţi nedoriţi”, a declarat ministrul Sănătăţii Sorina Pintea, în cadrul unei conferințe.

Drogurile, la nivel mondial

La nivel mondial, se estimează că 247 de milioane de persoane, sau una din 20 de persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani, au consumat cel puţin un drog ilegal, în anul 2014.

Amploarea problemei drogurilor la nivel mondial devine mai evidentă atunci când se ia în considerare faptul că mai mult de unul din 10 utilizatori de droguri devine dependent. Cu alte cuvinte, aproximativ 27 de milioane de oameni din lume sunt dependenți de substanțe interzise. Aproape jumătate din aceşti consumatori problematici de droguri îşi injectează drogurile şi 14% din cei care îşi injectează droguri sunt infectaţi cu HIV, în anul 2014.

La Poliție, din lac în puț

Am mers mai departe și am discutat și cu un polițist din cadrul serviciului Anti-drog, care ne-a explicat cum părinții, din disperare, crezând că își salvează copiii, ajung să le creeze probleme cu legea.

„Au fost cazuri în care părinții, pentru a-și speria copiii, veneau împreună cu ei la poliție să le spună polițiștilor că ai lor copii sunt consumatori de droguri (iarbă în majoritatea cazurilor, asta e de departe drogul cel mai frecvent consumat în rândul tinerilor), însă, majoritatea rămân la stadiul consumului ocazional. Ba, mai mult de atât, au fost și câteva cazuri în care părinții au găsit drogurile( cannabis) copiilor în ghiozdan, camera personală etc și au venit însoțiți de copii pentru a povesti isprava polițiștilor și în același timp pentru a preda și drogurie găsite, organelor de poliție, neștiind că în acel moment tocmai le făcuseră un mare rău dpdv juridic.

Dosare penale la vârste fragede

Copiii acestora tocmai deveniseră suspecți pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și urmau să fie cercetați în cadrul unui nou dosar penal astfel creat. Periodic se fac și instructaje cu elevii, la cererea directorilor de licee, dar evident că ele nu pot fi suficiente și ar trebuie întărite de campanii puternice în acest sens (media etc)” , ne-a explicat sub anonimat un polițist de la brigada Antidrog.

Dependența de calculator

„La calculator stau adesea cei care sunt mai puțin sociabili, introvertiții, cei care nu au prieteni în viață reală.

Dependența de tehnologie, în general, îi ține departe de lumea reală. Pe lângă avantaje, tehnologia aduce și efecte negative precum dependența, înstrăinare” explică, în continuare, psihologul.

Riscuri

Pe termen lung, s-a observat creșterea diagnosticelor de tulburări de personalitate, de aceea majoritatea tinerilor au diagnostic borderline. „Pentru că e neglijată latura învățării gestionarii emoțiilor și vor prea mult și cât mai repede dacă se poate acum! Merg în viață cu viteză a 5-a! Sunt absenți de la propria lor viață și trăiesc într-o lume deformată, paralelă cu a oamenilor fără adicții. Acolo ei trăiesc o realitate deformată în care se văd dotați cu tot ce i-a făcut să sufere în realitatea obișnuită. Și suferă și familiile acestora. Tinerii îngrijiți și iubiți în copilărie își păstrează legătura cu rădăcinile divine și își dezvoltă un simț al identității proprii croindu-și un drum în viață mai ușor în comparație cu copiii abuzați. Ei își dezvoltă încrederea în sine și se simt competenți în ceea ce întreprind”, explică psihologul.

Înțepături ferite de ochii lumii – opinia medicului dermatolog

Am apelat la un medic dermatolog care să ne explice cum arată situația din cabinetul său, unde tot mai des, sunt nevoiți să investigheze corpurile tinerilor, în căutarea semnelor de injectare. Din motive lesne de înțeles, vom păstra anonimatul medicului.

„Una dintre posibilele manifestări clinice ale consumului de substanțe stupefiante de mare risc este cea dermatologică. Firesc, părintele adolescentului observă și își duce copilul la un consult de specialitate. Vrând-nevrând, medicii dermatologi s-au deprins cu recunoașterea cauzelor acestor manifestări clinice, materializate în erupții pe piele. Următorul pas, caută să identifice modul de intrare a narcoticului în corp. De cele mai multe ori, acesta este prin injectare și, din ce în ce mai frecvent, în locuri cât mai puțin la vedere. Nu detaliem pentru că ar însemna să îi învățăm pe minori cum să se injecteze, astfel încât, părinții, profesorii, amicii, etc. să nu observe. Pentru că este vorba despre o persoană minoră, medicul este obligat de lege, așa cum este și firesc, să-l informeze nu doar pe pacient, ci și pe părinte. De aici, porțile tragediei sunt larg deschise, iar finalul este cel previzibil”, ne-a explicat medicul dermatolog.

„Noi suntem acei copii care fumează iarbă. Acei copii care nu beau „o bere” într-un restaurant de fițe, ci care se duc unii la alții acasă ca să bage pastile până uită de realitate și uită cine sunt. Suntem acei copii care nu își fac temele. Care pleacă de la ore ca să compună un cântec. Suntem copiii care, dacă nu te suportă, îți scriu numele pe o țigară și te fumează. Și devii spulberat. Noi suntem copiii fără regrete. Pentru că știm că, atunci când am făcut-o, am fost fericiți” – fragmente din cartea „Flori în păr”, de Iulia Ioniță.

Sursa: Evenimentul Zilei

Adina Moraru

Revista Eva, Psiholog clinician Adina Moraru – Cum faci față anunțului că suferi de o boală incurabilă?

Ajungi la analize, totul pare normal și viața ta este dată peste cap de un anunț al medicului- suferi de cancer. Cei mai mulți români cad pradă deznădejdiii și găsesc cu greu resurse să lupte. Cum treci însă peste acest moment am încercat să aflăm de la un psiholog care are în față, zi de zi, zeci de astfel de cazuri. Adina Moraru este psiholog în cadrul clinicii Amethyst.

Cât de importantă este reacția psihicului când afli că te lupți cu o boală incurabilă?

Pronunțarea verdictelor nefavorabile medical zguduie din temelie psihicul pacienților și întreaga lor ființă. Acestea determină, în cele mai multe cazuri, schimbări de viață, comportament și atitudine. Eticheta și statutul de pacient presupun o greutate psihică foarte mare. Majoritatea oamenilor nu sunt pregătiți să devină pacienți. Oricare ar fi diagnosticul, prognosticul, răspunsul la tratament, cancerul reprezintă, întotdeauna, pentru pacient și familia lui, dar și pentru terapeuți, un test existențial puternic și, adeseori, șocant. Acest test se referă la tóate aspectele de viață: raportul cu propriul corp, sensul dat de suferință, sensul dat bolii, viețîi, morțîi, precum și la relațiile familiale, sociale, profesionale. În ciuda numeroaselor statistici pozitive sau a unui diagnostic nu foarte grav, ceva pentru totdeauna se va fi schimbat în viață pacientului.

Când omul percepe o amenințare, creierul imediat trimite semnale sistemelor nervos și hormonal ce rezultă în eliberarea a diferite substanțe chimice în tot corpul, ce pot conduce la stres care dezechilibrează întreagă structura umană. În general, pacienții își revin la eul lor normal între două săptămâni și o lună de la aflarea unui diagnostic de boală crónică, ceea ce permite apoi mobilizarea acestora către luptă. Pentru a învinge reacțiile negative și stresante ale psihicului, primul pas este conștientizarea și acceptarea acestora și ce anume le hrănește (gânduri, cuvinte, atenția privirii, prímele gânduri dimineață), iar pasul doi este înțelegerea faptului că întotdeauna avem de ales în cum răspundem și facem față la aproape tot ce ni se întâmplă. Aici rezidă puterea personală. Sub egida confesiunilor medicilor cât și a pacienților, ține doar de bun simt și de umanitate a înțelege necesitatea pacientului de a i se înlătura confuziile și diminua temerile pentru a putea deveni conștient de situația pe care o traversează respectând dimensiunile multiple pe care le implică: medical, psihologic, social, profesional.

Care sunt pași pe care îi urmează un bolnav de cancer, din punct de vedere psihologic?

