Scena

Unde cautam ajutor oncopsihologic – Articol Testimonial

/0 Comentarii/în /de

24.02.2017 – de Radu J., 34 ani, supravietuitor cancer colon

„Din pacate la noi, latura emotionala si psihologica in general si a bolii oncologice, in particular, nu primeste atentia cuvenita, iar, cu mici exceptii familia este cea care trebuie sa o gestioneze.

Temerile cu care se confrunta persoanele bolnave de cancer sunt multiple: de la efectele adverse ale chimioterapiei pana la teama de moarte, iar daca scapi iti pui probleme despre marginalizarea in societate sau de ordin financiar.

Inca dinainte sa ma imbolnavesc simteam ca ceva nu este in regula mai ales la nivel psihic insa ca oricare altul imi era dificil sa accept acest lucru iar de vorbit cu altcineva, chiar si din familie, nici nu incapea vorba. Principala problema cu care ma confruntam este anxietatea si „sora” acesteia atacurile de panica. Cautandu-mi calea prin care m-as putea vindeca de cancer am inteles ca exista o stransa legatura intre problemele digestive si cele de natura psihica. De alfel chiar si medicina clasica accepta ca unele boli cronice (cum ar fi colon iritabil, gastrita) sunt sensibile la stres.

Peste tot auzi ca stresul este o chestie normala si ca „toata lumea este stresata in ziua de astazi”. Asa credeam si eu pana sa ma imbolnavesc. O data aflat in fata mortii mi-am dat seama ca lumea este putin mai bolnava decat eram eu si ca de fapt stresul este creat in mod artificial de minte fie pentru a ne justifica, fie din motive de orgoliu fie din cine stie ce motive. Este greu sa renunti la el cand ai nu stiu ce planuri, este greu cand iti doresti lucruri materiale, dar eu cred ca cel mai greu este sa te lupti cu propria minte.

O prima lupta personala a fost sa accept ca mintea ar putea fi cea care imi dicteaza viata. Consideram ca anumite teorii care sustin acest lucru sunt povesti, iar psihologul intervine doar atunci cand esti aproape de Balaceanca.

Dupa ce am citit cateva carti pe aceasta tema (ex: Calatoria de Brandon Bays, Codul autovindecarii s.a.) tot nu eram foarte convins de utilitatea unor asemenea teorii. Am incercat apoi sa tin un jurnal al starilor emotionale si sa imi scriu zilnic o incurajare pe o foaie de hartie. Apoi am renuntat sa imi mai fac planuri pe mai mult de o saptamana. Am constatat ca in cazul meu acest lucruri marunte functionau pentru ca aveam o stare psihica mai buna. Cu timpul am inceput sa fac si exercitii de imagerie ghidata, meditatii, colorat (mandale) si starea s-a imbunatatit.

Am inteles apoi ca pentru a ajunge la “radacina” anxietatii drumul este din pacate mai lung. Ganditi-va ca am acumulat ani si ani de conflicte emotionale mai mult sau mai putin rezolvate la nivel de subconstient. Este normal ca rezultatele sa nu apara peste noapte ci doar in urma perseverarii.

De un real ajutor mi-a fost domnisoara psiholog Adina Moraru care are un cabinet in Bucuresti, zona Universitatii (https://www.psihooncologie.ro/contact/) pe care v-o recomand din tot sufletul, fie ca aveti sau nu o problema de natura oncologica.

Pe langa o calitate sufleteasca si empatica deosebita este printre putinele persoane din Romania (daca nu singura) care este canalizata pe psihooncologie avand studii si o experienta bogata in acest sens.  Sedintele pe care le-am avut, mi-au fost de un real ajutor, stilul de lucru fiind unul care promoveaza identificarea principalelor probleme  emotionale particulare fiecaruia, regasirea propriei personalitati (paradoxal este ca dorind sa facem pe plac altora si etichetelor din societate nu ne dam seama sau uitam de propria bogatie interioara) dar si exercitii foarte utile care apoi pot fi repetate acasa.

Dincolo de priceperea Adinei, principalul „dresor” al mintii si cel care trebuie sa caute permanent caile suntem noi. Sa nu uitam ca atunci cand ne nastem suntem ca niste diamante pure, iar faptul ca am ajuns la stadiul de piatra se datoreaza experientelor pe care le traim, oamenilor cu care intram in contact. Eu am invatat ca toleranta si iertarea fata de ceilalti este esentiala pentru ca foarte multe persoane au uitat cine sunt de fapt, bucuria pentru lucruri marunte si care este de fapt rolul omului.”

 

Sursa: WordPress

Nutritie

Nutriție pentru pacientul din oncologie

/0 Comentarii/în /de

Nutriționistul Amedeo Grigorean spune că, în ciuda faptului că ar trebui să renunțăm la extrem de multe alimente toxice, care pot duce inclusiv la apariția cancerului, avem la dispoziție o gamă uriaşă de alimente care provin din surse cât mai naturale şi nealterate.

Nutriția este o disciplină în strânsă conexiune cu medicina, dar ale cărei baze ştiinţifice s-au pus relativ recent. În acest context, nutriţia rămâne un subiect complex, sofisticat şi foarte dinamic, care în lumina studiilor şi descoperirilor ştiinţifice recente, combinate cu experienţa alimentară veche de milenii, adaugă permanent noi şi noi nuanţe conceptului de alimentaţie sănătoasă. „România liberă“ a prezentat în ediția sa din 29 aprilie o discuție cu medicul nutriționist Amedeo Grigorean, din cadrul Centrului de Radioterapie Amethyst, despre principiile de bază ale alimentației. Astăzi, același doctor ne spune ce presupune o alimentație corectă pentru persoanele diagnosticate cu afecțiuni oncologice.

Prima recomandare pe care doctorul Amedeo Grigorean o face pacienţilor este să fie deschişi la ideea că fiecare dintre noi este unic, iar această unicitate, deşi atât de mult trecută cu vederea, este extrem de evidentă: de la unicitatea codului genetic şi a amprentelor digitale, până la preferinţele alimentare şi aparatul enzimatic al fiecăruia, care dictează modul în care vom digera diverse alimente, sunt sute, poate chiar mii de caracteristici care conturează un profil personal special al fiecărei persoane în parte.

Iar prin identificarea unor parametri bine studiaţi dinainte, fiecare pacient este evaluat individual şi primeşte o soluţie personalizată, atât din punct de vedere medical, conform protocoalelor oncologice internaţionale, cât şi din punct de vedere nutriţional, conform unei anumite tipologii genetice, unui profil metabolic personal, precum şi unor caracteristici mai simple, dar foarte importante, cum ar fi tipul somatic, preferinţele şi obiceiurile personale şi familiale, accesul la anumite tipuri de surse alimentare şi, evident, tipul patologiei, localizarea, stadiul bolii, existenţa sau nu a unor reacţii adverse şi specificul terapiei utilizate – radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie, chirurgie sau diverse combinaţii ale acestora.

