Relatii Parinti Adoslescenti

Relatia dintre parinti si adolescenti

/0 Comentarii/în /de

Autor: Psiholog clinician-Psihoterapeut Adina MORARU

Ca adolescent, este foarte important sa te mentii pe o linie dreapta, adica sa ai grija sa mentii controlul comportamentului sub imperiul diverselor tentatii, sau sa stii sa spui NU influentelor negative ale anturajului.

Aici intervine parintele, care trebuie sa fie suportul constant al adolescentului si care va veghea mentinerea, modelarea comportamentului copilului sau. Nu este vorba de un control continuu, sufocant si stresant, ci mai degraba de o supraveghere din umbra, de o anumita grija, multa rabdare si munca de convingere asupra a ceea ar fi bine sa faca sau cum sa se comporte un copil.

Adolescentii au nevoie de sprijinul neconditionat al parintilor

Adolescentul are nevoie de incredere in el insusi, de increderea parintilor in resursele sale si, mai ales, de afectiunea si dragostea lor. Este vorba despre o educatie puternica si bine inradacinata, ce trebuie oferita unui copil incepand din copilarie, pubertate si continuata in adolescenta, varsta framantarilor, a entuziasmului, a cristalizarii relatiilor de prietenie si iubire. Adolescentul traverseaza astazi pretutindeni o lume tulburata de non-valori, provocari, incertitudini. Ca sa stii unde este dreapta, mai intai trebuie sa stii unde este stanga, ca sa stii ce sunt non-valorile, mai intai trebuie sa-ti definesti valorile. Dar despre valori vom vorbi intr-un articol viitor.

Problemele predominante ale adolescentilor: prietenia si dragostea

Problemele preponderente ale adolescentilor sunt prietenia si dragostea, situatia la invatatura si orientarea vocationala, problemele de comportament, conflictele cu parintii date de dorinta adolescentilor de a-si afirma personalitatea si a deveni independenti, fumatul, cheltuirea in exces a banilor pe telefon si cluburi.

Exista si situatii mult mai complexe, asa cum ar fi depresia, anxietatea, insomnia, fobiile, tulburarile de comportament, cand adolescentii apeleaza la psiholog dupa ce au urmat un tratament medicamentos si nu au reusit sa-si reechilibreze personalitatea. Cazuistica tulburarilor este foarte complexa si specifica de la caz la caz, se stie ca fiecare personalitate este unica si, prin urmare, la fel si cauzele si modul de manifestare ale acesteia.

Comunicarea deficitara si controlul excesiv, principalele greseli ale parintilor

Comunicarea dintre parinti si adolescent este o conditie foarte importanta a relationarii si a formarii personalitatii. O buna comunicare nu inseamna ca adolescentul sa-l asculte pe parinte fara a scoate un cuvant, sau sa se conformeze de fiecare data doar tinand cont de ierarhia rolurilor, ci a experimenta exprimarea libera pentru a se face inteles, a se descarca atunci cand este trist, a invata din greseli, a impartasi emotii. A fi lasat sa comunici jignitor, agresiv la adresa parintilor sau semenilor, iarasi nu este bine. Aceasta nu este o buna comunicare, nici autonomie sau libertate, ci o conduita verbala negativa care, mai devreme sau mai tarziu, va fi sanctionata de societate. In asemenea situatii, rolul educativ al familiei va trebui sa-si spuna cuvantul, intr-o mare masura, ea este cea care ghideaza adolescentul.