Atât pentru individ, cât și pentru anturajul său, boala canceroasă sau tumorile maligne reprezintă, prima cauza de mortalitate la adult și una din principalele cauze de suferință fizică și psihică. Chiar dacă medicina a făcut progrese remarcabile în ceea ce privește detectarea precoce și tratamentul acestei maladii, pentru cea mai parte a bolnavilor, din păcate și foarte des neadevărat, diagnosticul pozitiv reprezintă o condamnare la moarte. În 1969, Elisabeth Kubler-Ross a scris cartea „Despre moarte și a muri”. Prima etapă implică negarea sau refuzul de a accepta diagnosticul. Nu contează ce tip de cancer ați putea avea; cuvântul cancer înseamnă numai frică în inimile majorității oamenilor. Nevoia de tratare imediată vă împinge adesea în  faza de refuz, Tristețea este cea mai proeminentă emoție, cel puțin până în momentul în care durerea fizică dispare. A treia etapă implică negocierea – necesitatea de a încerca orice și tot posibilul pentru a câștiga mai mult timp, chiar și o zi în plus. Atunci când nu mai au loc negocieri, depresia poate fi copleșitoare – e ca un sentiment că ai fost aruncat într-o groapă singură, neagră. Etapă finală este acceptarea. Suntem fiecare produs al propriei realități și, ca atare, fiecare vom procesa aceste etape în moduri diferite și în diferite perioade de timp. Cel mai important, în fiecare dintre aceste etape, este sprijinul altora. Oamenii trebuie să fie conectați unul la celălalt.

Cum să trecem mai ușor peste un diagnostic atât de complicat?

Pentru rezultate foarte bune pacientul ar trebui să fie parte activă în propriul sau tratament, de multe ori miracolul se produce când un pacient s-a ajutat foarte mult și singur. Propun să ne educăm pacienții să se întrebe și să întrebe specialiștii “Ce pot să fac să ajut? Cu ce mă pot ajuta?”. Paradoxal, deoarece în multe cazuri realitatea este alta, în asemenea situație nu este timpul potrivit că un pacient să renunte la laturile sale- psihologică, emoțională și spirituală, care trebuie restructurate mai mult că niciodată. Pentru orice persoană, vestea diagnosticului de cancer este traumatizantă. De aceea, comunicarea diagnosticului de cancer este o artă ce solicită blândețe și multă delicatețe din partea medicului oncolog. Răbdarea specialiștilor în domeniu, ascultarea activă a pacientului, deschiderea, comunicarea onestă și răspunsurile date pacienților la noianul de întrebări ce-i năpădesc în nouă conjunctură de viață, ajută pacienții să treacă mai ușor peste diagnostic. Evitarea  gândirii catastrofice, monitorizarea emoțiilor negative, a suferinței emoționale, implicarea în activitățile curente și cele profesionale rămânând activi (de exemplu, sport sau mișcare cum ar fi pilates ce ajută enorm în antrenarea conștiinței de sine a corpului și a concentrării, cât și a secretiei de endorfine ce elimina depresia), angajarea activă în procesul (auto)vindecării prin conștientizarea resurselor proprii, solicitarea suportului profesioniștilor în domeniu (medici, psihologi), activarea optimismului, a speranței, dezvoltarea spiritualității, metode de meditație și mindfulness zilnice atât în timpul tratamentelor cât și că nou stil de viață pe perioada întregii vieți.

De asemenea, un aspect deloc de ignorat îl reprezintă  blamarea pacientului sau autoblamarea. Sentimentele afectează chimia corpului (care afectează dezvoltarea sau regresia unei tumori), la fel cum chimia corpului afectează sentimentele.

Știința ne-a învățat că sistemul imunitar este profund influențat de emoții și, astfel, prin aplicarea unor anumite tipuri de terapii psihologice, putem influența mai departe în mod pozitiv sistemul imunitar.
Pentru specialist, cum este interacțiunea cu acest tip de pacienți?

Pentru specialiștii în domeniul oncologiei interacțiunea cu pacienții oncologici se bazează pe o relație interpersonală, care reunește iubirea pentru semeni, empatia și competență. Un adevărat profesionist dobândește aceea abilitate prin care face cunoscut pacienților nu doar diagnosticul cu întreaga sa semnificație ci și toate consecințele ce decurg din el, ci și faptul că îi înțelege și împărtășește cu ei problemele ocazionate de îmbolnăvirea lor. Specialiștii se adaptează în funcție de fiecare pacient în parte deoarece orice persoană este unică și, prin urmare, trăiește boală într-un mod unic, particular; de aceea, și specialiștii se adaptează conform individualitățîi și nevoilor fiecăruia printr-o terapie individualizată respectând standardele în domeniu.

Atât specialiștii, cât și pacienții oncologici se pot confruntă deseori cu ceea ce se numește “efectul de burnout”, se manifestă prin a te simți gol, fără sens, lipsit de energie, nemotivat, lipsit de resurse emoționale de a mă dărui atât ție cât și altora ceea ce cu ceva timp în urmă părea ușor de dăruit iar pasiunea pentru tot ceea ce făceai era la ea acasă. La rândul lui, un specialist are nevoie să-și recalibreze deseori resursele proprii și să găsească căi în mod constant de “reîncărcare” fizică, emoțională și mentală, o combinație între a trăi frumosul vieții, iubirea de sine și de viață în ansamblul ei. Lupta cu viața și posibila moarte a unui pacient ce se desfășoară în față unui specialist reprezintă atât o mare responsabilitate, cât și o onoare ce trebuie respectată atât timp cât suflul și sufletul unui om privesc și ascultă intim direcțiile date, tonul folosit, privirea și puterea cuvântului oricărui specialist din echipa pacientului.

Care sunt ultimele noutăți în materie de tratare a acestei boli?

Cea mai recentă tendință în cele mai importante spitale oncologice din lume ce au ca misiune oferirea celor mai bune îngrijiri posibile pentru pacient în orice manieră posibilă este integrarea medicinii convenționale cu modalități complementare și naturale bazate pe dovezi științifice. Un pacient oncologic se trezește în fiecare zi dintr-un somn al “uitării” într-un coșmar viu, în comparație cu un om sănătos ce se trezește de multe ori la bucurie și viață. Ideea este să putem inversa procesul acesta negativ, să ghidăm pacienții să se poată trezi în fiecare dimineață cu voința de a lupta pentru viața lor

Medicină Holistica se bazează pe o serie de 4 concepte, ce au condus astfel la o serie de tehnici aplicative diverse ce merg împreună cu medicina alopată, sub umbrela de Oncologie Integrativă. Aceste concepte sunt:

1.     O persoană există pe planurile fizic, psihologic, spiritual, în egală măsură reale, importante și valide ce descriu întreaga ființă umană și niciuna un poate fi redusă în favoarea alteia;
2.     Fiecare persoană este únică, așadar un program valid de tratament trebuie individualizat pentru fiecare în parte pe cât posibil;
3.     Pacientul ar trebui să facă parte din echipa de decizie, pe premiza că în programul holistic i se oferă atâta cunoaștere și autoritate pe cât va accepta;
4.     O persoană are și abilități de auto-vindecare inascute, ce pot fi mobilizate într-un program medical de tratament personalizat, bazat pe diferențele individuale.

Problema nu este existența sau non-existența abilităților de auto-vindecare ale omului, ci cum să mobilizăm și utilizăm eficient aceste abilități împreună cu întreg tratamentul medical în reîntregirea sănătățîi pacientului oncologic. Clinicile de Radioterapie Amethyst încep să implementeze un program integrativ care include tratarea pacientului în ansamblu, nu doar a bolii.

Din ce în ce mai multe studii din întreaga lume arată că punerea în aplicare împreună a diferitelor metode, în mod integrat și personalizat, cum ar fi psihologia, mindfulness, nutriția și învățarea stilului de viață sănătos, au un impact major asupra calității vieții pacientului oncologic, sporirea conștiinței de sine și ajută la prevenirea și gestionarea simptomelor fizice și emoționale ale cancerului, precum și la creșterea șanselor de supraviețuire.

Toate serviciile și programele de sănătate holistice ale Clinicii de Radioterapie Amethyst se bazează pe cele mai recente dovezi științifice.