Nutriţionistul Amedeo Grigorean ţine să insiste asupra evitării la maximum a celor patru grupe de alimente considerate foarte toxice:

1. zahărul şi îndulcitorii artificiali şi orice aliment sau preparat care le conţine, inclusiv, sub–liniez, dulciuri făcute în casă – faptul că un preparat culinar este făcut în casă nu îl face implicit să fie sănătos, dacă ingredientele utilizate nu sunt naturale, aşa cum este cazul zahărului;

2. făina albă şi orice aliment sau preparat care o conţine, deoarece proporţia foarte mare de gluten din ea o face extrem de dăunătoare atât la nivel intestinal (de la simple malabsorbţii până la inflamaţii ale mucoasei intestinale, boli intestinale grave, intoleranţe de diverse grade), cât şi la nivel cerebral, unde pot apărea boli degenerative foarte grave;

3. orice tip de grăsime trans sau alte grăsimi modificate chimic, de la margarină până la grăsimile utilizate în produsele de tip fast-food sau junk-food, cele care dau un gust apetisant acestor produse, dar efectul asupra sănătăţii este foarte nociv;

4. toate produsele care conţin aditivi chimici de tipurile conservanţi, coloranţi, potenţiatori de gust şi arome (o mare parte din aşa zisele “E”-uri, dar şi altele, prea multe pentru a fi enumerate aici)

Sursa, combinaţia şi proporţiile contează

Am putea ajunge, după o analiză superficială a enumerării de mai sus, la concluzia că nu prea ne mai rămân multe de mâncat. Dimpotrivă, subliniază nutri-ţionistul, avem o gamă uriaşă de alimente la dispoziţie, dacă ne gândim la faptul că în această patologie oncologică nu avem restricţie absolută de la nici o grupă alimentară principală, cu condiţia ca acestea să provină din surse cât mai naturale şi nealterate şi să fie utilizate în combinaţiile corecte şi în proporţii adecvate.

Evident, există conceptul de „piramidă a alimentaţiei sănătoase“, care a fost în mod oficial elaborată la Universitatea Harvard prin 2007 şi care este un instrument extrem de folositor pentru o alimentaţie corectă şi care a suferit numeroase modificări şi adaptări. În acest context, important este să fim siguri de provenienţa alimentului pe care îl alegem şi să îl combinăm corect, iar cantităţile să fie atent măsurate. Pentru a exemplifica cu cazuri concrete, voi atinge câteva subiecte care apar mai frecvent în discuţiile actuale cu pacienţii aflaţi în terapie, doctorul Amedeo Grigorean va răspunde la  câteva întrebări foarte “fierbinţi” în domeniu:

Subiectul cel mai controversat este cel al consumului de carne. Aud zilnic, chiar de la intrarea în cabinet, afirmaţia „am renunţat total la carne“ sau întrebarea „am voie să mai mănânc carne?“. Ştiu că la acest subiect voi provoca polemici printre spe-cialişti, polemici care au existat şi vor continua să existe, deoarece încă nu s-a dat un răspuns definitiv ştiinţific. Există argumente pro şi contra şi voi expune modelul meu de gândire şi argumentaţia pe care o susţin.

Controversa „vegetarian versus omnivor“ este foarte veche şi pune faţă în faţă, în mod esenţial, următoarele argumente: adepţii stilului omnivor susţin că nu putem trăi fără cei nouă aminoacizi esenţiali pe care îi găsim (aproape) numai în produsele de origine animală, iar vegetarienii aduc drept argument un număr uriaş de adepţi ai acestui stil de alimentaţie care nu numai că trăiesc, aparent, fără acei aminoacizi esenţiali, dar sunt şi extrem de sănătoşi şi longevivi.

De fapt, lucrurile nu pot fi reduse la o perspectivă atât de simplistă, căci se pare că fiecare are partea lui de adevăr. Este un lucru evident, vizibil cu ochiul liber, că de-a lungul evoluţiei istorice a speciei ne-am adaptat diferit la sursele de hrană şi aparatul enzimatic al fiecăruia, aşa cum spuneam mai devreme, este diferit. Iar printr-o simplă evaluare a profilului metabolic al persoanei, care se poate face atât prin teste genetice scumpe şi sofisticate, cât şi printr-un simplu chestionar, un set de întrebări referitoare la efectul unor alimente asupra organismului, putem determina care este tipul de alimentaţie cel mai potrivit pentru fiecare în parte şi în ce măsură carnea și alte protei-ne de origine animală (lactate, ouă) pot să facă parte sau nu din alimentaţie.

Şi da, pentru a da şi o tentă personală afirmaţiilor de mai sus, pot să afirm cu certitudine că aceste grupe de alimente şi în special carnea roşie au un nivel mai ridicat de toxicitate pentru organism, dacă ne gândim doar la acidul uric, ca să nu intrăm în multe detalii, care în concentraţie mare poate să ne afecteze rinichii, articulaţiile şi alte lucruri care ţin de sănătate. Acesta este motivul pentru care recomand cantităţi mici din aceste alimente, chiar şi la cei cu metabolism orientat spre proteină, şi întotdeauna însoţite de cantităţi mult mai mari de legume crude.

Cei care au un metabolism mixt, oarecum avantajaţi, mai flexibili, pot să fie vegetarieni, dacă doresc, sau pot adopta și stilul ovolactovegetarian, deşi pot să consume și carne ocazional. Cei care au un profil orientat spre proteină, sunt mai puțini, dar sunt foarte bine definiți, dacă trec pe regim vegetarian, în câteva luni pot ajunge la tulburări digestive destul de neplăcute. Dar această evaluare se poate face numai de către un specialist.

Dacă ne referim strict la oncologie, este un lucru constatat experimental, nu neapărat pe studii, pentru că nutriția e prea tânără ca să aibă atât de multe studii precum medicina alopată, că cei care consumă mai puțină carne, dacă li se potrivește și profilului metabolic, au o mai mică probabilitate decât ceilalți să dezvolte un cancer sau, dacă îl fac, se vindecă mai repede ori trec mai ușor peste asta.

