Time

Copil cu tata necunoscut

/0 Comentarii/în /de

Autori: Psiholog dr. Aurelia MORARU, Psiholog Clinician Adina MORARU, Psihoterapeut Cooach NLP Master Anca MORARU

Dreptul natural din naştere al oricărui copil este de a avea mamă şi tată. Încă din pântecele mamei copilul ştie dacă este dorit sau nu.Toţi copiii au nevoie de iubire; mâncarea, îmbrăcămintea, jocurile, banii, nu sunt dovezi suficiente pentru o dezvoltare armonioasă. Absenţa iubirii poate conduce la îmbolnăviri, în acest caz relaţia autentică părinte copil nu există. Viaţa însăşi înseamnă a crea legături, dintre toate legăturile, cea mai importantă este afecţiunea, iubirea. Copilul este intuitiv şi când vine pe lume, el vine pur, de aceea, copilul va simţi iubirea adevărată şi falsa iubire putând să facă diferenţa între acestea.

Prima relaţie din punct de vedere psihosocial pe care o stabileşte copilul venind pe lume este relaţia cu părinţii. Primii paşi în viaţă, modalitatea de a se relaţiona şi adapta la mediu, îndrumarea, psihoigiena, educaţia, revin familiei.

Chiar din momentul în care un copil aude un alt copil spunând tată, orice copil va spune tată prin imitaţie şi încearcă să-şi identifice în viaţa reală tatăl. Pe masură ce va creşte, copilul îşi va face griji şi se va nelinişti dacă punând întrebări fireşti despre părintele său, nu va primi răspunsuri adecvate sau va fi ignorat şi/minţit. Cu timpul se va nelinişti, se va jena, se va complexa dacă i se va da de înţeles că nu are un tată ceea ce va fi deosebit de dăunător pentru personalitatea sa. Este de preferat să ştie povestea cuplului în care aţi fost odată decât să-l amăgiţi sau să-i ascundeţi adevărul. Oferiţi-i explicaţii pe măsura nivelului său de înţelegere şi cu timpul va înţelege, în acest mod, venirea sa pe lume va căpăta un sens. Îi veţi spune că orice copil are un tată şi prin urmare şi el are un tată, numai că el nu poate locui împreună cu ceilalţi membri ai familiei pentru moment. În felul acesta fie şi chiar la nivelul imaginaţiei, noţiunea de tată va căpăta un contur. Veţi continua prin a-i vorbi despre tată, îl veţi descrie şi încet, încet, reprezentarea despre tată va ocupa un loc important în dezvoltarea sa personală. Copilul îi va face un loc în memoria sa, ştiţi cât de curioşi sunt copiii pentru că aţi observat şi dumneavoastră câte întrebări vă pun cu privire la cunoaştere. Dumneavoastră ca mamă poate aveţi sentimente pline de amărăciune, de deziluzie, dar cu toate acestea, căutaţi să evitaţi în a i le descrie la o vârstă aşa de mică deoarece sunt convinsă că doriţi să aveţi un copil dezvoltat armonios. Este de preferat să-i vorbiţi despre partea pozitivă a caracterului tatălui său, chiar dacă vă simţiţi cuprinsă de deznădejde sau furie.

A cui e vina, este vina mea se va întreba copilul în sinea lui ?

Pe măsură ce va creşte, copilul va pune şi întrebări legate de absenţa tatălui şi va dori să ştie dacă a plecat înainte de a se naşte sau după venirea sa pe lume. Ca mamă, căutaţi să găsiţi un moment potrivit şi un context pentru a-i oferi explicaţii şi îl veţi face să înţeleagă că el, copilul nu are nici-o vină în separarea dumneavoastră de tatăl său, cauza rezidă în relaţia care a încetat să mai funcţioneze, vina este doar a dumneavoastră, a părinţilor. Pentru dezvoltarea lui sănătoasă este bine să evitaţi culpabilizarea copilului în vreun fel anume.

Adesea orice copil fără tată se va întreba dacă nu cumva el este de vină pentru absenţa tatălui din cadrul familiei sau pentru nefericirea mamei. Oferiţi copilului dumneavoastră explicaţii corecte şi folosiţi termeni simpli. Aţi putea să-i vorbiţi în felul acesta: ”Pentru mine este foarte important că tu ai venit pe lume şi că eşti un copil sănătos şi minunat. Te-am dorit şi te-am aşteptat cu toată dragostea şi mă bucur din toată inima că tu eşti aici. Te iubesc şi desigur, aş fi dorit să ai un tată care să stea cu noi în permanenţă, care să se ocupe de tine, dar din păcate, acesata nu a fost posibil”.

Copilul poate fi gelos pe alt copil pe care îl observă că are un tată

Orice copil priveşte în jur şi conştientizează că alţi copii au un tată, este posibil să-i admire, dar este posibil şi să fie supărat sau gelos că el nu se poate bucura de prezenţa părintelui său. Cu siguranţă, copilul va avea nevoie de suportul mamei pentru a depăşi momentele acestea, pentru a înţelege şi accepta situaţia sa. Chiar şi atunci când nu va îndrăzni să pună în mod direct întrebări, în sinea lui, copilul va nutri gânduri şi sentimente legate de venirea lui pe lume, de necunoaşterea tatălui, de absenţa ori de neimplicarea directă în creşterea şi educaţia sa.

Sugestii pentru o dezvoltare armonioasă a copilului

1.Iubiţi-l necondiţionat, fiinţa umană are mare nevoie de afecţiune, arătaţi-i iubirea prin comunicare, atitudine şi comportament.

2.Acordaţi-i atenţie, înţelegere, încredere, încurajări, sprijin.

3.Petreceţi timp cu copilul, timpul să fie de calitate, jucaţi-vă, plimbaţi-vă, mergeţi la film, teatru, spuneţi-i poveşti.

4.Apreciaţi-l pentru lucrurile bine făcute

5.Fixaţi reguli de comportament evitând rigiditatea şi/agresivitatea verbală sau fizică.

6.Trasaţi-i mici responsabilităţi.

7.Menţineţi-vă promisiunile.

8.Fiţi onestă cu dumneavostră înşivă şi cu copilul.

9.Aveţi răbdare, fiţi tolerantă.

10. Oferiţi-i un model: frate mai mare, unchi, bunic, un prieten, construiţi relaţii sănătoase cu aceştia, copilul are nevoie de un model masculin

11.(Re) căsătoriţi-vă.

12.Evitaţi plângerile, reproşurile prin a-i da de înţeles că stă în calea fericirii dumneavoastră.

13.Evitaţi să-l încărcaţi cu vina responsabilităţilor ce vă revin dumneavoastră ca mamă.

14.Ajutaţi-l să-şi cunoască tata dacă este posibil.

15.Permiteţi-i să construiască o bună relaţie cu el.

16.Amintiţi-vă mereu că e doar un copil şi nu poate să ducă pe umerii lui fragili poverile confesiunilor dumneavoastră copleşitoare despre carieră, dragoste, relaţii, frmântări, griji, responsabilităţi, viaţă.

17.Atunci când vă veţi simţi depăşită de probleme sau veţi dori o soluţie, apelaţi cu încredere la specialiştii în educaţie (psihologi, psihopedagogi) pentru o dezvoltare armonioasă a personalităţii copilului învăţând alternative şi strategii noi de relaţionare şi comunicare eficientă.