Adina Moraru este psiho-oncolog al clinicii de Radioterapie Amethyst. Psiholog cu multiple specializări în domeniul clinic şi educațional, Adina Moraru este absolventă a Facultăţii de Psihologie-Sociologie și Științe Politice precum și a Facultatii de Psihologie și Științe ale Educației din 2007. A urmat cursul de psihoterapeut în hipnoză ericsoniană în cadrul ARHTE și pe cel de introducere în psiho-oncologie în cadrul Patronatului de Medicină Integrativă. Începând din anul 2005 și până în prezent a urmat mai multe cursuri naționale și internaționale de dezvoltare şi formare profesională în cadrul asociaţiilor, institutelor, facultăților şi colegiilor din România, precum: curs de dezvoltare personala Art-Therapy, cursuri și workshop-uri de dezvoltare profesională recunoscute de către Federația Română de Psihoterapie (“Psihoterapie pentru persoane cu dizabilități”), Programare Neuro-lingvistica si Mindfulness.

Sursa: http://www.eva.ro/shopping/casa-si-familie/cum-faci-fata-anuntului-ca-suferi-de-o-boala-incurabila-articol-179939.html

Psiholog Cancer

CSID, Psiholog clinician Adina Moraru – Importanţa terapiei de suport pentru pacienţii bolnavi de cancer

Pe lângă tratamentul convenţional pentru cancer, recomandat de medicul oncolog, pacientul are nevoie, pentru a învinge boala, de ajutorul necondiţionat al familiei şi de cunoştinţele vaste ale unui psiholog, care îl poate ajuta să îşi recapete încrederea şi speranţa în mai bine.

În prezent, domeniul psiho-oncologiei este foarte dezvoltat şi continuă să crească atât în Statele Unite, cât şi în Europa.

În România, psiho-oncologia a început treptat să fie înţeleasă şi integrată în echipa multidisciplinară de intervenţie a pacientului oncologic doar de câţiva ani.

Dr. Adina Moraru, psiholog Amethyst Radiotherapy Center, ne oferă câteva informaţii referitoare la importanţa psihoterapiei în cadrul tratamentului oncologic!

CSÎD: Care sunt cele mai frecvente întrebări pe care vi le pun pacienţii?

Psihoterapeut Adina Moraru

 

Dr. Adina Moraru: Dacă o să poată depăşi criza şi cum să o facă, cum pot scăpa de frica de moarte care a pus stăpânire pe gândirea lor la aflarea diagnosticului, cum să se accepte din punctul de vedere al modificărilor fizice, cum se pot ierta pe sine şi pe ceilalţi, cum îşi pot înţelege stările conflictuale pe care le au, cum să lupte cu abandonul de care ar putea avea parte în relaţia cu partenerii de viaţă în urma modificărilor fizice şi a statutului profesional (dacă ar fi concediaţi), cum pot activa starea de detaşare pe care şi-o doresc în faţa provocărilor vieţii.

Mai mult, cum putem lucra împreună la rezolvarea tulburărilor emoţionale anterioare îmbolnăvirii, cum să producă scăderea nivelului de anxietate, cum să ajungă în faza de acceptare a diagnosticului; toate acestea fac ca terapiile medicale să fie mai uşor tolerate de bolnav, mai eficiente şi conduc la creşterea imunităţii organismului.

De asemenea, psihoterapia pe care o practic cu pacienţii mai presupune şi exerciţii pentru „dezlipirea” părţii psihice cu care pacientul s-a obişnuit atât de mult, încât chiar şi când se însănătoşeşte încă păstrează comportamentul omului bolnav.

Necesitatea radioterapiei, explicată din perspectiva unui psihoterapeut

CSÎD: Cum le explicaţi beneficiile radioterapiei? Cum decurge o sesiune de terapie?

Dr. Adina Moraru: Prin expunerea punctelor forte ale radioterapiei, dar medicul are cel mai puternic cuvânt în domeniul său de activitate. Este important să înţelegem nivelul de diferenţiere al comportamentelor unui om sănătos de cel devenit recent pacient. Trecerea nu este liniară şi de cele mai multe ori pot apărea în sânul familiilor lor diverse probleme şi atitudini care lezează şi mai mult psihicul pacientului – de la discuţii legate de tratament, complianţa cu durerile fizice şi stările psihice şi emoţionale, până la costuri, nevoi diverse etc.;  pacientul, care şi-aşa traversează un drum abrupt, poate să nu aibă parte de înţelegere şi linişte.

Aici intervine rolul psiho-oncologiei atât în terapia individuală, cât şi de grup, care este înzestrată cu numeroase calităţi ce suplinesc în funcţie de caz: lipsa părinţilor, a întregii familii, a neînţelegerii bolii, a nevoii de a comunica cu altcineva aflat în aceeaşi situaţie, a prietenilor, verbalizarea suferinţelor ce conduce la restructurarea personalităţii găsind liniştea de care pacienţii au nevoie pentru a putea învinge boala, descărcarea durerilor şi sentimentele negative ce pot face loc exprimării tăcerilor, lucrurilor nespuse care îi devitalizaseră.

Terapie Grup
Apoi, fiecare şedinţă de terapie de grup debutează şi se încheie printr-o manieră de a plasa pacientul într-o zonă de confort şi înţelegere totală, având în vedere nevoile şi obiectivele pacienţilor mei atât din ziua respectivă, cât şi ţinând cont de anumite obiective generale stabilite împreună cu ei de la începutul tratamentului, acesta fiind un proces personalizat de grup.

CSÎD: Cum a evoluat numărul pacienţilor înscrişi la aceste întâlniri?

Dr. Adina Moraru: Numărul pacienţilor este în continuă creştere, având în vedere conştientizarea la nivel colectiv a nevoii de echilibru. Oamenii sunt din ce în ce mai deschişi să se cunoască pe sine şi mediul înconjurător în mod autentic. De asemenea, accelerarea procesului de vindecare este premisa de la care plecăm în psiho-oncologie, această specializare a mea care presupune o anumită conduită specifică.

Bazându-ne pe acest lucru, în grupurile de suport pe care le organizez se creează un climat optimist, care se transformă prin el însuşi un factor al vindecării (ceea ce numesc a fi emulaţie). Deoarece psiho-oncologia este menită să aline fizic şi emoţional, grupurile noastre de suport au o rată foarte mare de succes în rândul pacienţilor, datorită faptului că oamenii care sunt acolo împărtăşesc aceeaşi experienţă. Deşi primesc opinii şi îndrumări venite din cadrul familial, unii dintre pacienţi manifestă reticenţă faţă de persoane care nu au experimentat aceeaşi situaţie de viaţă ca a lor.

Statutul de pacient presupune o încărcare psihică foarte mare

CSÎD: Care a fost cel mai greu caz? 

Dr. Adina Moraru: Cel mai greu caz îl consider pe cel al unui tânăr ce părea optimist în vindecarea lui, iar viaţa a demonstrat că nu a fost în favoarea lui, eu asistându-l la solicitarea familiei şi pe patul de moarte.

CSÎD: Dar cel mai fericit?

Dr. Adina Moraru: Cel mai fericit caz este cel al unui artist ce duce cu mare putere şi rezultate excepţionale lupta cu un diagnostic oncologic dur la prima vedere, cu care am o relaţie de colaborare, depăşind statisticile medicale şi pătrunzând în sfera aşa-ziselor miracole, miracolul constând în activarea şi motivarea resurselor latente pe care orice fiinţă umană le are, însă doar unii oameni manifestă o dorinţă puternică de reactivare a acestora. După cum am amintit mai sus, statutul de pacient presupune o încărcare psihică foarte mare.

Gestionarea acestor conflicte interioare a fost şi este în continuare lupta pe care noi zilnic o câştigăm împreună cu pacienţii noştri, unde rezultatele, ca urmare a tratamentelor psiho-oncologice, au fost: trezirea speranţei, a optimismului, a interesului pentru viaţă, împăcarea cu sine şi cu alţii, (re)găsirea sentimentului de iubire pentru sine, pentru semeni, (re)câştigarea răbdării, pozitivarea imaginii de sine, împăcarea cu frica de moarte, dezvoltarea spiritualităţii, autocunoaşterea şi comunicarea, dezvoltarea unor relaţii mai profunde cu sinele şi semenii, descoperirea şi rezolvarea tulburărilor emoţionale anterioare îmbolnăvirii, scăderea nivelului de anxietate, aducerea pacientului în faza de acceptare a diagnosticului.Toate acestea fac ca terapiile medicale să fie mai uşor tolerate de bolnav, mai eficiente, şi conduc la creşterea imunităţii organismului.