Să discutăm şi controversatul subiect al laptelui şi lactatelor. S-a făcut şi se face un mare caz de celebrul de acum „studiu China“. E un studiu uriaş, pe multe persoane, pe un mare interval de timp, unii specialişti îl consideră de referinţă, alţii îl desconsideră. Nu e cazul aici să îl calificăm sau nu. Important este că studiul pleacă de la o premisă corectă, şi anume întrebările „de ce omul este singurul mamifer care mai consumă lapte după înţărcare şi dacă este bine să facă acest lucru?“. Răspunsul intermediar este că „acest lucru nu este natural şi nu ar trebui făcut, dar organismul uman s-a adaptat şi poate face faţă, cu un efort metabolic considerabil, digerării acestui gen de aliment“. Iar în final, recomandarea ideală este, pe scurt, cam aşa: „Se poate consuma maximum o cană de lapte pe zi, de la un singur animal, animalul să fie cunoscut, adică sigur sănătos şi animalul respectiv să fie capră, deoarece conţine enzimele necesare digerării laptelui“. Fiecare poate să tragă ce concluzie doreşte, deoarece nici la nivel ştiinţific internaţional nu s-a ajuns la un consens…

Ce facem cu antioxidanţii

Un alt subiect „fierbinte“, foarte disputat şi controversat. Voi începe cu partea cea mai simplă şi clară, utilizarea alimentelor cu potenţial antioxidant în timpul perioadei de terapie, în special de radioterapie. Intrând puţin în partea tehnică, voi explica faptul că în radioterapie iradierea zonei ţintă (fie tumoră, metastază, ganglioni limfatici sau zonă operată) se face cu un fascicul de particule care se comportă similar unui fascicul de radicali liberi. Este evident că organismul în mod natural va căuta să se protejeze de această iradiere cu ajutorul antioxidanţilor pe care noi îi găsim în multe alimente, dar predominant în ceea ce numim crudităţi – fructe proaspete, legume crude. Pentru a lăsa radioterapia să-şi facă treaba cu maximum de eficienţă, există un consens al tuturor specialiştilor implicaţi de a reduce aceste alimente cu potenţial antioxidant la cantităţi zilnice foarte mici, pe tot parcursul radioterapiei şi încă o perioadă variabilă, aproximativ 2-3 săptămâni după încheiere, cât timp mai există radiaţie remanentă în corp şi care încă mai acţionează asupra zonelor ţintă.

Pe de altă parte, deşi acesta nu este un subiect în consens pentru toată lumea, în afara perioadei de terapie, experienţa practică arată o evoluţie incomparabil mai bună a pacienţilor care utilizează antioxidanţi în cantităţi mari în alimentaţie, faţă de cei care îi evită.

O altă regulă importantă în perioada de radioterapie, care ţine indirect tot de alimentaţie, se referă la menţinerea unei greutăţi constante a corpului pe toată perioada terapiei. Acest lucru are la bază tot un considerent de ordin tehnic, deoarece aparatura computerizată utilizată este de o precizie foarte mare şi se ajunge la a ţinti cu precizie de ordinul milimetrilor, iar dacă greutatea corpului variază, fie în plus, fie în minus, această precizie are de suferit – ori se ratează zona ţintă, ori se iradiază degeaba în ţesut sănătos – şi chiar dacă e vorba de milimetri, ne interesează să păstrăm această precizie de iradiere.

Remedii naturale pe bază de plante

Suntem tentați să căutăm remedii universale pe bază de plante. Este adevărat că toată farmacologia a plecat de la plante, dar asta nu înseamnă că putem consuma plante cum vrem noi, la întâmplare. Există specialişti chiar şi în acest domeniu, este adevărat că mai puţini în România, care de multă vreme ne încântă cu enciclopedicele cunoştinţe despre plante şi efectele acestora asupra sănătăţii, toate dovedite ştiinţific. Însă o greşeală gravă care se întâmplă adesea este alegerea unei „terapii“ naturiste la întâmplare, după ce scrie pe internet sau ce povesteşte o cunoştinţă, şi se neglijează abordarea terapeutică corectă şi cu bune şanse de reuşită în fazele iniţiale ale bolii, apoi se amână până când posibilităţile de tratament scad dramatic.

Un subiect de maximă importanţă este cel al suplimentării alimentare corecte. Suplimentele nu sunt medicamente, chiar dacă îmbunătăţesc o mulţime de funcţii ale organismului. Voi puncta doar câteva idei principale: suplimentele alimentare sunt absolut necesare deoarece alimentaţia contemporană, oricât de naturală și completă ar fi, de fapt este total insuficientă la nivel de micronutrienţi (vitamine, minerale, fitonutrienţi), datorită modificărilor solului, stilului de muncă şi alimentaţie, poluării şi multor altor factori. Suplimentele recomandate sunt cele care provin de la producători specializaţi şi certificaţi, care respectă norme de dozaj şi compoziţie şi, extrem de important, care lucrează cu extracte naturale din plante, nu cu produse de sinteză chimică.

Doctor Nutritionist Amedeo Grigorean

sursa: romanialibera

Ovidiu Bojor

Secretele unei vieţi sănătoase. Sfaturile academicianului Ovidiu Bojor, ajuns la 90 de ani

/0 Comentarii/în /de

Este academician, doctor în farmacie şi supranumit părintele fitoterapiei româneşti. Profesorul Ovidiu Bojor şi-a dedicat toata viaţa studierii plantelor. Nu doar în România, ci şi peste hotare!

Acum are 90 de ani şi o viaţă extrem de activă.

Pentru academicianul Ovidiu Bojor, tinereţe făra batrâneţe şi viaţă fără de moarte nu este un basm.

„Secretul, aşa cum gândesc eu, este prevenţia. Prevenţia este medicina viitorului. Adică să nu ajungi să fii bolnav”, spune prof. dr. Ovidiu Bojor.

Dacă până la 30 de ani profesorul Bojor a avut o viaţă dezordonată, de atunci a schimbat-o complet, pentru a preveni bolile. Cea mai importanta regulă după care se ghidează este regula celor trei opt.

„Opt ore de muncă activă, opt ore de odihnă activă. Înseamnă să facem ce ne place mai mult în viaţă: mişcare, muzică, dans. În aceste 8 ore avem libertatea de gândire pozitivă. Şi 8 ore de somn pentru refacerea celulei nervoase”, adaugă Ovidiu Bojor.

Chiar dacă uneori cele 8 ore de muncă se prelungesc, profesorul Bojor are grijă ca aceasta să fie excepţia, nu regula. În plus, a eliminat câteva elemente care scurtează viaţa: „Aş situa pe primul rând invidia. În loc să se bucure de succesele prietenilor şi colegilor începe să-i roadă: de ce m-a depăşit? Vedeţi? Sentiment negativ. Pe urmă schimbarea bruscă a modului de viaţă. De cel puţin 40 de ani modul de viaţă a devenit mai alert: fuga. Fuga după bani, după glorie, după medalii olimpice, fuga, fuga, fuga”.

Alimentaţia este al treilea aspect care poate lua ani din viaţă: „Mai ales alimentaţia industrializată, chimizată de astăzi, cu atâtea E-uri, cu atâtea noxe”

Profesorul Bojor are aceeaşi greutate de 60 de ani! Cum reuşeşte? Are 5 mese pe zi, fiecare la interval de 3 ore.

„Cât mai simplu procesat, cât mai multe vegetale, cât mai multă hrană vie şi cât mai puţină hrană moartă. Unii mănâncă cu polonicul, alţii mănâncă cu lingura, eu mănânc cu linguriţa şi mă simt foarte bine!”, afirmă academicianul.

Şi poluarea scurtează viaţa şi pentru că este greu de evitat în marile oraşe, profesorul Bojor merge zilnic în parcuri sau în pădurile din împrejurimi.