Relatii Parinti Adoslescenti

Relatia dintre parinti si adolescenti

/0 Comentarii/în /de

Autor: Psiholog clinician-Psihoterapeut Adina MORARU

Ca adolescent, este foarte important sa te mentii pe o linie dreapta, adica sa ai grija sa mentii controlul comportamentului sub imperiul diverselor tentatii, sau sa stii sa spui NU influentelor negative ale anturajului.

Aici intervine parintele, care trebuie sa fie suportul constant al adolescentului si care va veghea mentinerea, modelarea comportamentului copilului sau. Nu este vorba de un control continuu, sufocant si stresant, ci mai degraba de o supraveghere din umbra, de o anumita grija, multa rabdare si munca de convingere asupra a ceea ar fi bine sa faca sau cum sa se comporte un copil.

Adolescentii au nevoie de sprijinul neconditionat al parintilor

Adolescentul are nevoie de incredere in el insusi, de increderea parintilor in resursele sale si, mai ales, de afectiunea si dragostea lor. Este vorba despre o educatie puternica si bine inradacinata, ce trebuie oferita unui copil incepand din copilarie, pubertate si continuata in adolescenta, varsta framantarilor, a entuziasmului, a cristalizarii relatiilor de prietenie si iubire. Adolescentul traverseaza astazi pretutindeni o lume tulburata de non-valori, provocari, incertitudini. Ca sa stii unde este dreapta, mai intai trebuie sa stii unde este stanga, ca sa stii ce sunt non-valorile, mai intai trebuie sa-ti definesti valorile. Dar despre valori vom vorbi intr-un articol viitor.

Problemele predominante ale adolescentilor: prietenia si dragostea

Problemele preponderente ale adolescentilor sunt prietenia si dragostea, situatia la invatatura si orientarea vocationala, problemele de comportament, conflictele cu parintii date de dorinta adolescentilor de a-si afirma personalitatea si a deveni independenti, fumatul, cheltuirea in exces a banilor pe telefon si cluburi.

Exista si situatii mult mai complexe, asa cum ar fi depresia, anxietatea, insomnia, fobiile, tulburarile de comportament, cand adolescentii apeleaza la psiholog dupa ce au urmat un tratament medicamentos si nu au reusit sa-si reechilibreze personalitatea. Cazuistica tulburarilor este foarte complexa si specifica de la caz la caz, se stie ca fiecare personalitate este unica si, prin urmare, la fel si cauzele si modul de manifestare ale acesteia.

Comunicarea deficitara si controlul excesiv, principalele greseli ale parintilor

Comunicarea dintre parinti si adolescent este o conditie foarte importanta a relationarii si a formarii personalitatii. O buna comunicare nu inseamna ca adolescentul sa-l asculte pe parinte fara a scoate un cuvant, sau sa se conformeze de fiecare data doar tinand cont de ierarhia rolurilor, ci a experimenta exprimarea libera pentru a se face inteles, a se descarca atunci cand este trist, a invata din greseli, a impartasi emotii. A fi lasat sa comunici jignitor, agresiv la adresa parintilor sau semenilor, iarasi nu este bine. Aceasta nu este o buna comunicare, nici autonomie sau libertate, ci o conduita verbala negativa care, mai devreme sau mai tarziu, va fi sanctionata de societate. In asemenea situatii, rolul educativ al familiei va trebui sa-si spuna cuvantul, intr-o mare masura, ea este cea care ghideaza adolescentul.

Printre cele mai frecvente greseli facute de catre parinti, putem enumera:

Comunicarea disfunctionala (lipsa calitatii acesteia, autoritara, agresiva, violenta);
Controlul excesiv;
Criza de timp a familiei, in special a parintilor care petrec foarte mult timp la serviciu face ca acestia sa nu comunice cu proprii copii;
Necunoasterea si neintelegerea sufletului si ale nevoilor adolescentilor;
Oferirea de bani si bunuri in absenta petrecerii timpului cu adolescentii, ca o compensare pentru acest deficit;
Mentalitatile invechite sau inflexibile;
Prejudecatile sau modelul personal pe care adolescentii il observa si il reproduc.
Prietenia si increderea parintilor

Parintele trebuie sa se autoeduce, deoarece nu exista o scoala de a deveni un parinte bun si invata pe masura ce-si joaca rolul parental ca el poate fi cel mai bun prieten ascultand copilul cu intelegere, comunicand cu el. Iar atunci cand copilul greseste, este de dorit ca in loc sa-l critice excesiv, sa-l ajute pentru a gasi solutii la probleme. Se stie ca pentru orice problema exista o solutie. Criticile excesive aduse adolescentului il pot determina sa se ascunda pe viitor, sa nu mai fie sincer cu familia si sa nu-si mai dezvaluie sufletul in situatii dificile. Sa fii prieten cu copilul tau nu inseamna sa te lasi condus de el.

Responsabilitatea si spiritul de initiativa

In cadrul familiei, insusirea responsabilitatilor individuale sunt incurajate de catre parinti prin trasarea sarcinilor si asumarea lor de catre adolescenti. Parintii vor incuraja initiativele copiilor atunci cand acestea merita a fi puse in practica.

Adolescentul invata zilnic in anumite feluri de la diferite persoane. El invata adesea, fiind atent la ceea ce fac parintii si mai putin din ceea ce spun acestia. Tocmai de aceea, este important ca si parintii adolescentului sa faca ceea ce ei predica.

Care este rolul anturajului in viata adolescentului?

Anturajul are un rol foarte important in formarea personalitatii adolescentilor, deoarece ei tind sa invete si sa-i imite pe cei de aceeasi varsta, luandu-i ca model. Atunci cand familia este absenta din viata adolescentului, anturajul este cel care asculta, intelege si securizeaza, joaca rolul de „familie”. Anturajul poate sa influenteze adolescentul atat pozitiv, cat si negativ. Aceasta depinde de principiile si valorile adolescentilor. In cazul in care acestea au fost bine internalizate, adolescentul poate sa discearna si sa ia propriile decizii.

Ce ne recomanda specialistul?

Pentru parinti, sfatul este acela de a fi aproape de copii, sa invete sa-i inteleaga si sa comunice eficient, sa le fie suport afectiv si instrumental in aceasta tumultoasa etapa din viata cand in contextul social actual sunt promovate preponderent non-valorile.

sursa: https://www.farmaciata.ro/dosar-medical/item/22110-relatia-dintre-parinti-si-adolescenti

Iubire Multa

Femeia care iubeşte prea mult, victima perfectă a bărbatului ignorant!

/0 Comentarii/în /de

Autor: Psihoterapeut/Coach NLP Master ANCA MORARU

Femeia povestilor dureroase si siropoase care nu a fost ocolita de dezamagire. Tiparul femeii care ofera prea mult si primeste prea putin, care face orice pentru bunastarea relatiei ei si nu se impiedica de limite, gasind mereu strategii de reparare si ajutorare a partenerului sau.
Dar ce mecanisme stau la baza fiecarei dezamagiri?

Ce putem afla despre confortul unui comportament vechi care cauzeaza numai alegerea partenerilor nepotriviti?

Femeile care ” iubesc prea mult ” nu iubesc mai mult decat femeile care iubesc sanatos

Psihologii spun ca primele experiente traite alaturi de cei ce ne-au crescut (parinti, bunici sau altcineva) ne pun bazele a ceea ce urmeaza sa devina normalitatea noastra si felul de a percepe lumea sau exteriorul (in jurul varstei de 7, 9 ani).
Prin puterea exemplului, felul in care capatam deprinderile comportamentale va deveni mai tarziu mecanismul prin care rezulta discernamantul nostru. Altfel spus, felul nostru de a fi sau a nu fi. Astfel, inca de mici invatam ce este iubirea si cum trebuie sa ne comportam ca sa primim, intr-un fel sau altul, afectiunea dupa care tanjim.