Psihoterapia trebuie apreciată ca fiind complementară terapiei medicamentoase, nu o concurenţă a acesteia

Oricare ar fi diagnosticul, prognosticul sau răspunsul la tratament, cancerul reprezintă întotdeauna, pentru pacient şi familia lui, dar şi pentru terapeuţi, un test existenţial puternic şi, adeseori, şocant. Acest test se referă la toate aspectele de viaţă: raportul cu propriul corp, sensul dat de suferinţă, sensul dat bolii, morţii, precum şi la relaţiile familiale, sociale, profesionale.

„Suportul social reprezintă un element constitutiv al tratamentului pacientului oncologic şi este responsabilitatea fiecărei figuri terapeutice: a medicului de medicină generală, a medicului oncolog, a asistentei, a psihologului sau a psihiatrului, a nutriţionistului, a echipei curante în ansamblul ei”, adaugă specialistul.

Psihoterapia individuală şi de grup contribuie major la trezirea speranţei pacienţilor oncologici prin conştientizarea propriilor resurse şi (re) conectarea la acestea, precum şi întărirea voinţei de a lupta cu adversităţile vieţii. Debutul activităţii psihoterapeutice rezidă în stârnirea dorinţei pacienţilor de a trăi şi în atragerea acestora în actul vindecării, conştientizându-i de necesitatea colaborării.

http://www.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/importanta-terapiei-de-suport-pentru-pacientii-bolnavi-de-cancer-16026792/ 

Lazarev

S.N. Lazarev – Despre cauzele spirituale ale bolilor

Cu ceva timp in urma aparea in Rusia, concomintent la doua edituri diferite, “Karma sau armonia dintre fizic, psihic si destin” o carte care prin argumente intemeiate pe fapte concrete, a dinamitat intreg edificiul filozofiei materialiste afirmand si demonstrand cu fapte greu de contrazis prioritatea spiritului asupra materiei. Autorul lucrarii, Serghei Nikolaevici Lazarev, un cunoscut bioenergetician rus, a facut o descoperire care ar putea revolutiona intreaga conceptie contemporana asupra diagnosticarii si tratarii bolilor.
Iata care sunt, in viziunea lui S.N. Lazarev, cauzele care duc la aparitia bolilor:

Prima cauza:
Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al actiunilor si incepe sa functioneze activ.
Daca cu 100-150 de ani in urma absolutul subconstientului era in principal apanajul artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui process i s-a raliat medicina.
Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia uneia din aceste doua componente.
Acum subconstientul omului asimileaza murdaria energetica cu o viteza neinchipuita si nu doar pentru ca unii incearca sa patrunda in el ci si pentru a ti se bloca subconstientul.
Sentimentele si trairile negative care patrund in subconstient, nu mai pot fi controlate de om si intrucat sanatatea fizica este strans legata de subconstient, apar niste dependente complicate si niste urmari grave.
Cercetarea structurilor karmice demonstreaza in mod elocvent la nivelul energetic porunca biblica: “Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa se prelungeasca zilele tale pe Pamant…”
Raporturile fata de mama si tata trebuie sa fie intotdeauna cele respectate. Codul legilor si regulilor care a existat in societate in toate veacurile proteja impotriva destramarii celor mai fine structuri ale campurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute.
Relatiile dintre oameni sunt determinate de niste coduri ale campurilor lor. Campul fiecarui om contine cate un set de programe care determina interrelatiile sale cu lumea si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ura, suparare pe care le nutresc cei din jur fata de om corespund cu strictete ce ceea ce-i sadit in karma acestuia. De aceea exista oameni care sunt in permanenta jigniti, care sufera traumatisme, care sunt invidiati, etc. In campul omului sunt continute programe informationale ale atitudinilor fata de ele si programe ale atitudinii acestuia fata de alti oameni. Cand impotriva noastra se intreprinde ceva neplacut nu e bine sa raspundem in acelasi fel. Ne putem opune doar la nivel fizic insa la nivelul campului si la nivelul spiritual trebuie sa ne pastram intotdeauna o atitudine de smerenie, de blandete, sa manifestam iubire fata de oameni si sa tinem minte ca orice neplacere este cauzata de imperfectiunea noastra. Acest lucru ne curata karma, ne fereste de boli, ne amelioreaza destinul si sanatatea copiilor.
Irascibilitatea in raporturile cu oamenii, rautatea constituie o tentativa de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci si asupra Universului, provocand deformatii ale structurii campului. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei care va urasc…”. Aceasta e cea mai puternica aparare impotriva nenorocirilor, bolilor si a aceea ce numim “deochi”.
Foarte multe boli sunt puse in legatura cu faptul ca oamenii nu stiu cat e de periculos ca in perioadele de puternic avant sufletesc, cand sunt indragostiti, de exemplu, iar nivelul energetic al omului creste brusc, sa emane ganduri si stari emotionale negative.
Enurezisul nu e o boala ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor spirituale ale copilului. Este o bomba cu explozie intarziata care nu e obligatoriu sa se manifeste sub forma de boala la copil ci poate aparea si sub forma de soarta nefericita a copilului sau de structuri emotionale si psihice deformate.
De aceea orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adancime sau de care omul nu se poate debarasa timp indelungat reprezinta un mare pericol. Oamenii au incercat in mod intuitiv sa dezamorseze aceasta bomba, sa scape de sentimentul de suparare. Modalitatile au fost plansul, spartul veselei, injuraturile. Atunci cand insa supararea este tinuta timp indelungat ea devine de cateva ori mai periculoasa si loveste nu doar in cel care o tine dar si in copii lui. Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari. In iudaism si crestinism exista Duminica Iertarii cand omul cere iertare pentru toate ofensele si nedreptatile pe care le-a savarsit cu voie sau fara de voie. Daca acest lucru se face cu sinceritate atunci intra in functiune mecanismul caintei si are loc autopurificarea in subconstient.
Din pacate sensul caintei este inteles intr-un mod gresit in prezent. Cainta este inainte de toate nu un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile. In timpul caintei are loc ruperea lantului de cauze si efecte in care o fapta trage dupa sine pe urmatoarea. In iudaism cel care se caieste sau in crestinism talharul rastignit pe cruce care se pocaieste se pot ridica mai sus decat un sfant pentru ca ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai mai mari decat un om cu karma curata pentru a trai intreaga viata in sanctitate.
Rudele noastre si chiar animalele domestice depind de noi iar daca incalcam legile eticii, acestia pot fi pedepsiti impreuna cu noi.
Constiinta omului e ca o mica rotita ce poate fi rotita prin eforturi nu prea mari inainte si inapoi. Subconstientul e ca o roata imensa si grea care este greu de pornit dar si mai greu de oprit. Stramosii nostri urneau roata subconstientului prin aspiratia catre Dumnezeu, prin iubire si facere de bine. In ultimii 300 de ani noi traim din inertia acestei miscari fara sa depunem eforturi pentru a o mentine. De aceea acum ne poate ajuta numai aspiratia constienta si meintrerupta catre armonia lumii, catre Dumnezeu. Rezervele karmei omenirii sunt epuizate si doar aspiratiile personale ale fiecarui om vor determina gradul sau de protectie impotriva nenorocirilor.