Printre cele mai frecvente greseli facute de catre parinti, putem enumera:

Comunicarea disfunctionala (lipsa calitatii acesteia, autoritara, agresiva, violenta);
Controlul excesiv;
Criza de timp a familiei, in special a parintilor care petrec foarte mult timp la serviciu face ca acestia sa nu comunice cu proprii copii;
Necunoasterea si neintelegerea sufletului si ale nevoilor adolescentilor;
Oferirea de bani si bunuri in absenta petrecerii timpului cu adolescentii, ca o compensare pentru acest deficit;
Mentalitatile invechite sau inflexibile;
Prejudecatile sau modelul personal pe care adolescentii il observa si il reproduc.
Prietenia si increderea parintilor

Parintele trebuie sa se autoeduce, deoarece nu exista o scoala de a deveni un parinte bun si invata pe masura ce-si joaca rolul parental ca el poate fi cel mai bun prieten ascultand copilul cu intelegere, comunicand cu el. Iar atunci cand copilul greseste, este de dorit ca in loc sa-l critice excesiv, sa-l ajute pentru a gasi solutii la probleme. Se stie ca pentru orice problema exista o solutie. Criticile excesive aduse adolescentului il pot determina sa se ascunda pe viitor, sa nu mai fie sincer cu familia si sa nu-si mai dezvaluie sufletul in situatii dificile. Sa fii prieten cu copilul tau nu inseamna sa te lasi condus de el.

Responsabilitatea si spiritul de initiativa

In cadrul familiei, insusirea responsabilitatilor individuale sunt incurajate de catre parinti prin trasarea sarcinilor si asumarea lor de catre adolescenti. Parintii vor incuraja initiativele copiilor atunci cand acestea merita a fi puse in practica.

Adolescentul invata zilnic in anumite feluri de la diferite persoane. El invata adesea, fiind atent la ceea ce fac parintii si mai putin din ceea ce spun acestia. Tocmai de aceea, este important ca si parintii adolescentului sa faca ceea ce ei predica.

Care este rolul anturajului in viata adolescentului?

Anturajul are un rol foarte important in formarea personalitatii adolescentilor, deoarece ei tind sa invete si sa-i imite pe cei de aceeasi varsta, luandu-i ca model. Atunci cand familia este absenta din viata adolescentului, anturajul este cel care asculta, intelege si securizeaza, joaca rolul de „familie”. Anturajul poate sa influenteze adolescentul atat pozitiv, cat si negativ. Aceasta depinde de principiile si valorile adolescentilor. In cazul in care acestea au fost bine internalizate, adolescentul poate sa discearna si sa ia propriile decizii.

Ce ne recomanda specialistul?

Pentru parinti, sfatul este acela de a fi aproape de copii, sa invete sa-i inteleaga si sa comunice eficient, sa le fie suport afectiv si instrumental in aceasta tumultoasa etapa din viata cand in contextul social actual sunt promovate preponderent non-valorile.

sursa: https://www.farmaciata.ro/dosar-medical/item/22110-relatia-dintre-parinti-si-adolescenti

Iubire Multa

Femeia care iubeşte prea mult, victima perfectă a bărbatului ignorant!

/0 Comentarii/în /de

Autor: Psihoterapeut/Coach NLP Master ANCA MORARU

Femeia povestilor dureroase si siropoase care nu a fost ocolita de dezamagire. Tiparul femeii care ofera prea mult si primeste prea putin, care face orice pentru bunastarea relatiei ei si nu se impiedica de limite, gasind mereu strategii de reparare si ajutorare a partenerului sau.
Dar ce mecanisme stau la baza fiecarei dezamagiri?

Ce putem afla despre confortul unui comportament vechi care cauzeaza numai alegerea partenerilor nepotriviti?

Femeile care ” iubesc prea mult ” nu iubesc mai mult decat femeile care iubesc sanatos

Psihologii spun ca primele experiente traite alaturi de cei ce ne-au crescut (parinti, bunici sau altcineva) ne pun bazele a ceea ce urmeaza sa devina normalitatea noastra si felul de a percepe lumea sau exteriorul (in jurul varstei de 7, 9 ani).
Prin puterea exemplului, felul in care capatam deprinderile comportamentale va deveni mai tarziu mecanismul prin care rezulta discernamantul nostru. Altfel spus, felul nostru de a fi sau a nu fi. Astfel, inca de mici invatam ce este iubirea si cum trebuie sa ne comportam ca sa primim, intr-un fel sau altul, afectiunea dupa care tanjim.