Suntem obisnuiti sa ii obisnuim si pe ceilalti sa ne cunoasca la perfectie

Deseori dezvoltam anumite tipare comportamentale pe care nu le parasim, iar in acest articol ne referim la acele tipare care ne determina sa fim atrase de acelasi tip de partener. Una din caracteristicile femeilor este ca de obicei sunt atrase de barbati indisponibili, situatie care le face sa tot puna in scena acelasi rol de victima neapreciata.

Femeile care iubesc prea mult se pun pe locul doi, mereu locul 1 fiind ocupat de interesele si bunastarea barbatului din viata lor, programul si prioritatile fiind mereu facut in jurul lui.

Femeile care iubesc prea mult obisnuiesc sa isi foloseasca armele de cucerire la potential maxim (mai ales) in momentul in care sunt stimulate de un factor extern: lipsa de interes a barbatului, aparitia altei femei etc. Dupa ce barbatul va fi cucerit intr-un final, este foarte probabil ca ele sa isi piarda interesul si sa paraseasca misiunea pentru a gasi un altul indisiponibil pentru care sa isi scoata armele si sa lupte din nou.

Femeile care iubesc prea mult se hranesc cu calitatile vagi ale omului care promite mult. Cateva semne ale viitoarelor calitati devin fundatia ce va fi baza relatiei lor, iar povestea va fi frumoasa cand imaginatia lor va deveni realitate. Va deveni realitate cu ajutorul lor, bineînteles. Pentru ca ele sunt acolo ca sa se asigure ca fac lucrurile sa se intample cum trebuie.
Numai femeia care iubeste prea mult stie cate suporta si face pentru el. Cateodata simte ca nu mai poate, iar el nu apreciaza deloc. Nu ar aprecia, oare, mai mult o femeie care isi impune respectul mereu?

Femeia care iubeste prea mult isi asuma 50 la suta macar din vina pentru ceea ce nu merge in relatie. Indiferent ca este vorba spre exemplu de violenta de care are parte, ea isi va spune ca el are dreptate cand explica gestul prin motive ca: tipatul ei, gelozia ei, nemultumirile ei etc.

Femeia care iubeste prea mult poate fi recunoscuta si prin lipsa de incredere pe care o are in ea insasi si pe care o afiseaza si in interiorul relatiei. Prefera non actiunea, ameninta despartirea verbal, dar nu si prin fapte, arata lipsa de curaj sau complacerea in situatie. Acest gen de comportament admite de la sine ca prefera sa ramana in relatia in care e obisnuita macar, decat sa traverseze iar o perioada de singuratate si sa dea de un posibil barbat la fel sau chiar mai rau.

Femeia care iubeste prea mult se detaseaza de realitatea prezentului agatandu-se de viitor

Femeia care iubeste prea mult isi traieste relatia in perspectiva; traieste relatia combinand realitatea cu imaginatia. Imaginatia este cea care o ajuta sa aiba o viziune a viitorului care candva poate se va implini. Ea isi spune ca va fi bine intr-un final, iar acesta e “combustibilul” care îi alimenteaza pasiunea si stoicismul cu care reusesc sa faca fata dezamagirii relatiei.

Femeia care iubeste prea mult gaseste scuze barbatului pentru câte ii greseste, de fiecare data cand greseste. El trebuie sa fie inteles pentru ca e un om care: nu are experienta multa, a suferit, nu a avut o copilarie fericita, e stresat, are probleme si lista continua.

Femeia care iubeste prea mult considera ca stie prea bine potentialul barbatului pe care acesta l-ar putea avea. Drept dovada, se ia un vag reper pozitiv care confirma viitorul potential: un mic gest frumos desi rar, o mica incercare care parca se vede din cand in cand in comportamentul lui precum eclipsa.

Femeile care iubesc prea mult sunt niste eroine incapatanate a caror cauza nu se vrea a fi pierduta

Femeia care iubeste prea mult se identifica cu rolul salvatoarei. Ii este mereu la indemana sa fie atrasa de barbati pe care sa ii poata ajuta cu ceea ce ea stie deja si trebuie sa ii arate si barbatului care cu siguranta urmeaza sa fie din ce in ce mai flexibil, matur si deschis.
Femeia care iubeste prea mult e inzestrata cu multa rabdare pentru barbatul ei pana cand el va deveni ceea ce ea isi doreste de fapt.

Femeile care iubesc prea mult sunt adeptele credintei conform carora iubirea nu e simpla. Trebuie sa te lupti pentru a fi fericit. Daca o situatie e simpla, e si plictisitoare si poate nici nu merita efortul. Ele sunt obisnuite sa faca lucrurile sa se intample, iar pentru asta exista foarte multe strategii pe care le experimenteaza.

Neconstientizand, femeile prinse intr-un scenariu de viata scris de mult cad in capcana acestor tipare repetitive de comportament. De fapt, ele nu iubesc prea mult ci sufera prea mult ajungand deseori depresive fara sa inteleaga de ce si unde anume gresesc punand totul pe tava (fara sa fie cazul macar).

Doar aducerea in constiinta a informatiilor descrise mai sus pot scurtcircuita vechile tipare, iar din inlocuirea lor cu cele firesti va rezulta redobandirea stimei, a increderii de sine, a vitalitatii, alegeri responsabile pentru o viata prospera si atragerea tiparului potrivit pentru o relatie implinita.

sursa: http://www.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/femeia-care-iubeste-prea-mult-victima-perfecta-a-barbatului-ignorant-13665207/

Obezitatea Infantila

Psihoterapia in lupta cu obezitatea infantila

/0 Comentarii/în /de

Autor: Psiholog clinician-Psihoterapeut Adina MORARU

„Marian, un copil de 13 ani, a fost trimis de medicul nutritionist la cabinetul de psihologie pentru psihoterapie. El a fost mereu un copil grasut, dar in ultimii ani a luat foarte mult in greutate (are 120 kg la inaltimea de 1,58 m). Copiii il jignesc, il umilesc, il resping si Marian sufera foarte mult, iar parintii sunt ingrijorati.

Au incercat sa-l ajute, dar fara vreun rezultat. S-au decis sa apeleze la medicul nutritionist care i-a prescris lui Marian un regim si i-a indrumat la cabinetul psihologic. Copilul este foarte motivat sa slabeasca. Dupa o luna de regim si psihoterapie, a pierdut 4,5 kg si este foarte fericit si dornic sa continue.”

Problema obezitatii este mult mai complicata decat se credea pana acum, necesitand o deosebita atentie atat pentru varsta adulta, cat si pentru copii. Medicii sustin ca in ultimele 2-3 decenii, deteriorarea starii de sanatate are drept cauza in mare masura obezitatea, in special cand ea se instaleaza din copilarie, incidenta acesteia dublandu-se.

Cauze care duc la obezitate

– Singuratatea, parintii fiind prea putin implicati in educarea copilului in vederea unui stil de viata sanatos;
– Lipsa comunicarii si afectivitatii;
– Sedentarismul;
– Stilul de viata nesanatos al familiei are efecte negative asupra dezvoltarii armonioase a copilului, ceea ce duce la consumul exagerat de hrana, acesta oferind sentimentul de siguranta si confort psihic;
– Influenta reclamelor televizate.