Cauza a doua:
Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea pentru ca inainte de a ucide un om trebuie sa ucizi in tine iubirea fata de acel om. Uciderea sentimentului de iubire reprezinta terenul pe care prolifereaza multe crime si nenorociri.
Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului iar a treia cea de eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.
In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul. Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul, el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau. Daca mama sau tatal s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul mosteneste nu numai programul propriilor copii dar si al Universului. Celula poarta programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod corespunzator. Blocarea acestui program este posibila numai prin aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru disparitia familiei este inevitabila.
Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu-ne mai ales in directia orientarii lor profesionale, asupra bunastarii materiale viitoare a urmasilor nostri. Pana la nastere fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare. Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca est in comuniune cu Dumnezeu, primeste de la El o suma de calitati. In lunile 3 si 4 femeia trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile spirituale sa fie mai puternica decat toate celelalte tendinte.
Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului. Mama este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotive ale mamei se rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru el. Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.
Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul inforenergetic al parintilor inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei ele deja exista si-i determina viitorul. De aceea daca parintii au dubii daca sa dea sau nu nastere copilului, are loc un atac asupra acestor structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata. Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.
Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa creem conditii pentru insanatosirea lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea copilului cu medicamente si mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti doar sa faci rau. De aceea in timpul bolii copilului foarte multe depind de comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor. Renuntarea la carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti decat pentru copii. Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt cat si fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a parintilor este starea sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri parintii trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste.
Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se debaraseaza de sentimentele fata de sot, de copii sau fata de lumea din jur. Aceasta duce la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia. Copilului ii vine greu sa invete si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va da nastere unor copii talentati.
Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura a sfantului se unea cu cea a copilului protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude, riscam deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, odata cu numele, si o parte din karma, copilul adica. De aceea, dandu-i copilului numele unui muritor este necesara blocarea partii negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste, comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam copilul.
Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu-i starea fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc. Mama transfera bolile sale copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama isi ispasesete propria karma, trec in campul copilului iar acesta incepe sa fie bolanv. Karma se imparte intre copil si mama. Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des pneumonii, au probleme cu rinichii.
Nu-i promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-i ca-l veti duce la teatru, la muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in acele zone a ceea ce este material, pamantesc coboara incredibil de jos omul. Faceti-i cadouri cand nu se asteapta. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale in schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei face din el un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost si principala cauza a disparitiei civilizatiilor precedente.
Omul care iubeste nutreste asemenea sentimente incat uciderea lor, in altcineva sau in el, reprezinta o crima imensa. Daca ne luam dupa logica obisnuita, sterilitatea poate fi eliminata prin interventie chirurgicala. Insa distrugand iubirea, sentimentul contactului cu Universul, femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile spirituale fine atat ale ei cat si ale barbatului. Copilul nascut in astfel de conditii poate avea niste strucutri deformate ale spiritului. Organismul feminin blocheaza aceasta posibilitate, refuza sa conceapa un copil care sa fie grav bolnav sa moara sau sa faca rau altora. Noi consideram in mod obisnuit ca aceasta este o boala si ne luptam cu noi insine, cu propriul organism care incearca sa ne salveze familia de la pieire. “Boala nu te lasa sa pacatuiesti” se spune in Biblie.
Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor campului la nivelul capului determinate de sentimentul de ura statual in structurile stabile ale campului uman. Aceste structuri nu dispar dupa interventia chirurgicala de indepartare a miopiei ci continua actiunile distructive la nivelul capului, se transfera asupra astor organe sau asupra paramentrilor spirituali ai omului.
Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor.

Cauza a treia:
In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-i vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne plangem de soarta. Se dovedeste ca acest obicei are ca urmare distrugerea… dintilor. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului oamenilor apropiati. Cauza paradontozei o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata in alimentatie a verdeturilor.
Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva se creeaza o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si de energie. De aceea orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce prejudicii. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa, gandurile urate despre oameni reprezinta un traumatism aplicat omului impotriva acestea sunt indreptate si in acelasi timp, distrugerea propriilor structuri karmice. Cuantul intensifica orice program. In prezent energetica Pamantului este de asa natura incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.
Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic de multe ori fara sa ne dam seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa al autodistugerii fara ca nici macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficeint sa fii bun si sa nu faci rau nimanui. Subconstientul nostu e intr-atat de deformat incat nici suportarea raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritiatii sufletului si a trupului. In situatia actuala principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficeint sa fii bun, trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. “Iubiti-va dusmanii” este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la un atac energetic.
Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea “Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei sanatate iar mie rabdare” se va asigura impotriva multor pacate.
Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. Daca omul barfeste pe cineva, el ii produce un traumatism persoanei respective, propriului camp si pierderea energiei. “Nu judecati ca sa nu fiti judecati caci cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura”.
Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca isi mai aduce aminte de vorbele spuse si nu-si va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa.
Cae este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa, comportamentul deasemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca. Murim devreme pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt poporul cel mai longeviv dar si cel mai politicos din lume.
Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de comuniune la nivelul campului poate fi diferit; intre cei ce se iubesc el atinge cele mai inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de periculoasa.
Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va ganditi doar la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si prin aceasta favorizati destramarea spiritului.

Cauza a patra:
Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influnetarea oamenilor la un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieir psihice. Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copii “vampirului” la niste boli grave intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua ruinarea propriului suflet.
Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal ti-e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.
De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-i unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni. Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca. Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.
Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va urasc.”

Cauza a cincea:
Cu totii cunoastem zicala “De morti numai de bine”. De ce? Intre lumea fina a mortilor si lumea noastra fizica sunt posibile contacte iar daca ele apar, acest lucru dauneaza ambelor lumi.
“Sudarea” campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate legile supreme. Religia si obiceiurile de inmormantare la toate popoarele sunt orientate spre despartirea campurilor celor vii de ale celor morti. Daca omul pastreaza pica celui decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa si poate duce la diferite boli, tulburari psihice, schimbarea caracterului.
Supararea omului inainte sa moara poate duce deasemenea la contopirea campurilor si probabil de aceea trebuie indeplinita ultima dorinta a celui aflat pe moarte.
Daca pana la nasterea copilului femeia a facut un avort, campul embrionului mort se poate uni cu campul copilului nascut ulterior iar acesta poate fi bolnavicios, fricos, obsedat.

Cauza a sasea:
Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc “depresiva” este lipsa dorintei de a trai, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai? In primul rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul bioenergetic daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei de a trai sau a comis tentative de sinucidere. Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu 3-4 generatii in urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii.
Campul omului are un sistem defensiv fata de lumea inconjuratoare care este insa total deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor in timpul sarcinii fata de viitorul copil creeaza in campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga durata pentru ca este conceput de parinti.
Deceptia in legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, nemultumirea legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea campuli sau, in subconstient si declanseaza mecanismul autodistrugerii.
O deceptie puternica a tatalui chiar si in decursul unei singure zile pentru faptul ca i s-a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente care se gasesc in campul copiilor trec, o data cu varsta si in special la inceputul maturizarii sexuale, in constiinta si astfel incep disensiunile dintre copii si parinti. Cinci minute de dezicere de copil pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura.
Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment ii lipseste, in suflet i se instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul incearca sa-si suprime aceasta durere spirituala cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut al iubirii in sufletul omului. Aceasta stare apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni.
Iubirea inseamna armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia care s-a creat acum in lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta impotriva acestora insa fara succes. Lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru Dumnezeu si a simtamintelor divine fata de parinti si de copii, fata de sine si de omul drag, fata de natura nevie si fata de lumea inconjuratoare a devenit ceva obisnuit in viata noastra. Toate aceste incalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii care are drept rezultat cresterea in cascada a cruzimii pe care n-o poti stinge cu alcool sau droguri. Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea este o arta complicata care trebuie invatata printr-un efort permanent.
Poruncile biblice sunt legile lumii spirituale, ale actiunii bioenergetice asupra oamenilor. Dar acum cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele copiilor sai, ea nu intelege ca initiaza in copil un program care peste un an, doi poate sa-l impinga sub rotile masinii sau sa-i provoace o boala grava.
Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune dupa bunul sau plac. Este o conceptie gresita. Iubirea este acel intreg a carei parte suntem, ea imbratiseaza intreaga lume. Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un drept sa atentam la ele.

Cauza a saptea
:
Multi dintre noi pot da un raspuns corect la intrebarea “Ce-i aceea hrana?”. Hrana influenteaza in primul rand structurile campului uman. Omul asimileaza hrana prin prima chakra. Printr-o alimentatie corecta poate fi vindecat un om.
“Si a spus Dumnezeu: iata, v-am dat tot felul de ierburi care imprastie samanta cata se gaseste pe intreg Pamantul si tot felul de pomi care fac roade si raspandesc samanta sa va fie de hrana.”
In “Bhahawat-Gita” se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore dupa ce a fost gatita pentru ca este o hrana “murdara”, fiind buna doar pentru trup in ea nemaigasindu-se nimic pentru suflet.
In indoism exista notiunea de “carne necusera”. Este vorba despre carnea care contine sange si ea nu se foloseste in nici un caz la gatit. De ce? Sangele este pastratorul datelor despre viata corpului fizic, in el sta toata informatia privind bolile, simturile si trairile emotionale pe care le incearca animalele la taiere.
Stramosii nostri erau mult mai destepti decat noi cand se inchinau inainte de sacrificarea animalului cerandu-i iertare pentru faptul ca erau nevoiti sa-l intrebuinteze ca mancare. In acest fel ei blocau consecintele negative pe care noi acum le inghitim fara sa ne pese.
Se spune ca nu e bine sa citesti in timpul mesei. Mancatul cu cartea sau ziarul in fata, in fata televizorului, dezbaterile politice si familiale la masa pot traumatiza sufletul omului pentru ca in timpul mesei informatia trece liber in subconstient. Pe acest fapt este bazat ritualul impartasaniei, adica punerea in contact cu Dumnezeu. Daca insa, in timpul impartasirii, preotul se gandeste la treburile sale pamantesti atunci contactul cu Divinitatea nu se realizeaza.
In fiecare om exista un suflet, inceputul sacru, ceva omenesc si ceva animalic. In stare normala trupul trebuie sa primeasca hrana de la suflet, sufletul de la spirit iar spiritul de la Dumnezeu. Excluderea oricarei din aceste verigi este inadmisibila iar viata bazata doar pe principiul primitiv al imbuibarii trupului fara a da atentie si celorlalte verigi reprezinta calea cea mai sigura spre regres.