Suntem obisnuiti sa ii obisnuim si pe ceilalti sa ne cunoasca la perfectie

Deseori dezvoltam anumite tipare comportamentale pe care nu le parasim, iar in acest articol ne referim la acele tipare care ne determina sa fim atrase de acelasi tip de partener. Una din caracteristicile femeilor este ca de obicei sunt atrase de barbati indisponibili, situatie care le face sa tot puna in scena acelasi rol de victima neapreciata.

Femeile care iubesc prea mult se pun pe locul doi, mereu locul 1 fiind ocupat de interesele si bunastarea barbatului din viata lor, programul si prioritatile fiind mereu facut in jurul lui.

Femeile care iubesc prea mult obisnuiesc sa isi foloseasca armele de cucerire la potential maxim (mai ales) in momentul in care sunt stimulate de un factor extern: lipsa de interes a barbatului, aparitia altei femei etc. Dupa ce barbatul va fi cucerit intr-un final, este foarte probabil ca ele sa isi piarda interesul si sa paraseasca misiunea pentru a gasi un altul indisiponibil pentru care sa isi scoata armele si sa lupte din nou.

Femeile care iubesc prea mult se hranesc cu calitatile vagi ale omului care promite mult. Cateva semne ale viitoarelor calitati devin fundatia ce va fi baza relatiei lor, iar povestea va fi frumoasa cand imaginatia lor va deveni realitate. Va deveni realitate cu ajutorul lor, bineînteles. Pentru ca ele sunt acolo ca sa se asigure ca fac lucrurile sa se intample cum trebuie.
Numai femeia care iubeste prea mult stie cate suporta si face pentru el. Cateodata simte ca nu mai poate, iar el nu apreciaza deloc. Nu ar aprecia, oare, mai mult o femeie care isi impune respectul mereu?

Femeia care iubeste prea mult isi asuma 50 la suta macar din vina pentru ceea ce nu merge in relatie. Indiferent ca este vorba spre exemplu de violenta de care are parte, ea isi va spune ca el are dreptate cand explica gestul prin motive ca: tipatul ei, gelozia ei, nemultumirile ei etc.

Femeia care iubeste prea mult poate fi recunoscuta si prin lipsa de incredere pe care o are in ea insasi si pe care o afiseaza si in interiorul relatiei. Prefera non actiunea, ameninta despartirea verbal, dar nu si prin fapte, arata lipsa de curaj sau complacerea in situatie. Acest gen de comportament admite de la sine ca prefera sa ramana in relatia in care e obisnuita macar, decat sa traverseze iar o perioada de singuratate si sa dea de un posibil barbat la fel sau chiar mai rau.

Femeia care iubeste prea mult se detaseaza de realitatea prezentului agatandu-se de viitor

Femeia care iubeste prea mult isi traieste relatia in perspectiva; traieste relatia combinand realitatea cu imaginatia. Imaginatia este cea care o ajuta sa aiba o viziune a viitorului care candva poate se va implini. Ea isi spune ca va fi bine intr-un final, iar acesta e “combustibilul” care îi alimenteaza pasiunea si stoicismul cu care reusesc sa faca fata dezamagirii relatiei.

Femeia care iubeste prea mult gaseste scuze barbatului pentru câte ii greseste, de fiecare data cand greseste. El trebuie sa fie inteles pentru ca e un om care: nu are experienta multa, a suferit, nu a avut o copilarie fericita, e stresat, are probleme si lista continua.

Femeia care iubeste prea mult considera ca stie prea bine potentialul barbatului pe care acesta l-ar putea avea. Drept dovada, se ia un vag reper pozitiv care confirma viitorul potential: un mic gest frumos desi rar, o mica incercare care parca se vede din cand in cand in comportamentul lui precum eclipsa.