Efecte in plan psihosocial

Problema kilogramelor, in plus, poate avea urmari grave asupra psihicului unui copil sau adolescent, pornind de la: complexe de inferioritate legate de aspectul inestetic, discriminarea la care sunt expusi incepand cu poreclele si respingerea la jocuri, integrarea dificila in grup si societate, marginalizarea, respectul de sine diminuat, preocuparile obsesive pentru slabit etc.

Obezitatea favorizeaza aparitia diabetului

Cresterea peste masura a copiilor in greutate constituie un risc dovedit pentru bolile cardiovasculare si al insulinei. Daca in urma cu doua decenii diabetul era o raritate la copii si adolescenti, in prezent este la fel de frecvent ca la adulti. Explicatia ar putea fi in stilul nesanatos de viata. Se preconizeaza ca 40% dintre copiii si 80% dintre adolescentii cu greutate normala depasita vor deveni adulti catalogati „obezi” de diferite grade. 75% dintre supraponderali si obezi acuza si boli cardiovasculare, hipertensiune, ateroscleroza, diabet, imunitate scazuta si infectii, afectiuni cronice degenerative, alergii, astm, eczeme, psoriazis.

Tratamentul psihologic al obezitatii

Motivarea pentru a tine o dieta va capata amploare abia in urma consultului medicului psiholog care, prin metode specifice, va reusi sa educe copilul in vederea unui stil de viata sanatos, il va face sa se simta bine in corpul lui, inteles si apreciat la adevarata sa valoare. In acest sens, psihologul va apela la terapia individuala si de grup unde, prin psihoterapie, va provoca si improviza discutii tematice si jocuri de rol, copiii putand astfel sa inteleaga obiectivul terapiei: un corp frumos si sanatos.

Terapia de grup aduce copilului multe informatii care il vor motiva sa lupte cu kilogramele. In cadrul grupului de psihoterapie va avea loc fenomenul de „universalizare”, fiind mai multe persoane cu aceeasi problema. Nu se va mai simti complexat, deoarece realizeaza ca exista si alti copii ca el. Puterea exemplului va juca un rol foarte important in mobilizarea micutului, in grup fiind copii care inregistreaza progrese semnificative in procesul de slabire.

Cheia prevenirii obezitatii este activitatea fizica in spatii deschise, sustin cercetatorii. Odata instalata, obezitatea necesita o abordare profesionista, iar pentru ca prevenirea sa fie sigura, combaterea ei trebuie sa inceapa chiar de la venirea pe lume a copilului. Cei care isi imagineaza ca obezitatea este numai o problema a varstei adulte, gresesc.

sursa: Psihoterapia in lupta cu obezitatea infantila

Criza Varstei Mijlocii

Criza varstei mijlocii

/0 Comentarii/în /de

Autor: Psiholog clincian-Psihoterapeut Adina MORARU

Daca in adolescenta sau in perioada adulta ni se pare ca avem un numar nelimitat de posibilitati, visuri si sperante, vine o vreme cand depasim varsta de 35 de ani si suntem pusi in fata unor evenimente de viata tumultuoase, ce pot prilejui instalarea anxietatii, a depresiilor sau accelerarea ritmului de viata obisnuit. Altfel spus, dam piept cu o criza a varstei mijlocii.

Criza varstei mijlocii poate aparea in urma presiunii mai multor factori care ne pot influenta starea de spirit.

Criza existentiala, rezultat al presiunii factorilor diversi

Astfel, putem identifica 4 mari aspecte:

Criza ca fenomen social. Specialistii definesc perioada de criza existentiala ca pe un fenomen mai degraba social decat biologic, plasarea sa la o varsta sau alta depinzand de durata de formare sau de profesionalizare, respectiv de momentul la care se atinge apogeul dezvoltarii profesionale.
Pe plan profesional. Criza provocata de sentimentul incorsetarii intr-o profesie si al insatisfactiei pe multiple planuri de viata poate genera actiuni precipitate in directias chimbarii serviciului, locuintei sau chiar a partenerului.
Presiunea familiala. Adesea, criza in cuplu se suprapune perioadei de adolescenta a copiilor. Exacerbarea emotionala a relatiilor de cuplu poate accentua emotiile negative ale copiilor, dar si criza adolescentilor poate intensifica sentimentul de criza pe care il experimenteaza majoritatea parintilor.
Influenta parintilor. Criza varstei de mijloc este marcata si de faptul ca proprii parinti trec si ei printr-o criza, cea a pensionarii, si ar avea nevoie de ajutor, sau poate sufera de anumite boli si ar avea nevoie de suport.
Particularitati in cazul femeilor

In cazul in care unele femei se dedica in totalitate ingrijirii copiilor si a casei, etapele de tranzitie tind sa se amestece si sa fie traite toate deodata in momentul in care „cuibul a ramas gol” (copiii pleaca de acasa la facultate, in alte orase sau tari, stabilindu-se cu locul de munca sau prin casatorie).

In aceasta perioada, pot aparea unele probleme emotionale sau psihologice similare cu cele din adolescenta, de exemplu: sentimentul de insecuritate, o imagine de sine confuza sau anxietate generate de sentimentul ca ar trebui sa faca ceva si este greu sa decida ce alternative sa aleaga.

Menopauza, bat-o vina!

Dincolo de modificarile biologice, menopauza este etapa in care au loc restructurari in personalitatea femeii. Femeia se reconsidera ca fiinta sexuala. Pe de o parte, ea pierde capacitatea teoretica de a avea copii, pe de alta parte, exista teama ca ar putea deveni un fel de creatura asexuata.

Literatura de specialitate arata insa ca dincolo de temeri, in realitate, viata sexuala poate fi chiar imbunatatita la femeile cu varsta peste 40 de ani. In aceasta etapa, dispare frica de sarcina, iar plecarea copiilor de acasa inlatura o sursa de conflict intre soti.

Ghid de supravietuire: 5 sfaturi in cazul in care va loveste criza

Cu totii trecem prin toate etapele de varsta. De ce nu am trece frumos, mai linistiti si avand curajul sa facem poate ce n-am facut nici macar in tinerete?

1. O zi minunata in fiecare zi? Sportul, elixirul tineretii – un sfert de ora pe zi este suficient pentru a va mentine atat silueta, cat si un tonus ridicat ce duc, automat, la cresterea stimei de sine, energie, zambet natural si sanatate.

2. Suflet tanar, aspect tineresc. Cumparati-va haine din stiluri variate, colorate si purtati acele haine care va zambesc de pe umeras. Acest lucru va confera sentimentul de libertate, de a va trai viata dupa bunul plac si nu conform unor norme ale societatii cu privire la lipsa de atatea lucruri pe masura ce inaintezi in varsta.

3. Ca la 20, 27 de ani? Aduceti-va aminte cum erati la varsta preferata, traiti intens acel sentiment care va face sa va simtiti asa cum erati cu cativa ani in urma. Redescoperiti fericirea!

4. Ce mancati? Cu siguranta, odata cu varsta, deveniti mai intelept. Stiti cat de mult stilul de viata si preferintele culinare ne influenteaza intreg sistemul fizic, mental si emotional? Asadar, pentru a scapa de sentimentul de anxietate, de nervozitate, asa-numitele crize de varsta, atacurile de panica sau orice alte lucruri negative care deseori va domina viata, incepeti sa mancati sanatos!