Profesorul Bojor a mers pe jos zeci de mii de kilometri în expediţii ştiinţifice în alte ţări, dar şi în Munţii Carpaţi.

„Am lucrat 20 de ani în Carpaţii româneşti, unde am elaborat metodologia carterei economice şi ecologice de păstrare a patrimoniului naţional şi această metodologie a fost adoptată de ONU în ţările în curs de dezvoltare afro-asiatice”, povesteşte profesorul Bojor.

Ovidiu Bojor este autorul a zeci de cărţi şi tratate de fitoterapie. În plus, are 40 de brevete farmaceutice. Cel mai important, premiat la Geneva, este insulina vegetală.

„În 1985 după ce m-am întors din Hymalaia, din Nepal, din ţările din nordul Indiei, am adus seminţe de anumite plante pe care le-am aclimatizat în România, le-am combinat cu plante româneşti şi am scos insulina vegetală, care e foarte importantă”, îşi aminteşte Ovidiu Bojor.

La cei 90 de ani, profesorul Bojor dă şi acum sfaturi medicale oricui îi trece pragul. Toate gratuite. A ajutat mii de oameni să se vindece şi pentru toţi este un exemplu de viaţă.

 

sursa: www.digi24.ro 

Time

Cum sa le spun copiilor ca doresc sa divortez?

/0 Comentarii/în , /de

Autori: Psiholog Clinician Adina MORARU si Psihopedagog Coach NLP Master Anca MORARU

“Stiu ca sotul meu ma inseala, am dovezi certe in acest sens si cu toate acestea, imi este greu sa divortez, ni se confeseaza o mama cu doi copii. El are o firma, este managerul ei si din punct de vedere profesional, este foarte bun.Din pacate, vine seara tarziu acasa, in jurul orei 22, ma neglijeaza, nu petrece timp impreuna cu familia, nu comunica nici cu mine si nici cu copiii. Nici macar in weekend nu-si face timp pentru noi, familia lui si atunci cand il intrebam unde se duce, el spune ca merge la firma, cu toate ca eu stiu ca-si petrece timpul liber cu femei. Nu am curajul sa-i spun ceea ce am aflat si constatat si nici sa divortez deoarece ma tem ca vor suferi copiii atat emotional cat si financiar.

De putina vreme, eu mi-am inchis mica mea afacere si am decis sa fac asa, mai ales, pentru a ma ocupa de copiii nostri, care sunt elevi la I-IV.

Intr-o zi, fiica mea observand ca tatal ei pleaca de langa noi in weekend in timp ce eram cu pretenii si familia la iarba verde, a spus: mama, eu cred ca tata merge la o femeie, iti propun sa punem un detectiv particular sa-l urmareasca. Atunci mi-am dat seama cat de inteligenti si intuitivi sunt copiii si ca nu am dreptul sa-i mint. Aceasta stare de lucruri si-a pus amprenta si asupra copiilor mei, care sunt uneori abatuti, tristi, plang, se relationeza dificil cu colegii. Am multe intrebari la care caut raspunsuri competente: Cum ar trebui sa-mi pregatesc copiii in cazul in care ma decid sa divortez? Cum sa le spun copiilor ca doresc sa divortez? Cand sa le comunic? Cum sa-mi ascund resentimentele fata de sot, in fata copiilor?”

Care vor fi efectele divortului asupra personalitatii copiilor ?

Copiii simt atmosfera incarcata din familie si inainte de a fi pregatiti in mod special de parinti deoarece li se transmit tensiunile nu doar la nivel verbal, ci si nonverbal. Luand parte la anumite evenimente, se simt frustrati de anumite comportamente si chiar abandonati. Le puteti povesti un caz real, asemanator familiei dumneavostra si apoi treptat, le veti strecura ideea de separare de sot explicandu-le ca veti divorta de el nu si de copii. Apoi ii veti face sa inteleaga ca ei nu au nici-o vina in separarea dumneavoastra, chiar daca v-au mai suparat si-i veti asigura ca-i veti iubi amandoi la fel de mult ca si pana acum, neconditionat, dandu-le tot sprijinul in continuare. Le veti explica unde veti locui dumneavostra, unde vor locui copiii si unde va locui sotul. Este de dorit ca dupa divort, copiii sa ramana in aceeasi casa, le confera continuitate. De asemenea, este bine ca ei sa aiba un program pe care sa-l cunoasca, o viata bine organizata.

Comunicati cu sotul, aveti curajul de a discuta deschis despre problemele dumneavostra de cuplu, puneti in discutie si divortul, iar decizia de a comunica copiilor dumneavostra divortul de partener sa fie luata de comun acord si sa fiti prezenti amandoi.

Modalitatea prin care expuneti copiilor aceasta decizie sa se efectueze cu calmitate , evitand a va face reprosuri, invinuiri in prezenta copiilor. Evitati plasarea pe umerii unui singur parinte toata vina divortului si detalii pe care copiii la varsta aceasta poate nici nu le-ar intelege in totalitate. Sa ne amintim ca umerii lor sunt prea fragili pentru a duce poverile adultilor.

Momentul ales de dumneavoastra ca parinti sa fie acela in care ati luat in mod ferm decizia de divort pentru a evita starea de confuzie a copiilor.
Resentimentele fata de partener in fata copiilor trebuie ascunse deoarece pentru copii el este si va ramane parintele lor si in felul lui ii iubeste, chiar daca momentan comunicarea cu ei este deficitara si la randul lor, si copiii isi iubesc tatal si nu le-ar placea daca ati exprima sentimente negative la adresa lui.

Evitati pe cat posibil a induce copiilor sentimente de ura pentru parintele lor.
Divortul poate avea ca efecte diverse reactii ale copiilor deoarece se vor produce schimbari majore in viata dumneavoastra atat din punct de vedere afectiv cat si in ceea ce priveste noul stil de viata. Sentimente ca abandonul, insecuritatea, neputinta, inchiderea in sine, complexe de inferioritate prin raportare la alti copii, supararea, tristetea, furia, absenta increderii in sine, respingerea normelor si valorilor, agresivitatea, revolta, scaderea performantelor scolare, sunt efectele care se pot observa la copiii ai caror parinti au divortat. In asemenea situatii este de dorit sa fie lasati liberi pentru a se exprima sau pentru a pune intrebari si a capata raspunsuri atunci cand vor sa se clarifice. Acomodarea va fi dificila si ea solicita timp.

Copiii trebuie intelesi, ei au nevoie de multa dragoste spre a nu se simti singuri.
Copiii care au trait multa vreme intr-un climat nociv datorita starii conflictuale dintre parinti, spera ca divortul sa fie solutia salvatoare, care le poate oferi posibilitatea de-a avea parte in viitor de un climat familial pozitiv.

Experientele dureroase ale copiilor ce provin dintr-o famile ai caror parinti au divortat nu se pot „sterge cu buretele,” ele persista si pot afecta intreaga lor dezvoltare actuala, cu efect pe termen lung, in viitor, la varsta adulta. De aceea, se impune consultarea unui psiholog pentru a acorda suportul necesar copiilor in vederea mentinerii echilibrului psihic cutremurat de stresul divortului parintilor.