Serghei Nicolaevici Lazarev

Peisaj Apus

Ca in Cer

Cer SeninSe spune ca aflarea  diagnosticului de neoplazie (cancer) trezeste in mintea si simturile anumitor oameni nevoia de a trai ca in cer. Ce inseamna ca in cer? Expresia poate fi simtita si inteleasa ca metafora sau stil de viata nou ce ia nastere si amploare pentru fiecare om – devenit pacient – in mod unic. Aceasta unicitate – OMUL, o descopera de multe ori nu numai cu zambetul pe buze, ci si din momentele de suferinta, insa negresit si prin inspiratie. Astfel, ajungi sa intelegi importanta preluarii modelelor frumoase de oameni care au supravietuit, care au invatat sa traiasca si altfel, mai bine, dupa sufletul lor, de cele mai multe ori prin rabdare, adaptabilitate si invatarea iubirii de sine. Chiar asa, sinele tau cine este? Il cunosti? Daca te-ai cunoaste din exterior, te-ai indragosti de tine, ai sta cu tine, langa tine si … mai ales, te-ai intelege? Sa stii ca poate nu este prea tarziu, in fond te intreb, ai ceva de pierdut incepand de azi sa vezi exact cine esti, in toate contextele vietii pe care le traiesti zilnic?

Iti ofer ocazia sa iti raspunzi anumitor intrebari, aducandu-ti aminte ca nimeni nu stie mai bine decat tine dinamica lumilor din interiorul tau, mastile sub care ai trait pana acum, momentele cand erai cineva … dar nu erai TU. Iti reamintesc: nimeni nu stie mai bine decat tine ce nevoi ai, dorinte, vise, pasiuni – cine esti – insa in ritmul tau si modurile tale unice poti incepe sa le impartasesti cu lumea, aceeasi lume in care si tu traiesti, aceeasi lume care zi de zi si la final de zi are aceleasi nevoi ca si tine, de acceptare a sinelui, a ceea ce e cu bune si mai putin bune. Deja vizualizezi cu ochii mintii amintiri fugitive, imagini mentale a ceea ce ai ales sa fii in perioade de viata care te-au marcat profund, indeosebi in mod negativ, ai ales pentru ca atat puteai atunci, atat stiai, credeai ca asa este mai bine.

Cum iti dai seama cat de mult te-au marcat anumite momente si daca mai sunt prezente in corpul tau ca intr-o apa ce arde la foc mic?

Corpul tau vorbeste si nu uita … cand iti aduci aminte din trecut, corpul tau are tendinta sa recreeze emotiile si locurile din el unde ai trait aceste emotii, dureri (piept, inima, zona gatului, spate, stomac). Probabil iti suna cunoscuta aceasta capacitate pe care o ai si tu de a te metamorfoza si de a trai ca cel mai bun actor sub acoperire. Te-ai acoperit de diferite si diverse comportamente si reactii prin care sa iti castigi afectiunea celor din jur, binecunoscuta confirmare a existentei tale pe acest pamant, insa a venit vremea acceptarii a ceea ce te-ai nascut sa fii conform cu standardele de cele mai  multe ori ale tale, nu ale celorlalti. Este suficient ca te-ai nascut! Poti astepta 15-20 de ani pe premiza ca „timpul le vindeca pe toate” in timp ce traiesti in prezent cu trecutul de mana sau poti alege sa traiesti in prezent cu tot ceea ce poti trai acum, ceea ce conduce invariabil la schimbarea benefica a intregului material interior care probabil a contribuit, intr-o anumita masura, la dezvoltarea afectiunilor tale fizice.

Fiecare om trece printr-o astfel de transformare sau criza pe acest pod … ce pare a fi un film impartit pe multe sezoane si episoade. Important insa este faptul ca aceasta traversare are ca scop reconstruirea atat a sanatatii fizice, cat si integritatea ta mentala si emotionala.

Revenind asupra expresiei unice din titlul “Ca IN CER”,  putem deslusi ca aceasta poate contine de fapt fiecare decizie luata, gand, actiune, dorinta trimisa in eter sau cuvant. Poti realiza ca toate cele amintite anterior se schimba, de cele mai multe ori in bine. In goana dupa recastigarea vietii, ajungi efectiv sa iti traiesti viata asa cum ti-ai dorit de atatea ori, insa ai spus ca nu ai avut timp sa schimbi sau nu ai stiut cum, nu ai considerat necesar sau chiar ai crezut ca ai de pierdut. Deoarece prefer sa vorbesc despre castiguri si nu pierderi, despre recunostinta pentru ceea ce este si nu evidentierea a ceea ce cred ca lipseste, iata cateva dintre lucrurile castigate de oameni cu o poveste ca a ta:

  • “Sunt mai puternic(a) decat credeam”;
  • “Am parte de o reintoarcere la esenta a ceea ce sunt ca OM”;
  • “Nu am luat pozitia bolnavului si astfel m-am concentrat pe solutii, nu pe probleme”;
  • “Dupa socul aflarii diagnosticului, am revenit totusi la optimism si mi-am revenit”;
  • “Am invatat sa iert, ma iert chiar si pe mine”;
  • “Constientizez libertatea proprie”;
  • “Am inceput sa ignor ceea ce ma irita anterior; inainte nu stiam cum sa fac asta, insa acum alte lucruri sunt mai importante in viata mea”;
  • “Acest diagnostic cumva m-a invatat curajul, autocunoasterea, increderea in mine, acceptarea a ceea ce este, sa fiu autodidact si respectul de sine”;
  • “Am dezvoltat sentimente de IUBIRE si BINE fata de ceilalti prin tot ceea ce fac, la serviciu sau cu oamenii dragi mie”;
  • “Acum stiu sa ma rog”;
  • “M-am reintors la ce iubeam sa fac, la pasiunile mele si activitatile mele preferate; mi-am readus aminte la ceea ce sunt bun si talentat”;
  • “Mi-am descoperit pasiunile si misiunile in viata mea de acum incolo”;
  • “Ma linisteste timpul petrecut cu familia cand ne plimbam, ne uitam la un film, dansam sau doar ne bucuram unul de prezenta celuilalt; am realizat cat de recunoscator sunt ca ii am si am descoperit cat de mult sunt iubit”;
  • “Am invatat sa pretuiesc viata, am multe motive de recunostinta, mi-am readus aminte toate dorintele implinite si bucuriile mele”;
  • “Vad viata in alte culori”;
  • “M-am eliberat de fricile imaginate, preluate de la altii sau invatate de-a lungul vietii, ma autodepasesc”;
  • “Vibrez pe alte frecvente, comunic la alt nivel, gandesc altfel”;
  • “Am invatat ce inseamna rabdarea, compasiunea si veselia”;
  • “Am facut ca o ordine de primavara in viata mea pe toate planurile, in sufletul meu, inclusiv in casa”;
  • “Sunt o persoana mai buna, mai toleranta cu oamenii si cu mine in acelasi timp”;
  • “Evit oamenii negativisti, oamenii care se plang sau oamenii tristi”;
  • “Iau aceasta boala ca pe o evolutie, simt nevoia sa ma schimb, sa evoluez, simt ca este loc de mai bine in viata mea si acum e in sfarsit momentul meu”;
  • “Nu mai astept nimic de la ceilalti, accept oamenii asa cum sunt”;
  • “Ma pun pe mine pe primul loc, am invatat sa ma iubesc; inainte eu nu contam”;
  • “Conceptiile despre viata mi s-au schimbat, viata este mai mult decat pare si decat am invatat pana acum”;
  • “Eu aleg cum traiesc si cum imi schimb gandurile despre viata, am invatat sa renunt la trecut pentru ca mai am multe de trait si de facut”;
  • “Intai investesc timp, rabdare, incredere in mine si tratamente pentru a putea apoi culege roadele vindecarii”;
  • “Am invatat sa ma adaptez situatiilor prin care trec, ca sa pot merge mai departe cu mintea clara”;
  • “Imi fac timp pentru a trai acum, am invatat sa ma bucur de fiecare clipa!”;
  • “Imi doresc sa fiu o inspiratie pentru ceilalti; ma intreb ce isi vor aduce aminte copiii mei despre mine?”;
  • “Acum ma iubesc si apreciez asa cum as proceda si cu cineva drag mie, ma tolerez si ma inteleg mai bine”;
  • “Iubesc tot, viata mea, florile, natura, pe mine”.