5. Doriti sa traiti intens? In aceasta perioada, fiecare clipa pare mult mai pretioasa decat inainte si ati vrea sa traiti la maximum… dar sunteti prea in varsta. Cu siguranta, acest lucru a fost spus de o persoana care refuza sa traiasca frumos la orice varsta din „n” motive. Vreti sa faceti skydiving, o alta facultate, inca un copil, sa iesiti o seara in club, sa va dati cu rolele, sa mergeti cu baietii/fetele la munte un weekend? Se poate, trebuie doar sa incercati!

Veti incepe sa traiti cu adevarat atunci cand veti inceta sa mai gasiti contraargumente la orice transformare din viata care ar putea veni cu beneficii, cateodata chiar la care nu ati fi visat, cand o sa incepeti sa construiti si sa colorati viata asa cum o doriti… cand o sa aveti si rabdare sa se realizeze.

sursa: https://www.farmaciata.ro/psihologia-familiei/item/22273-sos-criza-varstei-mijlocii

Reclama Amethyst

Consideratii privind tratamentul psihoterapeutic in cazul bolnavilor de neoplazie – Jurnal de Sanatate

/0 Comentarii/în , , /de

Autor: Psiholog Clinician Psihooncolog Adina Moraru
Amethyst Radiotherapy Center Otopeni

Motto: „Omul se descopera pe el insusi cand se masoara cu obstacolul” (Antoine de Saint-Exupery)

Literatura de specialitate noteaza faptul ca, in lumea dezvoltata, neoplazia este responsabila pentru decesul unei persoane din patru, iar Organizatia Mondiala a Sanatatii face predictia ca numarul este in crestere pana la sfarsitul anul 2020 la unul din trei (Corfield and Leader, 2012).
Prin atitudinea si comportamentul lor, oamenii contribuie la mentinerea starii de sanatate sau dimpotriva, la erodarea acesteia si instalarea bolii. Lucrarea isi propune sa evidentieze modul in care pot fi ajutati pacientii oncologici prin acordarea suportului terapeutic de catre psiholog la Clinica de Radioterapie Amethyst din Otopeni. Activitatea psihologica se desfasoara prin organizarea grupurilor de suport pentru pacientii si familiile acestora, precum si a consilierii si psihoterapiei individuale.
Amethyst este prima clinica din Romania de radioterapie, unde au fost incluse, in mod gratuit, ședinta inițiala de psihoterapie si activitatea terapeutica in grupurile de suport pentru pacienți si familiile lor. Misiunea Centrului Amethyst este asigurarea pentru fiecare pacient in parte a accesului la servicii medicale si psihologice de cea mai inalta calitate. Conceptul Amethyst are ca viziune activitatea multidisciplinara care integreaza abordarea holistica a pacienților oncologici, punand la dispoziție pacientilor servicii de oncologie medicala, radioterapie, imagistica medicala de tip computer tomograf, psihoterapie și nutriție.

Debutul activitații psihoterapeutice rezida in starnirea dorinței pacienților de a trai și in atragerea acestora in actul vindecarii conștientizandu-i de necesitatea colaborarii.

Pacienții oncologici sunt ajutati prin acordarea suportului psihoterapeutic individual și de grup și integrarea perfecta a psihologiei in conceptul de multidisciplinaritate. Psihoterapia contribuie major la trezirea speranței pacienților prin conștientizarea propriilor resurse și (re) conectarea la acestea, precum și intarirea voinței de a lupta cu adversitațile vieții.

Consilierea psihologica a pacientilor oncologici este parte integranta din conceptul de echipa de ingrijire multidisciplinara. In cadrul acestei relații, respectul reciproc, increderea oglindita in ambii poli ai relației și empatia psihologului reprezinta puntea spre definirea unei colaborari de succes. Propriile credințe ale pacienților legate de ideea de psihoterapie, atitudinea, sentimentele, regimul de viața și de alimentație au o contribuție majora in etapa de tratament.

Studiul a fost efectuat pe un numar de 1200 pacienti oncologici tineri si adulti, urmarindu-le evolutia timp de 1 an de zile. Distributia primelor cinci diagnostice/localizare standard ICD in procente, in cadrul Clinicii de Radioterapie Amethyst este urmatoarea:

  • Buze, cavitatea orala, faringe 29.23%
  • Sanul 19.14%
  • Organele respiratorii si intratoracice 15.95%
  • Organele genitale feminine 14.29%
  • Ochi, creier, alte parti ale CNS 8.87%

Problematica psihologica cu pacientul oncologic:

  • socul diagnosticului;
  • procesul intelegerii partii medicale;
  • teama de moarte;
  • proces interior transformator in care multe din valorile anteriore si credinte se schimba;
  • traume emotionale nerezolvate care au generat aparitia bolii
  • anxietatea biciueste sistemul neuro-endocrin al organismului avand ca rezultat cresterea hormonilor de stres si scaderea imunitatii

Problematica familiei/apartinatorilor:

  • distresul indus de boala pacientului,
  • riscul pierderii membrului familiei,
  • relationare deficitara prin comunicare,
  • compatimirea,
  • neintelegerea si neinsusirea rolului de suport de care are nevoie bolnavul in perioada de recuperare

Pentru atingerea obiectivelor folosim o abordare holistica minte-suflet-corp, intelegand ca fiinta umana functioneaza unitar si un loc deloc neglijabil il constituie contextul social.

Grupurile de suport sunt grupuri de persoane aflate in situatii de viata similare care se intalnesc in mod regulat pentru a impartasi experientele lor de viata. Un grup de suport este un loc sigur pentru a face schimb de idei despre cum se pot gestiona situatiile dificile de viata, reprezinta o resursa valoroasa care te ajuta sa faci fata mai bine si sa te simti mai putin izolat in timp ce-ti construiesti noi conexiuni si aplici tehnici de terapie vindecativa, descoperind cai de a gestiona provocarile noi odata cu aparitia cancerului.

BENEFICII Sl OBIECTIVE ale grupurilor de suport:

  • Sfaturi si informatii de la persoane care au trecut prin situatii asemanatoare
  • Oportunati de a-ti folosi cunoasterea, intelepciunea și experienta pentru a ajuta și alte persoane
  • Cresterea calitatii vietii
  • Reducerea stresului, depresiei si anxietatii
  • Dezvoltarea unei viziuni mai clare despre pasii de urmat
  • Compararea unor informatii despre resurse, cum ar fi doctori, clinici, tipuri de tratamente și optiuni alternative
  • Acces la informatii utile si materiale educationale de ultima ora atat la nivel national, cat si international
  • Autohipnoza pentru gestionarea durerii, psiho-terapia prin relaxare, imagerie si hipnoza ericksoniana. Invatarea autohipnozei.
  • Participantii invata unii de la altii pe masura ce normalizam diferite tipuri de anxietati si castigam noi perspective/viziuni asupra reactiilor noastre

Metode: interviu clinic, teste si scale clinice, observatie clinica, grupuri de suport, exercitii de respiratie si control al emotiilor si al durerii, hipnoza si relaxare ericksoniana, tehnici de iertare, tehnici neurolingvistice, productii grafice (desene, jurnale intime, etc.), metoda naratiunii a lui Frankl (2010), joc de rol, terapie ocupationala, terapie prin ras.

