Camera magică

A fost odată o prinţesă care avea de toate. Ei bine, chiar de toate. Ea locuia într-un castel uriaş. După rege şi regină, ea era cea mai importantă persoană din toată ţara. Bineînţeles, fiind prinţesă, ea avea tot ceea ce ar fi fost posibil să visezi. Puteţi să vă imaginaţi? Dacă dorea ceva, tot ceea ce trebuia să facă era să ceară şi i se dădea. Fiind o prinţesă modernă avea toate jucăriile moderne apărute. Ea avea o construcţie, un palat special construit, de jucărie plin cu păpuşi Bărbie şi Ken, şi toate accesoriile lor. Tototdată avea ultimele versiuni de jocuri pe computer pe care le juca folosind o plasmă mare, cât un perete întreg în camera ei de joacă. Şi camera ei de joacă era cea mai mare din toate camerele familiei ei regale. Mai mult, îşi pierduse interesul pentru toate acestea, era plictisită, sau se sinţea singură.

La un moment dat a deschis fereastra camerei sale şi a privit afară în stradă. Acolo ea a văzut alţi copii jucându-se şotronul, râzând, cântând, sporovăind.

„- De ce toţi aceşti copii scot sunetele acestea?”, a întrebat prinţesa pe bona ei.

„- Bănuiesc pentru că sunt fericiţi!”, a replicat aceasta din urmă.

Privind în jos, din nou, la copii prinţesa spuse:

„– Vreau să fiu şi eu fericită! Ce m-ar putea face fericită?”.

Bona nu mai fusese niciodată pusă într-o situaţie atât de dificilă. Numai de ar putea să o ducă pe prinţesă jos la copii să se joace, poate aceasta ar învăţa să râdă şi să se distreze. Numai de ar putea prinţesa să aibe ceva prieteni cu care să împărtăşească povestiri, să vorbească despre ceea ce simte, sau doar să facă unele lucruri pe care este drăguţ să le faci cu prietenii. Bona chiar începuse să aibe ceva gânduri care ar fi putut să nu fie foarte bune pentru o bonă regală. Ea se întreba dacă prinţesa s-ar fi bucurat să joace snowball cu ceilalţi copii pe stradă, ori dacă aceasta ar râde de alergarea desculţă în noroi de-a lungul râului şi dacă poate şi-ar murdări rochia ei drăguţă. Cum ar fi pentru ea dacă nu şi-ar face griji pentru cum arată sau ce cred ceilalţi despre ea?

Dar, bineînţeles acestea nu sunt lucruri despre care o bonă regească să poată vorbi cu o prinţesă fără să-şi piardă slujba. Mai mult decât atât, prinţeselor nu le este permis să facă astfel de lucruri, nu contează ce cred bonele. Deci, ce a spus bona? Ea trebuia să răspundă ceva prinţesei. Privind în jos şi-a văzut pantofii. Probabil era răspunsul si, în final, spuse:

„- Dacă am putea găsi fericirea în regat, ai putea sta în pantofii acelor copii, poate chiar să mergi în pasul lor şi cunoşti cum este să fii fericit”.

Prinţesa, instantaneu, a cerut unui întreg battalion să-i caute fericirea în regat.

„- Când o veţi găsi să-mi aduceţi pantofii ei imediat”.

Gărzile regelui au căutat şi au căutat….Prinţesa nu mai avea însă răbdare, zilele treceau, la fel săptămânile şi ea mereu întreba :

„- Nu au găsit fericirea copilăriei încă? Unde sunt pantofii pe care mi i-ai promis?”.

Aşteptarea o făcea pe prinţesă să-şi pună tot felul de întrebări:

„- Cum arată pamtofii fericirii?, Se pot încălta? Sunt nişte botine elegante? Sau nu sunt de firmă? Ce culoare ar putea avea? Roz, roşii, bleu, galbeni? Pantofii fericirii trebuie neapărat să fie coloraţi! Ar putea fi decoraţi cu flori, nasturi, clopoţei? Sau poate or avea luminiţe cum văzuse la reclamele de la televiziune?”.

Nu mai putea aştepta. Ei bine, zile după zile au trecut şi prinţesa continua să o întrebe pe bonă:

„- Când îmi vor aduce pantofiorii?”.

In cele din urmă, ziua sosi. Bona veni în fugă în camera prinţesei cu veşti:

„- Inălţimea voastră, am ceva veşti bune şi ceva veşti rele! ” „Ei bine, spuse bona, e o plăcere pentru mine să spun că am găsit fericirea copilăriei în tot regatul!”.

„- Atunci unde sunt pantofii?”, a cerut nerăbdătoare prinţesa.

„- Asta este vestea cea rea!, a replicat bona, Fericirea nu are pantofi!”.

Morala: Uneori poţi avea probleme şi, de aceea, te poţi simţi plictisit sau nefericit şi trăieşti sentimentul de singurătate. Invaţă să râzi, să te joci şi să te distrezi; descoperă valorile prieteniei, explorează natura fericirii şi învaţă că fericirea este mai mult decât ceea ce posedăm. Orice suferinţă conţine în ea sâmburele transformării prin activarea resurselor din tine.

„101 Povestiri vindecătoare. Folosirea metaforei în terapie” (Burns, 2001).

Publicat de Psihoterapeut Anca MORARU

sursa: http://www.psihohipnoza.ro/in-cautarea-fericirii-poveste-terapeutica/