Reclama Amethyst

Consideratii privind tratamentul psihoterapeutic in cazul bolnavilor de neoplazie – Jurnal de Sanatate

/0 Comentarii/în , , /de

Autor: Psiholog Clinician Psihooncolog Adina Moraru
Amethyst Radiotherapy Center Otopeni

Motto: „Omul se descopera pe el insusi cand se masoara cu obstacolul” (Antoine de Saint-Exupery)

Literatura de specialitate noteaza faptul ca, in lumea dezvoltata, neoplazia este responsabila pentru decesul unei persoane din patru, iar Organizatia Mondiala a Sanatatii face predictia ca numarul este in crestere pana la sfarsitul anul 2020 la unul din trei (Corfield and Leader, 2012).
Prin atitudinea si comportamentul lor, oamenii contribuie la mentinerea starii de sanatate sau dimpotriva, la erodarea acesteia si instalarea bolii. Lucrarea isi propune sa evidentieze modul in care pot fi ajutati pacientii oncologici prin acordarea suportului terapeutic de catre psiholog la Clinica de Radioterapie Amethyst din Otopeni. Activitatea psihologica se desfasoara prin organizarea grupurilor de suport pentru pacientii si familiile acestora, precum si a consilierii si psihoterapiei individuale.
Amethyst este prima clinica din Romania de radioterapie, unde au fost incluse, in mod gratuit, ședinta inițiala de psihoterapie si activitatea terapeutica in grupurile de suport pentru pacienți si familiile lor. Misiunea Centrului Amethyst este asigurarea pentru fiecare pacient in parte a accesului la servicii medicale si psihologice de cea mai inalta calitate. Conceptul Amethyst are ca viziune activitatea multidisciplinara care integreaza abordarea holistica a pacienților oncologici, punand la dispoziție pacientilor servicii de oncologie medicala, radioterapie, imagistica medicala de tip computer tomograf, psihoterapie și nutriție.

Debutul activitații psihoterapeutice rezida in starnirea dorinței pacienților de a trai și in atragerea acestora in actul vindecarii conștientizandu-i de necesitatea colaborarii.

Pacienții oncologici sunt ajutati prin acordarea suportului psihoterapeutic individual și de grup și integrarea perfecta a psihologiei in conceptul de multidisciplinaritate. Psihoterapia contribuie major la trezirea speranței pacienților prin conștientizarea propriilor resurse și (re) conectarea la acestea, precum și intarirea voinței de a lupta cu adversitațile vieții.

Consilierea psihologica a pacientilor oncologici este parte integranta din conceptul de echipa de ingrijire multidisciplinara. In cadrul acestei relații, respectul reciproc, increderea oglindita in ambii poli ai relației și empatia psihologului reprezinta puntea spre definirea unei colaborari de succes. Propriile credințe ale pacienților legate de ideea de psihoterapie, atitudinea, sentimentele, regimul de viața și de alimentație au o contribuție majora in etapa de tratament.

Studiul a fost efectuat pe un numar de 1200 pacienti oncologici tineri si adulti, urmarindu-le evolutia timp de 1 an de zile. Distributia primelor cinci diagnostice/localizare standard ICD in procente, in cadrul Clinicii de Radioterapie Amethyst este urmatoarea:

  • Buze, cavitatea orala, faringe 29.23%
  • Sanul 19.14%
  • Organele respiratorii si intratoracice 15.95%
  • Organele genitale feminine 14.29%
  • Ochi, creier, alte parti ale CNS 8.87%

Problematica psihologica cu pacientul oncologic:

  • socul diagnosticului;
  • procesul intelegerii partii medicale;
  • teama de moarte;
  • proces interior transformator in care multe din valorile anteriore si credinte se schimba;
  • traume emotionale nerezolvate care au generat aparitia bolii
  • anxietatea biciueste sistemul neuro-endocrin al organismului avand ca rezultat cresterea hormonilor de stres si scaderea imunitatii

Problematica familiei/apartinatorilor:

  • distresul indus de boala pacientului,
  • riscul pierderii membrului familiei,
  • relationare deficitara prin comunicare,
  • compatimirea,
  • neintelegerea si neinsusirea rolului de suport de care are nevoie bolnavul in perioada de recuperare

Pentru atingerea obiectivelor folosim o abordare holistica minte-suflet-corp, intelegand ca fiinta umana functioneaza unitar si un loc deloc neglijabil il constituie contextul social.

Grupurile de suport sunt grupuri de persoane aflate in situatii de viata similare care se intalnesc in mod regulat pentru a impartasi experientele lor de viata. Un grup de suport este un loc sigur pentru a face schimb de idei despre cum se pot gestiona situatiile dificile de viata, reprezinta o resursa valoroasa care te ajuta sa faci fata mai bine si sa te simti mai putin izolat in timp ce-ti construiesti noi conexiuni si aplici tehnici de terapie vindecativa, descoperind cai de a gestiona provocarile noi odata cu aparitia cancerului.

BENEFICII Sl OBIECTIVE ale grupurilor de suport:

  • Sfaturi si informatii de la persoane care au trecut prin situatii asemanatoare
  • Oportunati de a-ti folosi cunoasterea, intelepciunea și experienta pentru a ajuta și alte persoane
  • Cresterea calitatii vietii
  • Reducerea stresului, depresiei si anxietatii
  • Dezvoltarea unei viziuni mai clare despre pasii de urmat
  • Compararea unor informatii despre resurse, cum ar fi doctori, clinici, tipuri de tratamente și optiuni alternative
  • Acces la informatii utile si materiale educationale de ultima ora atat la nivel national, cat si international
  • Autohipnoza pentru gestionarea durerii, psiho-terapia prin relaxare, imagerie si hipnoza ericksoniana. Invatarea autohipnozei.
  • Participantii invata unii de la altii pe masura ce normalizam diferite tipuri de anxietati si castigam noi perspective/viziuni asupra reactiilor noastre

Metode: interviu clinic, teste si scale clinice, observatie clinica, grupuri de suport, exercitii de respiratie si control al emotiilor si al durerii, hipnoza si relaxare ericksoniana, tehnici de iertare, tehnici neurolingvistice, productii grafice (desene, jurnale intime, etc.), metoda naratiunii a lui Frankl (2010), joc de rol, terapie ocupationala, terapie prin ras.

Rezultate: trezirea sperantei, a optimismului, a interesului pentru viata, impacarea cu sine si cu altii, (re)gasirea sentimentului de iubire pentru sine, pentru semeni, (re)castigarea rabdarii, pozitivarea imaginii de sine, impacarea cu frica de moarte, dezvoltarea spiritualitatii, autocunoastere si comunicare, dezvoltarea unor relatii mai profunde cu sinele si semenii, descoperirea si rezolvarea tulburarilor emotionale anterioare imbolnavirii, scaderea nivelului de anxietate, aducerea pacientului in faza de acceptare a diagnosticului; toate acestea fac ca terapiile medicale sa fie mai usor tolerate de bolnav, mai eficiente si conduc la cresterea imunitatii organismului.