Rezultate: trezirea sperantei, a optimismului, a interesului pentru viata, impacarea cu sine si cu altii, (re)gasirea sentimentului de iubire pentru sine, pentru semeni, (re)castigarea rabdarii, pozitivarea imaginii de sine, impacarea cu frica de moarte, dezvoltarea spiritualitatii, autocunoastere si comunicare, dezvoltarea unor relatii mai profunde cu sinele si semenii, descoperirea si rezolvarea tulburarilor emotionale anterioare imbolnavirii, scaderea nivelului de anxietate, aducerea pacientului in faza de acceptare a diagnosticului; toate acestea fac ca terapiile medicale sa fie mai usor tolerate de bolnav, mai eficiente si conduc la cresterea imunitatii organismului.

Verbalizarea suferintelor ce conduce la restructurarea personalitatii gasind linistea de care pacientii au nevoie pentru a putea invinge boala. Descarcand durerea si sentimentele negative, au facut loc exprimarii tacerior, lucrurilor nespuse, care ii devitalizasera.

Uneori, oamenii cara cu ei nu doar propriile bagaje, ci si bagajele altcuiva, chiar a mai multor persoane. Atunci cand isi vor da seama, vor renunta la ele lasandu-le undeva intr-o gara…eliberandu-se de sub povara lor. Pentru creier, timpul normal este viitorul. Munca psihoterapeutului, in principal, este aceea de a insoti pacientul in aceasta etapa tranzitorie care este suferinta, ajutandu-l in demersul regasirii de sine, invatandu-l si pregatindu-l pentru momentul care urmeaza. Oamenii isi transforma visurile in ocupatii si proiecte de viitor activand si deblocand resursele din ei. Deconectarea de boala, certitudinea vindecarii, programarea pozitiva pentru activitate si viata reprezinta resurse proprii pacientului pentru vindecarea sa. Psihoterapia poate contribui la invingerea cancerului deoarece diagnosticul si tratamentul cancerului reprezinta momente stresante, pacientii manifestand anxietate si depresie. Aceasta agraveaza starea de sanatate a pacientilor, de aceea, se impune necesitatea unor interventii psihologice. Cancerul are in manifestarea sa o dimensiune dramatica, rolul psihoterapiei este foarte important si, prin urmare, trebuie luat in seama. Psihoterapia trebuie apreciata ca fiind complementara terapiei medicamentoase si nu o concureta a acesteia.

Printr-un efect sinergic al activitatilor medicale si psihologice, pacientii oncologici descopera un nou sens al vietii reconstruindu-si viata printr-o adaptare realistica.

  Marturii:

  IORGA LEONARD – 50 ani, CEREBRAL. „Am participat cu placere la sedințele de psihoterapie de grup sau individuale organizate și conduse de catre Dr.Psiholog Adina Moraru, o persoana care-ți devine draga și apropriata de la prima intalnire. Adina Moraru exceleaza prin charisma, este pozitiva și are puterea de a atrage interesul pentru ceea ce-și propune sa obțina dupa o sedința de psihoterapie: buna dispoziție și chef de viața, eliberare de problemele generatoare de stres cu rezolvarea concreta pentru confortul psihic al pacienților, in ansamblu și individual. Aceste calitața demonstreaza pregatire de specialitate de inalta clasa și pasiune pentru profesia de psihoterapeut oncolog.
Inainte de a o cunoaște pe Adina, eu chiar aveam o mare reticența.”

  G.E. – 37 ANI, SAN. ” Dra. Psiholog, Adina cum imi place mie sa-i spun, este ceva de vis, o vreau acasa la mine. Ii mulțumesc, chiar am avut nevoie de ea, cand aveam ceva pe suflet mergeam la ea, m-a ajutat foarte mult. Am venit și cu familia pentru o intalnire cu aceasta, i-a atras foarte mult pe copii, a reușit sa scoata de la ei ceea ce eu reușesc mai greu, mulțumesc Adina!.

Sursa: Jurmed

Leo Iorga

Leo Iorga – sfaturi esentiale

/0 Comentarii/în /de

Screen Shot 2015-02-10 at 13.57.43

” Leo Iorga, fostul solist al trupei Compact a scăpat ca prin minune din gherele morţii, după ce anul trecut a fost operat de cancerul pulmonar. Timp de de şase luni, artistul a făcut tratament cu citostatice şi s-a stabilizat. În urma extirpării tumorii de la cap, Leo Iorga a făcut o semipareză pe partea dreaptă și a fost nevoit să facă şi 20 de şedinţe de radioterapie şi de chimioterapie.

”Sfatul meu e să își urmărească exact scopul. Nu există în acest moment persoană mai importantă decât el. Presa îl va ajuta, iar șansa apare atunci când ăi faci loc. Întâlnirea noastră nu este întâmplătoare. Am să îi dau numărul celor care m-au tratat pe mine. E o grămadă de lume în România care m-a ajutat și de care habar nu aveam că există. E o senzație înălțătoare să știi că însemni ceva pentru cei din jur. Fiecare om are harul lui. Dar trebuie să te iubești pe tine însuți”, a mai spus solistul trupei Pact la ”Necenzurat” la Antena Stars.”

Sursa: http://antenastars.ro/necenzurat/leo-iorga-a-invins-cancerul-artistul-ia-dat-sfaturi-esentiale-lui-marian-darta-id17382.html?play=25116#main

Leo Iorga Ager Press

Leo Iorga, la al treilea tratament la Nova Vita – „Fiecare zi e pretioasa”

/0 Comentarii/în , /de

Artistul Leo Iorga, internat la Centrul de Recuperare Medicală şi Sportivă a Spitalului Nova Vita din Târgu Mureş, a declarat miercuri, 28 ianuarie, pentru Agerpres, că în urma hemiparezei suferite în urmă cu un an este nerăbdător să urmeze procedurile de recuperare motorie, care să îi permită să meargă normal şi să poată coborî de pe scenă în rândul spectatorilor, aşa cum obişnuia înainte. „Sunt a treia oară aici, din păcate trebuie să stau fragmentat şi atunci rezultatele sigur că apar în timp. Odată ce am început concertele, imediat după operaţie, era indicat să stau la kinetoterapie mai mult. Acum aceasta e situaţia, îi mulţumesc lui Dumnezeu că există Centrul Nova Vita şi pot să fac recuperare aici cu domnul Hunor (kinetoterapeutul Naphegyi Hunor Istvan – n.r.) şi toată echipa de aici. Am avut hemipareză în urma afecţiunilor cerebrale – nici nu mai vreau să zic despre ele – la Bucureşti am o psihoterapeută, Adina Moraru, care mă ajută foarte mult, practic stabileşte echilibrul mental pentru că fără el degeaba faci orice, şi aici lucrez de două ori pe zi, intensiv. Dotarea şi priceperea kinetoterapeuţilor de aici este mult peste alte centre – am mai fost şi în alte locuri (…) Finalitatea unui proces de recuperare este complexă şi lungă, cred că va mai dura un an, însă Nova Vita e baza tratamentului de recuperare şi mai fac exerciţii şi în Bucureşti. Nerăbdarea mea este să umblu normal şi să pot coborî de pe scenă în public, aşa cum mi-e obiceiul”, a spus artistul.