Daca acest diagnostic reprezinta a doua ta sansa la viata, ce troc ai face cu Dumnezeu, cu Universul sau  cu viata insasi pentru a trai ca fiind TU … cel real? Da-mi voie sa iti vin in intampinare cu cateva sugestii.

Ma gandesc ca poate te-ai decide sa ierti, pe cineva anume sau chiar pe tine? Ma gandesc, mai departe, ca este posibil sa dai glas celor mai profunde si de valoare taceri stranse de-a lungul vietii in luminatul spatiu al inimii tale pe care acum il simti intunecat de atata confuzie? Sau poate te decizi sa te tii de cuvant de acum cand iti promiti din nou sa te iubesti, sa te pui si pe tine pe primul loc, sa faci lucruri si pentru tine, sa inveti sa spui la timp ceea ce simti si gandesti fara frica de a fi mai putin iubit sau alungat din viata celor pe care ii admiri? Merg mai departe si imi imaginez ca poate ti-ai readus aminte o veche pasiune, cum ar fi ajutorarea altor oameni, desenul, muzica, pictura, poezia, gatitul, psihologia etc. si simti ca ai putea avea aceasta sansa de a trai sa oferi si altora, de a-ti impartasi viata prin propriile talente. Asadar, pe tine ce anume te incarca, ce iti aduce bucurie si cum anume ai alege sa contrabalansezi momentele de stres din viata ta?  In acelasi timp, retine faptul ca elimini efectele nocive ale stresului iar biochimia corpului tau te conduce la vindecare si sanatate optima pentru tine.

Nu astepta sa treaca o anumita perioada de tratamente, cum ar fi radioterapia sau chimioterapia ca sa incepi o noua viata; noua ta viata incepe chiar in aceste momente, cateodata chiar in putinul timp liber pe care il ai intre controale si analize, cand poti face chiar si cel mai aparent neinsemnat lucru, dar care pentru tine are o importanta mare, ceva care te incarca pozitiv sau care iti aduce fericire, bucurie. Ai ocazia sa nu te mai intrebi cum sa faci sa dispara frica sau tristetea, ci sa traiesti efectiv opusul acestora, incet, dar sigur reeducandu-ti creierul si corpul sa traiasca tot mai mult intr-o directie dorita  si pozitiva, cea a inlaturarii anxietatilor si a recastigarii linistii sufletesti, a optimismului si sperantei pentru a te simti din nou plin de viata in interiorul fiintei tale.

Psiholog Adina Moraru

Psycho Oncology

Psiho-Oncologia – sinergia dintre minte, corp si suflet

Psiholog MORARU Adina

Oricare ar fi diagnosticul, prognosticul, raspunsul la tratament, cancerul reprezinta intotdeauna, pentru pacient si familia lui, dar si pentru terapeuti, un test existential puternic si, adeseori, socant. Acest test se refera la tóate aspectele de viata: raportul cu propriul corp, sensul dat de suferinta, sensul dat bolii, mortii, precum si la relatiile familiale, sociale, profesionale. Suportul social reprezinta, prin urmare, un element constitutiv al tratamentului pacientului oncologic si este responsabilitatea fiecarei figuri terapeutice: al medicului de medicina generala, medicului oncolog, asistentei, psihologului sau psihiatrului, nutritionistului, al echipei curante in ansamblul ei.

Vazand atatia pacienti oncologici in colaps emotional si psihic, inca din anii 1950 in SUA si 1980 in Europa, piata internationala de sanatate a anticipat si a recunoscut mai apoi meritul psihooncologiei in demersul pacientului. Intuind aceasta necesitate de a intampina psihologic pacientul, clinicile si spitalele din afara au inceput sa investeasca interes pentru confortul pacientului.

Actualmente, domeniul Psiho-Oncologie ca interfata pe de o parte a Oncologiei si de cealalta parte a Psihologiei, este foarte dezvoltat si continua sa creasca atat in Statele Unite cat si in Europa, existand la nivel global atat posibilitati de studiu si formare in psiho-oncologie cat si de practica in diverse spitale, clinici si centre de psiho-oncologie. In Romania, psiho-oncologia a inceput treptat sa fie inteleasa si integrata in echipa multidisciplinara de interventie a pacientului oncologic doar de cativa ani. Asadar, Amethyst este prima clinica din Romania de Radioterapie, unde au fost incluse, in mod gratuit, ședinta inițiala de psihoterapie si activitatea terapeutica in grupurile de suport pentru pacienți si familiile lor. Misiunea Centrului Amethyst este asigurarea pentru fiecare pacient in parte a accesului la servicii medicale si psihologice de cea mai inalta calitate. Conceptul Amethyst are ca viziune activitatea multidisciplinara care integreaza abordarea holistica a pacienților oncologici, punand la dispoziție pacientilor servicii de oncologie medicala, radioterapie, imagistica medicala de tip computer tomograf, psihoterapie și nutriție.

Debutul activitații psihoterapeutice rezida in starnirea dorinței pacienților de a trai și in atragerea acestora in actul vindecarii, conștientizandu-i de necesitatea colaborarii.

Pacienții nostri oncologici sunt ajutati prin acordarea suportului psihoterapeutic individual și de grup și integrarea perfecta a psihologiei in conceptul de multidisciplinaritate. Psihoterapia contribuie major la trezirea speranței pacienților prin conștientizarea propriilor resurse și (re) conectarea la acestea, precum și intarirea voinței de a lupta cu adversitațile vieții.

Consilierea psihologica a pacientilor oncologici este parte integranta din conceptul de echipa de ingrijire multidisciplinara. In cadrul acestei relații, respectul reciproc, increderea oglindita in ambii poli ai relației și empatia psihologului reprezinta puntea spre definirea unei colaborari de succes. Propriile credințe ale pacienților legate de ideea de psihoterapie, atitudinea, sentimentele, regimul de viața și de alimentație au o contribuție majora in etapa de tratament.

Pe durata a doar cateva secunde, in fata mortii, perspectiva vietii se transforma total in mintea fostului om, actual pacient. Folosim expresia “in fata mortii” deoarece pentru majoritatea pacientilor nu exista, deseori, posibilitatea de a trece de primul gand care le vine dupa aflarea diagnosticului; iar acel gand este mereu venirea mortii, indiferent de asigurarea mai mult sau mai putin buna a medicilor. In ciuda numeroaselor statistici pozitive sau a unui diagnostic nu foarte grav, ceva pentru totdeauna se va fi schimbat in viata pacientului.

Pronuntarea verdictelor nefavorabile medical zguduie din temelie psihicul pacientilor. Vestile rele determina in cele mai multe cazuri schimbari de comportament si atitudine. Procesul investigarii presupune ca el vine la control ca un om normal, dar pleaca cu eticheta de pacient. Majoritatea oamenilor nu sunt pregatiti sa devina pacienti, si de cele mai multe ori le este necesara o plasa de siguranta. Acea plasa de siguranta este cadrul psihooncologic pe care noi I-l oferim. Psihooncologul nu il judeca, nu il compatimeste, nu il cearta si nu inrautateste situatia. Pentru acest demers, este nevoie de tact, de intelegere si de acceptare a noii sale conditii.