Verbalizarea suferintelor ce conduce la restructurarea personalitatii gasind linistea de care pacientii au nevoie pentru a putea invinge boala. Descarcand durerea si sentimentele negative, au facut loc exprimarii tacerior, lucrurilor nespuse, care ii devitalizasera.

Uneori, oamenii cara cu ei nu doar propriile bagaje, ci si bagajele altcuiva, chiar a mai multor persoane. Atunci cand isi vor da seama, vor renunta la ele lasandu-le undeva intr-o gara…eliberandu-se de sub povara lor. Pentru creier, timpul normal este viitorul. Munca psihoterapeutului, in principal, este aceea de a insoti pacientul in aceasta etapa tranzitorie care este suferinta, ajutandu-l in demersul regasirii de sine, invatandu-l si pregatindu-l pentru momentul care urmeaza. Oamenii isi transforma visurile in ocupatii si proiecte de viitor activand si deblocand resursele din ei. Deconectarea de boala, certitudinea vindecarii, programarea pozitiva pentru activitate si viata reprezinta resurse proprii pacientului pentru vindecarea sa. Psihoterapia poate contribui la invingerea cancerului deoarece diagnosticul si tratamentul cancerului reprezinta momente stresante, pacientii manifestand anxietate si depresie. Aceasta agraveaza starea de sanatate a pacientilor, de aceea, se impune necesitatea unor interventii psihologice. Cancerul are in manifestarea sa o dimensiune dramatica, rolul psihoterapiei este foarte important si, prin urmare, trebuie luat in seama. Psihoterapia trebuie apreciata ca fiind complementara terapiei medicamentoase si nu o concureta a acesteia.

Printr-un efect sinergic al activitatilor medicale si psihologice, pacientii oncologici descopera un nou sens al vietii reconstruindu-si viata printr-o adaptare realistica.

  Marturii:

  IORGA LEONARD – 50 ani, CEREBRAL. „Am participat cu placere la sedințele de psihoterapie de grup sau individuale organizate și conduse de catre Dr.Psiholog Adina Moraru, o persoana care-ți devine draga și apropriata de la prima intalnire. Adina Moraru exceleaza prin charisma, este pozitiva și are puterea de a atrage interesul pentru ceea ce-și propune sa obțina dupa o sedința de psihoterapie: buna dispoziție și chef de viața, eliberare de problemele generatoare de stres cu rezolvarea concreta pentru confortul psihic al pacienților, in ansamblu și individual. Aceste calitața demonstreaza pregatire de specialitate de inalta clasa și pasiune pentru profesia de psihoterapeut oncolog.
Inainte de a o cunoaște pe Adina, eu chiar aveam o mare reticența.”

  G.E. – 37 ANI, SAN. ” Dra. Psiholog, Adina cum imi place mie sa-i spun, este ceva de vis, o vreau acasa la mine. Ii mulțumesc, chiar am avut nevoie de ea, cand aveam ceva pe suflet mergeam la ea, m-a ajutat foarte mult. Am venit și cu familia pentru o intalnire cu aceasta, i-a atras foarte mult pe copii, a reușit sa scoata de la ei ceea ce eu reușesc mai greu, mulțumesc Adina!.

Sursa: Jurmed

Time

Psihoterapia sindromului de stres posttraumatic. Viviana, Studiu de caz

/0 Comentarii/în /de

Autor: Lector univ. dr. Aurelia MORARU

www.psihohipnoza.ro

Definitie

Trasaturile specifice criteriului diagnostic A (DSM IV) sunt:

Persoana a trait, a fost martora ori s-a confruntat cu un eveniment sau evenimente care au implicat moartea sau ranirea, a fost amenintata cu moartea sau ranirea, cu afectarea integritatii fizice a ei sau a altora, reactia implicand teama intensa, neajutorarea sau oroarea.

Simptome cheie ale SSPT

1.Retrairea evenimentului traumatic, indicata de:

–        Reamintirea intruziva si stresanta a evenimentului

–        Flashuri (sentimentul ca evenimentul apare in stare de veghe)

–        Cosmaruri

–        Reactii emotionale si fizice exagerate in fata unor declansatori care amintesc persoanei de acel eveniment

2.Evitarea si amorteala emotionala indicata de:

–        Activitati, locuri, ganduri, sentimente sau conversatii legate de trauma

–        Dezinteres

–        Sentimente de detasare fata de altii

–        Emotii restrictive

3. Excitatie crescuta indicata de:

l  Dificultati de adormire

l  Iritabilitate si izbucniri de furie

l  Dificultati de concentrare

l  Hipervigilenta

l  Raspuns exagerat de teama.

 

Alte simptome uzuale: atacuri de panica, comportament evitant sever, depresia, ganduri si sentimente suicidare, abuzul de substanta, sentimente de alienare si izolare, sentimente de neincredere si de tradare, mania, iritabilitatea, afectarea severa a functionarii zilnice, perceptiile si convingerile stranii.

Anamneza

Viviana s-a prezentat la cabinet si a solicitat psihoterapie deoarece in ultima vreme nu se simtea prea bine si nu intelegea motivul deoarece, in mod obiectiv, spunea ea, nu exista probleme mari in viata ei. Pe parcursul mai multor sedinte, si-a amintit anii frumosi din copilarie petrecuti la bunici la tara, dar si sentimentele de tristete ce le-a trait in urma separarii parintilor. A crescut cu mama sa, aceasta i-a oferit toate conditiile pentru a se dezvolta armonios si a invata. Mama a fost foarte implicata in cariera si s-a bucurat de performanta profesionala si venituri financiare substantiale. In timpul liceului, Viviana s-a indragostit si a plecat de acasa cu prietenul ei. Oricat a insistat mama, ea nu s-a reintors acasa, chiar a intrerupt si scoala pentru cativa ani. Dupa varsta de 18 ani, a inceput sa munceasca si si-a continuat studiile, relatia a fost incheiata deoarece a realizat incompatibilitatea dintre ea si prieten. Viviana avea aspiratii inalte spre studiu si statut social in timp ce prietenul ei nu imparasea aceleasi valori. A absolvit doua facultati, s-a integrat psihosociofamilial si si-a facut un prieten cu care a impartasit aceleasi valori si principii de viata. La varsata de 32 ani a descoperit ca are cancer mamar, s-a programat pentru lupta cu boala si a fost tot timpul optimista pe parcursul recuperarii, ea a invins cancerul. A trecut prin perioade grele, in special, ca i-a fost afectat si fizicul, un san i-a fost extirpat, a ramas cheala. Au trecut de atunci 5 ani, s-a casaatorit si are  un copil, o familie. In ultima vreme (trei luni de zile), are vise cu cosmar, o slaba concentrare la serviciu, dificultati de adormire, anxietate, iritabilitate, afectare severa a functionarii zilnice, tristete. Se intreaba de ce traieste toate aceste manifestari negative, acum dupa ce a invins boala, nu intelege cauza. Presupune ca poate a fost socata de vestea pe care i-a dat-o o prietena care si ea a trecut prin aceeasi situatie. Viviana chiar a vizitat-o in acest timp, numai ca aceasta a decedat recent. Pe parcursul psihoterapiei, a evitat cat de mult a putut sa abordeze experienta legata de trauma data de cancer. Pacienta a consultat si medicul psihiatru care i-a prescris o medicatie pentru anxietate si insomnie.