Femeile care iubesc prea mult sunt niste eroine incapatanate a caror cauza nu se vrea a fi pierduta

Femeia care iubeste prea mult se identifica cu rolul salvatoarei. Ii este mereu la indemana sa fie atrasa de barbati pe care sa ii poata ajuta cu ceea ce ea stie deja si trebuie sa ii arate si barbatului care cu siguranta urmeaza sa fie din ce in ce mai flexibil, matur si deschis.
Femeia care iubeste prea mult e inzestrata cu multa rabdare pentru barbatul ei pana cand el va deveni ceea ce ea isi doreste de fapt.

Femeile care iubesc prea mult sunt adeptele credintei conform carora iubirea nu e simpla. Trebuie sa te lupti pentru a fi fericit. Daca o situatie e simpla, e si plictisitoare si poate nici nu merita efortul. Ele sunt obisnuite sa faca lucrurile sa se intample, iar pentru asta exista foarte multe strategii pe care le experimenteaza.

Neconstientizand, femeile prinse intr-un scenariu de viata scris de mult cad in capcana acestor tipare repetitive de comportament. De fapt, ele nu iubesc prea mult ci sufera prea mult ajungand deseori depresive fara sa inteleaga de ce si unde anume gresesc punand totul pe tava (fara sa fie cazul macar).

Doar aducerea in constiinta a informatiilor descrise mai sus pot scurtcircuita vechile tipare, iar din inlocuirea lor cu cele firesti va rezulta redobandirea stimei, a increderii de sine, a vitalitatii, alegeri responsabile pentru o viata prospera si atragerea tiparului potrivit pentru o relatie implinita.

sursa: http://www.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/femeia-care-iubeste-prea-mult-victima-perfecta-a-barbatului-ignorant-13665207/

Obezitatea Infantila

Psihoterapia in lupta cu obezitatea infantila

/0 Comentarii/în /de

Autor: Psiholog clinician-Psihoterapeut Adina MORARU

„Marian, un copil de 13 ani, a fost trimis de medicul nutritionist la cabinetul de psihologie pentru psihoterapie. El a fost mereu un copil grasut, dar in ultimii ani a luat foarte mult in greutate (are 120 kg la inaltimea de 1,58 m). Copiii il jignesc, il umilesc, il resping si Marian sufera foarte mult, iar parintii sunt ingrijorati.

Au incercat sa-l ajute, dar fara vreun rezultat. S-au decis sa apeleze la medicul nutritionist care i-a prescris lui Marian un regim si i-a indrumat la cabinetul psihologic. Copilul este foarte motivat sa slabeasca. Dupa o luna de regim si psihoterapie, a pierdut 4,5 kg si este foarte fericit si dornic sa continue.”

Problema obezitatii este mult mai complicata decat se credea pana acum, necesitand o deosebita atentie atat pentru varsta adulta, cat si pentru copii. Medicii sustin ca in ultimele 2-3 decenii, deteriorarea starii de sanatate are drept cauza in mare masura obezitatea, in special cand ea se instaleaza din copilarie, incidenta acesteia dublandu-se.

Cauze care duc la obezitate

– Singuratatea, parintii fiind prea putin implicati in educarea copilului in vederea unui stil de viata sanatos;
– Lipsa comunicarii si afectivitatii;
– Sedentarismul;
– Stilul de viata nesanatos al familiei are efecte negative asupra dezvoltarii armonioase a copilului, ceea ce duce la consumul exagerat de hrana, acesta oferind sentimentul de siguranta si confort psihic;
– Influenta reclamelor televizate.

Efecte in plan psihosocial

Problema kilogramelor, in plus, poate avea urmari grave asupra psihicului unui copil sau adolescent, pornind de la: complexe de inferioritate legate de aspectul inestetic, discriminarea la care sunt expusi incepand cu poreclele si respingerea la jocuri, integrarea dificila in grup si societate, marginalizarea, respectul de sine diminuat, preocuparile obsesive pentru slabit etc.