„Sunt foarte bine îngrijit”

Leo Iorga a arătat că a venit la Târgu-Mureş în cârjă, îşi târa un picior, însă acum, în urma tratamentului de recuperare, a început să capete încredere în el şi meargă fără sprijin. „Aici am venit în cârjă, cu piciorul târât după mine şi acum umblu şi încerc să corectez mersul cât se poate de fiziologic, aşa se spune. După a treia procedură mă simt puţin obosit, dar sunt foarte bine îngrijit. Sincer, nu e uşor, însă este esenţial şi le transmit tuturor celor care au avut orice afecţiune motrică faptul că e nevoie de recuperare. Eu am neglijat o perioadă lucrul acesta – nu zic că trag ponoasele, pentru că sunt recuperabile, dar durata de recuperare se prelungeşte. Cu cât amâni, cu atât se prelungeşte mai mult”, a susţinut Leo Iorga. Acesta a spus că, din fericire, boala nu i-a afectat cariera, pentru că a cântat stând pe scaun, alături de colegii săi din Trupa PACT, Adrian Ordean, Alexandru Ardelean, Răzvan Gorcinski şi Marian Mihăilescu şi că doreşte acum să lase în urmă toate problemele care i-au cauzat boala. „Scaunul a rămas ca şi element de decor. Îl folosesc încă, e normal, am şapte-opt luni de la intervenţia chirurgicală şi mai simt nevoia să stau aşezat, se mai întâmplă să mai am încordări pe partea dreaptă. Sunt mulţi colegi de breaslă care au trecut prin evenimente de genul acesta. I-am sunat să îi întreb şi toţi au zis „stai liniştit, răbdare, că dacă n-ai răbdare …”. Psihoterapeuta mea m-a învăţat – poate că am descoperit împreună, pentru că a trebuit să îi descriu întregul tablou medical şi sentimental – că şocul emoţional este cel care declanşează preponderent bolile grave, dar că există un principiu potrivit căruia „creierul face, creierul vindecă”. Şi atunci în momentul în care există această ecuaţie în cap, eu pot să mă vindec. Pe de altă parte am mai învăţat că în viaţă mai exist şi eu, nu numai ceilalţi. Dacă omul conştientizează că el e cel mai important în viaţa lui, aşa cum scrie şi în Biblie, iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, ori dacă nu ştii să te iubeşti pe tine însuţi – fără a fi narcisist, egoist sau îngâmfat – nu ştii nici cum să îţi iubeşti aproapele”, a susţinut Iorga. „Fiecare zi e preţioasă”

Artistul a precizat că în ultimii ani a suferit mai multe şocuri emoţionale, cum ar fi pierderea unor colegi, însă cel mai tare l-au afectat faptul că a fost dat afară din Compact, dar şi schimbările din viaţa personală survenite în urmă cu doi ani. „Am avut nişte tensiuni mentale aproape de nebunie şi le-am controlat cu greu. Atunci a apărut boala mea şi abia atunci, treptat, le-am lăsat pe planul doi (…) Mai am de lucru, în boala aceasta nu poţi să spui că totul este rezolvat, fiecare zi e preţioasă, fiecare lună, fiecare an. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am avut norocul şi şansa să întâlnesc profesionişti în România, iar concluzia este că foarte important e să accepţi starea pe care o ai, dacă te contrazici şi lupţi împotriva unei stări, pierzi (…) Mulţumesc lui Dumnezeu să fiu ajutat de medici, de prieteni, de Gigi Becali, asta e frumuseţea carierei noastre. Dacă lumea îşi imaginează că noi câştigăm nu ştiu cât de mulţi bani … am fost foarte entuziasmat când am aflat de la alţii, de prin presă, cât câştig şi n-ar fi fost rău să câştig atâta, dar probabil că se referea la toată trupa şi au înţeles greşit”, a precizat artistul. Leo Iorga a spus că deşi urmează şedinţe de recuperare, nu va renunţa la proiectele importante şi că în curând urmează filmarea unor videoclipuri alături de Trupa PACT, trupă care, încă de la înfiinţare, ar fi deranjat o serie de persoane din showbiz. „În primul rând vrem să filmăm cu Trupa PACT by Leo Iorga & Adrian Ordean nişte videoclipuri, cel puţin unul să fie mai elaborat, cu materialul pe care îl avem deja pe primul album, „Numărul 1” şi intrăm deja în producţia celui de-al doilea album, care e înregistrat deja. De la plecarea mea din trupa în care am fost şi până acum, este cea mai fructificată perioadă din punct de vedere al materialelor noi. Bineînţeles că hiturile noastre „Trenul pierdut”, „Să te gândeşti la mine” – deci jucăriile sunt la noi – cântăm exclusiv material compus de Adrian Ordean. Am mai auzit foşti colegi pe la televiziuni şi radiouri care contestă şi îmi pare rău că au ajuns la o asemenea josnicie. Noi ne vedem de treabă şi asta e situaţia în România. Trebuie să se obişnuiască şi ei cu ideea, nu să dea la gioale. Acest PACT este o înţelegere şi a deranjat multă lume această înţelegere între mine şi Adrian Ordean, pentru că a tulburat apele în muzica rock (…) Să fie sănătoşi, dar nu aşa se face succes. Acesta se face punând osul la treabă”, a mai arătat Iorga. Acesta a mai spus că a început să nu se mai gândească la răutăţile unora şi consideră că „sunt nişte karme care trebuie să plece, să te îndepărtezi de ele pentru că nu ajută pe nimeni, nici pe cei care le-au trimis, nici pe cei care le primesc, aşa că trebuie înlăturate şi mers înainte”.

Terapia, complexă din punct de vedere kinetic

Kinetoterapeutul lui Leo Iorga, Naphegyi Hunor Istvan, a declarat pentru Agerpres că primul contact cu artistul l-a avut anul trecut, când acesta prezenta un deficit motor accentuat, la piciorul drept şi că terapiile aplicate au fost încununate de succes. „Am reuşit să trecem destul de uşor de etapa de coordonare şi de stabilizare şi momentan suntem practic în etapa de abilitate. Mergem mai mult pe mişcări de fineţe, pe corectarea schemei de mers, deşi are un mers funcţional. Terapia este una complexă din punct de vedere kinetic, prima abordare este cu tehnicile clasice de kinetoterapie, pe care le completăm cu terapia Vojta, folosim foarte des terapia Tapping-ului, ne folosim de suportul tehnic din sală. Deci practic terapia cu feed-back vizual, ceea ce ne ajută foarte mult şi lucrăm tot corpul, atât membrul inferior, cât şi pentru membrul superior, pentru stabilizarea trunchiului. Încercăm să ne apropiem cât mai mult de schema fiziologică, schema normală”, a spus Naphegyi. Kinetoterapeutul consideră că evoluţia lui Leo Iorga este foarte bună, că în prima etapă au fost abordate elemente din terapia clasică, elemente de întindere, apoi o terapie pentru promovarea controlului, adică o stabilitate mai bună.

(Agerpres)

Sursa: http://www.zi-de-zi.ro/leo-iorga-la-al-treilea-tratament-la-nova-vita/

Leo Iorga Adevarul

Leo Iorga – Confesiuni despre încercări, credinţă, muzică şi public

/0 Comentarii/în , /de

Leo Iorga se află pentru a treia oară la Târgu-Mureş, pentru a continua tratamentul la Centrul de Recuperare Medicală şi Sportivă al Spitalului Nova Vita. Artistul a vorbit nu numai despre refacerea sănătăţii sale, ci şi despre muzică, public şi credinţă.