Situatiile stresante de viata

l  Trauma in copilarie data de separarea parintilor

l  Suferinta in dragoste, separarea de prima iubire

l  Stresul dat de intreruperea scolii

l  Conflictele cu mama

l  Stresul cumulat prin actvitatea profesionala si continuarea studiilor la doua facultati in acelasi timp in orase diferite implicand si naveta

l  Diagnosticarea, boala traite ca trauma

l  Afectarea integritatii fizice, caderea parului pe perioada recuperarii

l  Teama, anxietatea, suferinta, trauma bolii

l  Aflarea vestii ca si prietena ei cea mai buna are cancer

l  Moartea celei mai bune prietene

Lista de probleme

l  Anxietate

l  Insomnie

l  Vise cu cosmar

l  Slaba concentrare in activitate

l  Afectarea personalitatii, a familiei si a carierei

Lista de obiective

l  Intarirea egoului

l  Echilibrarea personalitatii

l  O buna concentrare a atentiei

l  Instalarea somnului natural si renuntarea la somnifere

Metode si tehnici de psihoterapie

l  Convorbire nondirectiva

l  Psihoterapie prin relaxare si sugestii pozitive de incurajare si reechilibrare psihologica

l  Tehnici si metode suportive de abordare a anxietatii in stare de relaxare, tehnici de imagerie cu recomandarea de “aruncare a gunoiului”

l  Alinarea copilului interior speriat si traumatizat, deschiderea dialogului cu acesta

l  Consilierea de cuplu, sotul Vivianei este un aliat si un bun suport

l  Hipnoterapia

l  Revizuirea si recadrarea experientelor trecute negative intr-un mod creativ si securizant

l  Tehnici NLP de ancorare in stari resursa

l  Explorare viselor prin metoda JungSenoiKaplan

Efectele psihoterapiei

l  Obtinerea catharsisului emotional, descoperirea progresiva, prelucraea si integrarea materialui traumatizant

l  Intarirea eului

l  Echilibrarea personalitatii

l  Cresterea puterii de concentrare la serviciu si a performantelor profesionale

l  Instalarea somnului natural, pacienta a renuntat la medicamente urmand sugestiile medicului

l  Cresterea increderii, a sigurantei de sine

l  Puterea de a se ocupa de familie, de cresterea si educarea copilului

l  Cresterea tolerantei fata de mama sa, care este distanta fata de fiica si nepoata ei

l  Pacienta este multumita de efectele terapiei si ne-am luat ramas bun dupa 12 sedinte. Ea si-a propus sa mai vina din cand in cand pentru a se mentine intr-o forma optima prin convorbire.”Asa cum imi fac timp sa merg la coafor sau la cosmeticiana, tot asa imi voi face timp si pentru sufletul meu venind la cabinetul de psihoterapie”, a declarta pacienta la finalul psihoterapiei.

Concluzii

l  Pacienta si-a reechilibrat personalitatea si a avut ocazia ca prin psihoterapie sa recupereze anumit amintiri, sa le restructureze si sa le integreze.

l  A fost focalizata in special pe prezent si viitor evitand sa insiste pe situatiile traumatizante din trecut, iar apoi a vorbit mai mult in treacat despre ele nedorind sa se tulbure prea mult. I-am respectat alegerile, doar am fost acolo, pe drum cu ea, atunci cand trebuia sa fie insotita.

l  A invatat sa-si managerieze trairile invatand sa practice acasa cateva tehnici de autocontrol.

l  Cand am incheiat psihoterapia, a marturisit ca teama ei cea mai mare fusese, evident, moartea. Frica de moarte a reaparut cu ocazia inmormantarii celei mai bune prietene

l  Acum, ma consider o persoana norocoasa si o femeie fericita in cadrul familiei mele, a spus Viviana atunci cand am incheiat terapia.

Time

Psihoterapia cancerului, o abordare integrativă. Studiu de caz

/0 Comentarii/în /de

Autori: Lector univ dr. Aurelia MORARU şi Psiho-Oncolog Adina MORARU

Cancerul (termen medical: neoplasm malign) reprezintă  o clasă de tulburări în care o grupare de celule afişează o creştere necontrolată (diviziune între limitele normale),  invazie (intruziune şi distrugere a ţesuturilor adiacente) şi uneori metastaza (răspândirea spre alte zone ale corpului prin limfă sau sânge). Aceste trei proprietăţi maligne ale cancerelor le diferenţiază de tumorile benigne, care sunt limitate: nu invadează şi nu afişeaza metastaze. Majoritatea cancerelor formeaza o tumoare, însa unele nu – precum leucemia. Cancerul poate afecta oamenii la orice vârsta, chiar în stadiul fetal, însă riscul pentru majoritatea diversităţilor creşte proporţional cu vârsta. Cancerul provoacă aproximativ 13% din decesurile umane. Conform Societăţii Americane de Cancer, 7.6 milioane de oameni de pe glob au fost înregistraţi decedaţi în urma cancerului în anul 2007. Cancerul afectează toate animalele. Aproape toate tipurile de cancer se datorează anormalităţilor materialului genetic al celulelor transformate. Aceste anormalităţi pot fi datorate efectelor carcinogenelor, precum fumul de tutun, radiaţii, chimicale sau agenţi infecţiosi. Alte anormalităţi genetice care raspândesc cancerul pot fi dobândite aleatoriu prin erori în replicarea ADN-ului sau sunt moştenite genetic, astfel prezente în toate celulele din naştere. Predispoziţia la cancer este afectată de regula de interacţiuni complexe între carcinogene şi genomul corpului-gazdă. Noi aspecte ale laturii genetice a patogenezei cancerului, cum este metilarea ADN şi microARN sunt recunoscute ca fiind din ce în ce mai importante pentru comunitatea ştiinţifică.

Anamneza. Anita are 21 ani, este studentă şi a fost diagnosticată cu chist ovarian în urma cu şase luni. Şi-a vazut „liniştită” de viaţă, fără să ia măsuri imediate şi a început să aibă dureri care se intensificau rapid solicitând din nou vizita medicală. A fost operată de chist ovarian şi totodată i s-a recoltat material pentru examinarea histopatologică în vederea stabilirii diagnosticului. Ca urmare a bolii, în viaţa pacientei s-au produs schimbări de-a dreptul dramatice atât în plan psihologic cât şi în plan social. Astfel, pacienta avea stări anxioase şi depresive, a întrerupt facultatea, stări conflictuale cu părinţii. Dupa ce a aflat de boala sa, Anita a interacţionat mai rar cu prietenul său deoarece se temea de respingere ştiind că relaţia va suferi modificări ca urmare a bolii.