Obezitatea favorizeaza aparitia diabetului

Cresterea peste masura a copiilor in greutate constituie un risc dovedit pentru bolile cardiovasculare si al insulinei. Daca in urma cu doua decenii diabetul era o raritate la copii si adolescenti, in prezent este la fel de frecvent ca la adulti. Explicatia ar putea fi in stilul nesanatos de viata. Se preconizeaza ca 40% dintre copiii si 80% dintre adolescentii cu greutate normala depasita vor deveni adulti catalogati „obezi” de diferite grade. 75% dintre supraponderali si obezi acuza si boli cardiovasculare, hipertensiune, ateroscleroza, diabet, imunitate scazuta si infectii, afectiuni cronice degenerative, alergii, astm, eczeme, psoriazis.

Tratamentul psihologic al obezitatii

Motivarea pentru a tine o dieta va capata amploare abia in urma consultului medicului psiholog care, prin metode specifice, va reusi sa educe copilul in vederea unui stil de viata sanatos, il va face sa se simta bine in corpul lui, inteles si apreciat la adevarata sa valoare. In acest sens, psihologul va apela la terapia individuala si de grup unde, prin psihoterapie, va provoca si improviza discutii tematice si jocuri de rol, copiii putand astfel sa inteleaga obiectivul terapiei: un corp frumos si sanatos.

Terapia de grup aduce copilului multe informatii care il vor motiva sa lupte cu kilogramele. In cadrul grupului de psihoterapie va avea loc fenomenul de „universalizare”, fiind mai multe persoane cu aceeasi problema. Nu se va mai simti complexat, deoarece realizeaza ca exista si alti copii ca el. Puterea exemplului va juca un rol foarte important in mobilizarea micutului, in grup fiind copii care inregistreaza progrese semnificative in procesul de slabire.

Cheia prevenirii obezitatii este activitatea fizica in spatii deschise, sustin cercetatorii. Odata instalata, obezitatea necesita o abordare profesionista, iar pentru ca prevenirea sa fie sigura, combaterea ei trebuie sa inceapa chiar de la venirea pe lume a copilului. Cei care isi imagineaza ca obezitatea este numai o problema a varstei adulte, gresesc.

sursa: Psihoterapia in lupta cu obezitatea infantila

Criza Varstei Mijlocii

Criza varstei mijlocii

/0 Comentarii/în /de

Autor: Psiholog clincian-Psihoterapeut Adina MORARU

Daca in adolescenta sau in perioada adulta ni se pare ca avem un numar nelimitat de posibilitati, visuri si sperante, vine o vreme cand depasim varsta de 35 de ani si suntem pusi in fata unor evenimente de viata tumultuoase, ce pot prilejui instalarea anxietatii, a depresiilor sau accelerarea ritmului de viata obisnuit. Altfel spus, dam piept cu o criza a varstei mijlocii.

Criza varstei mijlocii poate aparea in urma presiunii mai multor factori care ne pot influenta starea de spirit.

Criza existentiala, rezultat al presiunii factorilor diversi

Astfel, putem identifica 4 mari aspecte:

Criza ca fenomen social. Specialistii definesc perioada de criza existentiala ca pe un fenomen mai degraba social decat biologic, plasarea sa la o varsta sau alta depinzand de durata de formare sau de profesionalizare, respectiv de momentul la care se atinge apogeul dezvoltarii profesionale.
Pe plan profesional. Criza provocata de sentimentul incorsetarii intr-o profesie si al insatisfactiei pe multiple planuri de viata poate genera actiuni precipitate in directias chimbarii serviciului, locuintei sau chiar a partenerului.
Presiunea familiala. Adesea, criza in cuplu se suprapune perioadei de adolescenta a copiilor. Exacerbarea emotionala a relatiilor de cuplu poate accentua emotiile negative ale copiilor, dar si criza adolescentilor poate intensifica sentimentul de criza pe care il experimenteaza majoritatea parintilor.
Influenta parintilor. Criza varstei de mijloc este marcata si de faptul ca proprii parinti trec si ei printr-o criza, cea a pensionarii, si ar avea nevoie de ajutor, sau poate sufera de anumite boli si ar avea nevoie de suport.
Particularitati in cazul femeilor

In cazul in care unele femei se dedica in totalitate ingrijirii copiilor si a casei, etapele de tranzitie tind sa se amestece si sa fie traite toate deodata in momentul in care „cuibul a ramas gol” (copiii pleaca de acasa la facultate, in alte orase sau tari, stabilindu-se cu locul de munca sau prin casatorie).