Deoarece Psiho-Oncologia este menita sa aline fizic si emotinal, grupurile noastre de suport au o rata foarte mare de succes in randul pacientilor si acest lucru datorita faptului ca oamenii care sunt acolo impartasesc aceeasi experienta. Desi primesc opinii si indrumari venite din cadrul familial, unii dintre ei manifesta reticenta fata de persoane care nu au experimentat aceeasi situatie de viata ca a lor. Este important sa intelegem nivelul de diferentiere a comportamentelor unui om sanatos de cel devenit recent…pacient. Trecerea nu este liniara si de cele mai multe ori pot aparea in sanul familiilor lor diverse probleme si atitudini care lezeaza si mai mult psihicul pacientului. De la discutii legate de tratament, complianta cu durerile fizice si starile psihice si emotionale, costuri, nevoi diverse, etc., pacientul care si asa traverseaza un drum abrupt, poate sa nu aiba parte de intelegere si liniste. Desi multora dintre noi ni s-ar parea normale anumite conceptii despre acest gen de situatie, iata ca realitatea este ceva mai aspra de atat. Aici intervine rolul psihooncologiei care este inzestrat cu numeroase calitati ce suplinesc in functie de caz: lipsa parintilor, a intregii familii, a neintelegerii bolii, a nevoii de a comunica cu altcineva aflat in aceeasi situatie, a prietenilor, verbalizarea suferintelor ce conduce la restructurarea personalitatii gasind linistea de care pacientii au nevoie pentru a putea invinge boala, descarcarea durerilor si sentimentele negative ce pot face loc exprimarii tacerilor, lucrurilor nespuse care ii devitalizasera.

Psihooncologia reprezinta maniera de a plasa pacientul intr-o zona de confort si intelegere totala. Lipsa de judecata sau neintelegerea aparitiei acestei boli nu trebuie subestimata. Sub egida confesiunilor medicilor cat si a pacientilor, tine doar de bun simt si de umanitate a intelege necesitatea pacientului de a I se inlatura confuziile si diminua temerile pentru a putea deveni constient de situatia pe care o traverseaza, si ce anume implica aceasta, respectand dimensiunile multiple pe care le implica: medical, psihologic, social, profesional.

Dupa cum am amintit mai sus, statutul de pacient presupune o greutate psihica foarte mare. Gestionarea acestor conflicte interioare a fost si este in continuare lupta pe care noi zilnic o castigam impreuna cu pacientii nostri la Centrul de Radioterapie Amethyst, unde rezultatele ca urmare a tratamentelor psiho-oncologice au fost: trezirea sperantei, a optimismului, a interesului pentru viata, impacarea cu sine si cu altii, (re)gasirea sentimentului de iubire pentru sine, pentru semeni, (re)castigarea rabdarii, pozitivarea imaginii de sine, impacarea cu frica de moarte, dezvoltarea spiritualitatii, autocunoasterea si comunicarea, dezvoltarea unor relatii mai profunde cu sinele si semenii, descoperirea si rezolvarea tulburarilor emotionale anterioare imbolnavirii, scaderea nivelului de anxietate, aducerea pacientului in faza de acceptare a diagnosticului; toate acestea fac ca terapiile medicale sa fie mai usor tolerate de bolnav, mai eficiente si conduc la cresterea imunitatii organismului.

Psihooncologia mai presupune si exercitii pentru “dezlipirea” partii psihice cu care pacientul s-a obisnuit atat de mult, incat chiar si cand se insanatoseste, inca pastreaza comportamentul omului bolnav.

Atat pentru individ, cat si pentru anturajul sau, boala canceroasa sau tumorile maligne reprezinta, inca, prima cauza de mortalitate la adult si una din principalele cause de suferinta fizica si psihica. Chiar daca medicina a facut progrese remarcabile in ceea ce priveste detectarea precoce si tratamentul acestei maladii, pentru cea mai parte a bolnavilor, din pacate si foarte des neadevarat, diagnosticul pozitiv reprezinta o condamnare la moarte.

Weisman (1979), imparte boala canceroasa in mai multe faze:

Faza primelor simptome: aparitia semnelor precum: oboseala, pierderea apetitului, a libidoului, dureri, formatiuni tumorale, scaderea in greutate, alterarea functiilor intelectuale

Faza de diagnostic: reprezinta un moment de criza in viata bolnavului, bulversandu-I complet existenta. In aceasta faza se produc schimbari esentiale precum redefinirea statutului si a rolurilor detinute anterior imbolnavirii, revizuirea locului si sensului sau in lume, relativizarea a tot ce I se paruse important si stringent inainte. Apare anxietatea odata cu gandurile legate de moarte si de separarea de cei dragi, este cuprins de disperare si pessimism in ceea ce priveste viitorul facand din boala adeseori un refugiu. Negarea si evitarea reprezinta in aceasta faza mecanisme dominante. Bolnavul incearca sa gaseasca sens si explicatie bolii sale desemnand responsabilii pentru situatia in care se afla in persoana celor din jurul sau, sau isi atribuie responsabilitatea in intregime siesi prin simbolistica impregnate de-a lungul prin intermediul miturilor raspandite in populatie.

Faza de tratament: numita si “sindromul” Atlas datorita eforturilor sporite prin care bolnavul se adapteaza la o multitudine de aspect cum ar fi cele legate de boala, de tratament, de viata familiala si cea socioprofesionala. Aceasta faza implica atat tratamentul medical cat sic el psihologic.

Faza chimioterapiei: reprezinta un tratament indelungat cu povara reactiilor fizice secundare ce consta in greata si varsaturi, diaree sau constipatie, modificari in greutate, in comportamentul sexual, oboseala si complicatii neurologice. Efectele secundare pot constitui cauza anxietatii si a depresiei sau a necompliantei la tratament.

Faza radioterapiei: se asociaza cu reactii psihologice importante asa cum ar fi anxietatea, teama, senzatia de abandon si vulnerabilitatea crescuta pe parcursul tratamentului. De asemenea, greturile, varsaturile, alopeciile, leziunile dermatologice, tulbularile sexuale si intelectuale.

Chirurgia: se asociaza cu modificari corporale pe care bolnavul le suporta greu deoarece ii lezeaza imaginea corporala si stima de sine.

Tratamente alternative: cu referire la bolile metabolice, imunitare, nutritionale, psihologice si spirituale ce ofera alternative de tratament unor bolnavi dezamagiti de rezultatele tratamentului classic.

Faza de remisie si vindecare: este denumita si “Sindromul sabiei lui Damocles” datorita incertitudinii constante, insotita de anxietate si uneori de depresie cu privire la o eventuala recadere. Difersi autori au numit aceasta faza si “sindromul lui Lazar” datorita unei reveniri din ghearele mortii.

Faza de recadere: implica un nou moment de criza in care are loc reactivarea anxietatii si accentuarea depresiei, fapt ce pericliteaza mecanismul de negare, adaptativ in fazele anterioare.

Faza preterminala si terminala: presupune acceptarea sfarsitului si obtinerea permisiunii de la cei dragi de a muri precum si o progresiva renuntare la investitia in cele lumesti, in cei dragi. Cand individul a avut o viata implinita si suportul social necesar, renuntarea se face mai usor, dar pentru cei tineri, totul este resimtit ca o mare nedreptate, precum o privare la o viata care le este refuzata fara motiv.

Dimensiunea psihologica si relationala reprezinta elemente de importante deosebita in oncologie. Medicii si terapeutii curanti, de fapt, trebuie din cand in cand sa stie sa tolereze si sa integreze in mod cotidian reactiile emotionale si afective ale pacientilor si familiilor acestora, dezvoltand o empatie si intelegere deosebite fata de semnele de disconfort si limítele inherente incluse in posibilitatile de adaptare al pacientului la boala.

Pentru creier, timpul normal este viitorul. Munca psihoterapeutului, in principal, este aceea de a insoti pacientul in aceasta etapa tranzitorie care este suferinta, ajutandu-l in demersul regasirii de sine, invatandu-l si pregatindu-l pentru momentul care urmeaza. Oamenii isi transforma visurile in ocupatii si proiecte de viitor activand si deblocand resursele din ei. Deconectarea de boala, certitudinea vindecarii, programarea pozitiva pentru activitate si viata reprezinta resurse proprii pacientului pentru vindecarea sa. Psihoterapia poate contribui la invingerea cancerului deoarece diagnosticul si tratamentul cancerului reprezinta momente stresante, pacientii manifestand anxietate si depresie. Aceasta agraveaza starea de sanatate a pacientilor, de aceea, se impune necesitatea unor interventii psihologice. Cancerul are in manifestarea sa o dimensiune dramatica, rolul psihoterapiei este foarte important si, prin urmare, trebuie luat in seama. Psihoterapia trebuie apreciata ca fiind complementara terapiei medicamentoase si nu o concurenta a acesteia.

Printr-un efect sinergic al activitatilor medicale si psihologice, pacientii oncologici descopera un nou sens al vietii reconstruindu-si viata printr-o adaptare realistica.