Ea face parte dintr-o familie dezorganizată, locuieşte cu mama, tata s-a recăsătorit şi are un copil şi din cea de-a doua căsătorie. Veniturile financiare ale părinţilor sunt mici, mama se plânge încontinuu de bani, dar nu întreprinde nimic în vederea schimbării job-ului pretextând ca actualul job îi aduce siguranţă.

Prima operaţie, din nefericire, nu a rezolvat problemele legate de boală. Analizele ce au venit după un anumit interval de timp au pus în evidenţă cancerul ovarian. Anita are de ales în a se opera în oraşul natal sau la Cluj unde a trimis probele pentru analiză. Părinţii nu ajuns la un consens din acest punct de vedere, distanţa este prea mare şi pacienta nu va putea avea suport din partea familiei. Alege să plece la Cluj împreună cu tata pentru a discuta cu medicii şi a lua o decizie. Între timp, descoperă o rudă în Bucureşti, chiar cadru medical, care se hotărăşte să o ajute.

Pacienta a decis sa vină la psiholog pentru a solicita suport, mama ei nu este de acord, ea nu înţelege ce ar avea de câştigat prin psihoterapie. După o vreme, a participat la psihoterapie şi mama pacientei.

Obiectivele 

  1. Verbalizarea suferinţelor, descărcarea durerii, a sentimentelor negative, găsirea unor răspunsuri la întrebări ce o frământă
  2. Diminuarea sentimentului de tristeţe, mâhnire, anxietate, depresie, furie şi o mai bună gestionare a trăirilor
  3. Liniştirea
  4. Creşterea încrederii în ea, în puterea de (auto)vindecare
  5. Marirea imunităţii
  6. Acceptarea modificărilor fizice pe parcursul tratamentului cu chimioterapie
  7. A învăţa să aibă o activitate pentru a nu se simţi povară pentru familie
  8. Reorientare vocaţională
  9. Optimizarea personalităţii în vederea menţinerii  echilibrului emoţional şi al sociabilităţii în condiţiile vitrege date de viaţă.

De ce şi psihoterapie?

Anita este o tânără inteligentă, educată şi bine documentată despre cancer, are o cultură generală bună, iar convingerile ei despre însănătoşire sunt legate de combinarea terapiei medicamentoase cu psihoterapia.

Metodologie

  1. Exprimarea în cuvinte a durerilor din trecut şi prezent, cuvintele au puterea de a vindeca
  2. Refuzul de a accepta ideea de moarte prin găsirea strategiilor de luptă cu boala şi învingerea acesteia
  3. Recadrarea bolii
  4. Găsirea unui gest simbolic de scurtcircuitare a gândirii negative
  5. Psihoterapia prin relaxare, hipnoză clinică ericksoniană şi imagerie mentală
  6. Realizarea unui ritual simbolic cu rol benefic de deprogramare negativă şi încheiere a suferinţei
  7. Tehnici NLP de aliniere neurologică
  8. Explorarea viselor prin metoda Jung Senoi
  9. Terapia prin artă: scris, desen, modelaj.

Efectele psihoterapiei

Pacienta  şi-a diminuat sentimentele de tristeţe, mâhnire, anxietate, depresie, furie şi a reuşit să-şi gestioneze treptat trăirile. Verbalizand suferinţele şi-a restructurat personalitaea găsind liniştea de care avea nevoie pentru a putea învinge boala. Descărcand durerea  şi sentimentele negative a făcut loc exprimării tăcerior, lucrurilor nespuse, care o devitalizaseră. Pacienta a găsit răspunsuri la întrebări ce o frământau. A avut loc creşterea încrederii în ea, în puterea de (auto)vindecare. Psihoterapia prin hipnoză ericksoniană a contribuit la creşterea autosugestiei de marire a imunităţii organismului. Pacienta a acceptat ( greu) căderea părului şi a sprâcenelor şi alte modificări date de medicaţie. A purtat o vreme perucă, şi-a creionat sprâncenele şi  continuat să socializeze.

A învăţat să facă faţă vieţii practicând învăţatul, pe parcursul tratamentului a dat examen la o altă facultate în Bucureşti şi a reuşit cu bursă. Nu a plecat la studii în Bucureşti, cu toate că îşi dorea autonomia deoarece s-a pus din nou problema banilor, iar mama nu dorea să rămână singură. A efectuat diverse activităţi pentru a nu se simţi povară pentru familie şi totodată şi-a pus în valoare potenţialul intelectual, creativ. Reorientarea vocaţională a fost dorinţa pacientei deoarece avea aptitudini diverse şi nu era sigură dacă alesese bine prima facultate unde avea şi bursă. Pe parcursul psihoterapiei şi-a dat seama că îi place ceea ce învaţă la facultate, că doreşte să practice în viitor profesia pentru care se pregăteşte şi a ales să rămâna la prima facultate şi să continue studiile în oraşul natal, Constanţa. Pacienta a reuşit să-şi optimizeze personalitatea, a socializat chiar şi în condiţiile vitrege date de viaţă, şi-a dat examenele la care avea restanţe din cauza bolii obţinând rezultate foarte bune. În vacanţa de vară a lucrat, în momentul de faţă se pregăteşte pentru licenţă, iar mama şi-a găsit un job în străinătate.

Concluzii:

Uneori, oamenii cară cu ei nu doar propriile bagaje, ci şi bagajele altcuiva, chiar a mai multor persoane. Atunci când îşi vor da seama, vor renunţa la ele lăsându-le undeva într-o gară…eliberându-se de sub povara lor. Pentru creier, timpul normal este viitorul. Munca psihoterapeutului în principal, este aceea de a însoţi pacientul în această etapă tranzitorie care este suferinţa, ajutându-l în demersul regăsirii de sine, învăţându-l şi pregătindu-l pentru momentul care urmează. Oamenii îşi transformă visurile în ocupaţii şi proiecte de viitor activând şi deblocând resursele din ei. Deconectarea de boală, certitudinea vindecării, programarea pozitivă pentru activitate şi viaţă reprezintă resurse proprii pacientului pentru vindecarea sa. Psihoterapia poate contribui la învingerea cancerului deoarece diagnosticul şi tratamentul cancerului reprezintă momente stresante, pacienţii manifestând anxietate şi depresie. Aceasta agravează  starea de sănătate a pacienţilor, de aceea, se impune necesitatea unor interventii psihologice. Activitatea  de psihoterapie  a accelerat procesul de vindecare al pacientei deoarece a început devreme. Cancerul are în manifestarea sa o dimensiune dramatică, rolul psihoterapiei este foarte important şi prin urmare, trebuie luat în seamă. Psihoterapia trebuie apreciată ca fiind complementară terapiei medicamentoase şi nu o concurentă a acesteia.