In aceasta perioada, pot aparea unele probleme emotionale sau psihologice similare cu cele din adolescenta, de exemplu: sentimentul de insecuritate, o imagine de sine confuza sau anxietate generate de sentimentul ca ar trebui sa faca ceva si este greu sa decida ce alternative sa aleaga.

Menopauza, bat-o vina!

Dincolo de modificarile biologice, menopauza este etapa in care au loc restructurari in personalitatea femeii. Femeia se reconsidera ca fiinta sexuala. Pe de o parte, ea pierde capacitatea teoretica de a avea copii, pe de alta parte, exista teama ca ar putea deveni un fel de creatura asexuata.

Literatura de specialitate arata insa ca dincolo de temeri, in realitate, viata sexuala poate fi chiar imbunatatita la femeile cu varsta peste 40 de ani. In aceasta etapa, dispare frica de sarcina, iar plecarea copiilor de acasa inlatura o sursa de conflict intre soti.

Ghid de supravietuire: 5 sfaturi in cazul in care va loveste criza

Cu totii trecem prin toate etapele de varsta. De ce nu am trece frumos, mai linistiti si avand curajul sa facem poate ce n-am facut nici macar in tinerete?

1. O zi minunata in fiecare zi? Sportul, elixirul tineretii – un sfert de ora pe zi este suficient pentru a va mentine atat silueta, cat si un tonus ridicat ce duc, automat, la cresterea stimei de sine, energie, zambet natural si sanatate.

2. Suflet tanar, aspect tineresc. Cumparati-va haine din stiluri variate, colorate si purtati acele haine care va zambesc de pe umeras. Acest lucru va confera sentimentul de libertate, de a va trai viata dupa bunul plac si nu conform unor norme ale societatii cu privire la lipsa de atatea lucruri pe masura ce inaintezi in varsta.

3. Ca la 20, 27 de ani? Aduceti-va aminte cum erati la varsta preferata, traiti intens acel sentiment care va face sa va simtiti asa cum erati cu cativa ani in urma. Redescoperiti fericirea!

4. Ce mancati? Cu siguranta, odata cu varsta, deveniti mai intelept. Stiti cat de mult stilul de viata si preferintele culinare ne influenteaza intreg sistemul fizic, mental si emotional? Asadar, pentru a scapa de sentimentul de anxietate, de nervozitate, asa-numitele crize de varsta, atacurile de panica sau orice alte lucruri negative care deseori va domina viata, incepeti sa mancati sanatos!

5. Doriti sa traiti intens? In aceasta perioada, fiecare clipa pare mult mai pretioasa decat inainte si ati vrea sa traiti la maximum… dar sunteti prea in varsta. Cu siguranta, acest lucru a fost spus de o persoana care refuza sa traiasca frumos la orice varsta din „n” motive. Vreti sa faceti skydiving, o alta facultate, inca un copil, sa iesiti o seara in club, sa va dati cu rolele, sa mergeti cu baietii/fetele la munte un weekend? Se poate, trebuie doar sa incercati!

Veti incepe sa traiti cu adevarat atunci cand veti inceta sa mai gasiti contraargumente la orice transformare din viata care ar putea veni cu beneficii, cateodata chiar la care nu ati fi visat, cand o sa incepeti sa construiti si sa colorati viata asa cum o doriti… cand o sa aveti si rabdare sa se realizeze.

sursa: https://www.farmaciata.ro/psihologia-familiei/item/22273-sos-criza-varstei-mijlocii