Artistul spune că urmează proceduri de recuperare într-un centru de excelenţă

Leo Iorga a trecut cu bine prin două încercări uriaşe în ultimii ani. A „păcălit” diagnostice grele şi a fost operat de o tumoră la plămân şi după câţiva ani, una pe creier. După ultima intervenţie chirurgicală, din luna mai 2014, a suferit o hemipareză. Leo Iorga a mai petrecut câteva perioade scurte de recuperare la Târgu-Mureş: „Auzisem de Centrul de Recuperare Medicală şi Sportivă al Spitalului Nova Vita, eu spun că este un centru de excelenţă în recuperare medicală şi sportivă. După intervenţia chirugicală mi-a făcut mare plăcere să merg şi să cânt, şi aşa întârziasem 2-3 concerte, aşa că la 2 săptămâni după operaţie am fost deja pe scenă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am putut face acest lucru (să meargă să concerteze – n.r.). Toate etapele prin care am trecut au fost în România. Şi am putut ieşi la rampă chiar şi cu mersul acesta defectuos. Aş avea nevoie de o perioadă mai mare de recuperare, de câteva luni”.

Specialiştii din Târgu-Mureş cred într-o recuperare de 99 la sută

Naphegyi Hunor Istvan, kinoterapeut, explică în ce stare a ajuns Leo Iorga-pacientul la Târgu-Mureş şi care este evoluţia din punct de vedere medical: „Pe domnul Leo Iorga l-am cunoscut anul trecut când am avut posibilitatea să lucrăm o perioadă de aproximativ 10 zile. Când a avenit la noi la clinică se sprijinea în baston. Am reuşit chiar după primele tratamente să scăpăm de baston, chiar dacă mersul nu îi era sigur, a avut curajul să meargă fără baston (…). Acum s-a reîntors să continuăm terapia. Are o hemipareză secundară (o paralizie care afectează jumătatea corpului,  picior, mână, trunchi, după cum a explicat kinetoterapeutul) care a urmat unei intervenţii pe creier. Membrul superior este absolut funcţional, dar membrul inferior prezenta un deficit (…) S-a schimbat schema de mers înspre bine, este funcţional, genunchiul s-a stabilizat. Sperăm într-o recuperare de cel puţin 99 la sută, vrem să scăpăm de această paralizie”.

Leo Iorga a urcat pe scenă, în ciuda problemelor de sănătate

„Pe scenă aveam un scaun special. Îl ţin ca decor, uneori mă şi aşez, îl folosesc ca recuzită.Pe zi ce trece pot să stau tot mai mult în picioare, aşa cum cere poziţia mea, a unui solist vocal”.

Dumnezeu îi este alături în tot ce face

Artistul aminteşte des Divinitatea, când vorbeşte despre sine. „Din prima clipă când am aflat vestea respectivă (că este bolnav-n.r.) nu am fost chiar atât de panicat, pentru că i-am mulţumit Lui pentru că am trăit cât alţii în 7 vieţi. Nu am avut nici timp, nici stare să intru în panică, nu am făcut o dramă din povestea asta. Mi-ar fi făcut numai rău. Am avut mare încredere în medici. Parcă m-a dus de mână, la medici. Boala asta nu dă semne (…) Pas cu pas am fost îndrumat şi eu spun că lucrul acesta are o latură divină. După aceea, am început să studiez, am avut un ajutor de nădejede în persoana psihoterapeutului meu, psihoterapeut oncolog, Adina Moraru. În viaţa noastră mai existăm şi noi. Scrie într-unul din îndemnurile lui Isus Hristos „să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. Şi dacă nu te iubeşti pe tine, nu ştii nici cum să îţi iubeşti nici aproapele. De aceea oamenii frustaţi (…) care au o anumită înverşunare- şi eu am fost un om înverşunat, mânios – îşi fac rău, nu obţin nimic. Toate ştiinţele acestea pământene, se pot împleti şi converg către o singură concluzie: Dumnezeu a lăsat lucrurile aşa cum trebuie să fie, nimic nu este absurd. Creierul a făcut boala, creierul o vindecă (…) Atâta timp cât respiri ai datoria să nu laşi steagul”, a mărturisit artistul. Chiar şi atunci când a fost operat pe creier nu s-a temut pentru viaţa sa.

Oamenii de rând, fanii, prietenii l-au susţinut  în clipele grele

„Eu am avut un sprijin fabulos din partea fanilor şi a oamenilor de rând. Colegii mei au făcut un apel, au deschis un cont (pentru acoperirea cheltuielilor intervenţiei- n.r.) şi oamenii au dat şi 10 lei, care cum a putut, sute de oameni. Am avut şi sprijinul lui Gigi Becali. Dacă e să mă gândesc la legătura cu Divinitatea, el a studiat dogmatica şi sfânta tradiţie creştin-ortodoxă, a studiat mult mai mult. Dar percepţia trebuie să o aibă fiecare dintre noi. Cea mai mare formă de energie este Dragostea. În creştin-ortodoxie există această mare şansă de a avea sfinţi. De la Corina Chiriac am primit o carte despre viaţa Sfântului Nectarie, pe care îl iubesc enorm”.

Muzica: De la Compact la PACT

Alături de colegii săi din Trupa PACT, Adrian Ordean, Alexandru Ardelean, Răzvan Gorcinski şi Marian Mihăilescu, artistul îşi continuă cariera muzicală. Muzica pe care ei o cântă este semnată de Adrian Ordean: „Chiar vreau să fie menţionat lucrul acesta. Noi cântăm exclusiv muzică compusă de Adi Ordean, inclusiv Pseudofabulă compusă la Roşu şi Negru. Şi evident cântăm piese noi (…). Primul nostru album PACT „Numărul Unu”  este pe piaţă. Al doilea album semnat PACT by Leo Iorga & Adi Ordean este deja imprimat, trebuie aranjat, coafat, „scos moaţele” şi pus pe piaţă. Vom avea şi un videoclip, probabil aşteaptă să îmi crească mie părul!”, spune râzând. Leo Iorga adaugă şi faptul că nu este de acord ca un artist român să cânte în engleză, chiar dacă limba română este  dificilă: „Să cânţi cuvântul curcubeu este aproape imposibil! (…). Este greu să faci texte cu mesaj, care să facă să vibreze inimioara”.

Tinerii cunosc şi melodiile mai vechi

„Este interesant că generaţiile de tineri de acum ştiu şi melodiile vechi. Este o surpriză chiar şi pentru mine. La Romanian Music Award am avut bucuria ca noi, trupa PACT, să primim Lifetime Music Award (…) Este o satisfacţie deosebită. Artiştii români nu câştigă mulţi bani, faţă de cei din afară (…). Există marea bucurie atunci când eşti în rezonanţă cu publicul. Publicul devine cel mai important membru al trupei. Eu pot să uit textul, să întind o mână şi lumea cântă. Inclusiv generaţiile tinere. Cu atât mai mult cu cât, nici mie nu îmi vine să cred, este o muzică care are deja 25 de ani. Deşi nu suntem foarte difuzaţi de radiouri, lumea ştie ce cântâm” „Oamenii să alunge răul, să vină la concertele noastre şi să nu lase steagul jos. Să ştie că în momentul în care te faci „ghiocel” e cel mai urât lucru. Să creadă sincer şi cu mare dragoste în Dumnezeu, ca într-o prezenţă interioară. Căci aceasta şi este, o prezenţă firească în noi”, ne-a spus Leo Iorga.

Citeste mai mult: adev.ro/niydpy

Sursa: http://adevarul.ro/locale/targu-mures/leo-iorga-recupereaza-intr-un-centru-medical-targu-mures-confesiuni-despre-incercari-credinta-muzica-public-1_54ca7aaa448e03c0fd1510f5/index.html