Povestea Picaturii

Povestea Picaturii

„Vreau sa fiu libera” spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.
„Vreau sa fiu libera” spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

” Nici o picatura nu are nici o valoare” spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

” Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul.” Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

” Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean” spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

” Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ” spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

” Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, „prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:

” Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

” Daca as putea cuprinde” gândi o picatura ” fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
– A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
” Tu si cu mine, noi suntem una.” Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

” Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”
” Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima: ”
O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata.

Poliartrita Reumatoida

Poliartrita reumatoida si personalitatea pacientilor reumatici

Autor: Psiholog clinician-Psihoterapeut Adina MORARU

Implicarea psihicului in problematica etipatogenetica, clinica si terapeutica a majoritatii suferintelor omului, daca nu cumva in totalitatea acestor suferinte, este un fapt bine stabilit astazi. Ponderea acestei implicatii este variabila de la o boala la alta si, desigur, de la un bolnav la altul. In suferintele reumatice este sigur ca aceasta pondere poate atinge chiar cote maxime.

Durerea determina anxietate, iar anxietatea mareste durerea

In toate definitiile durerii, nu lipseste precizarea componentei sale psihice, alaturi de cea fizica: durerea este o suferinta a corpului si a mintii, care poate fi cunoscuta numai de individ in propria constiinta. Nu exista dureri fizice ale corpului si atat, dar dureri mintale si atat exista.

Poliartrita reumatoida este o afectiune autoimuna, caracterizata prin inflamatia cronica a articulatiilor si tesuturilor adiacente acestora. Boala este progresiva, in ultimele stadii aparand deformarea articulatiilor si anchiloza.

In cadrul reumatismului, alaturi de durere se instaleaza si deficitul functional mai mare sau mai mic, elementele somato-psihice se intrepatrund tot mai mult cu cele strict organice, realizand astfel tabloul sindroamelor anxioase sau depresive. Instalarea cercului vicios cauza-efect-cauza ingreuneaza analiza clinica a bolnavului.

Predispozitia genetica, unul dintre factorii declansatori

Desi se fac cercetari ample in acest domeniu, nu s-au descoperit cauzele exacte care pot duce la instalarea artritei. Pot fi amintiti insa factori asociati afectiunii, si anume:

Infectii frecvente (streptococ, stafilococ, bacilul Koch);
Factori de mediu (expuneri indelungate la frig, umezeala, alimentatie irationala);
Predispozitie genetica;
Stres, fumat, disfunctii hormonale;
Aparitia unui raspuns autoimun.
Cele mai afectate sunt persoanele de sex feminin, cu varste intre 30 si 50 de ani, insa artrita reumatoida poate fi intalnita si la copiii sub 16 ani, sub denumirea de artrita juvenila.

Speranta medie de viata a pacientilor cu poliartrita reumatoida este mai mica decat cea a persoanelor sanatoase cu trei pana la sapte ani, iar cei care sufera de forma severa pot deceda cu 10-15 ani mai devreme.

Toate formele de artrita prezinta aceleasi simptome

Primele manifestari sunt de obicei vagi si nu atrag atentia pacientului sau medicului ca boala va fi una articulara: simptome generale (astenie, inapetenta, insomnie, irascibilitate), parestezii, scaderea fortei musculare, redori articulare tranzitorii, mai ales matinale, hiperhidroza, sindrom Raynaud (sindromul mainilor reci) etc.

Dupa cateva luni sau ani de la debut, boala se accentueaza progresiv prin puseuri acute/subacute succesive, care antreneaza deformarile caracteristice si alterarile cartilaginoase ireversibile.

Complicatiile poliartritei reumatoide pot fi locale sau generale, carora li se adauga reactiile adverse ale medicatiei utilizate in tratamentul de durata al bolii.

Tratament complex si de durata

Obiectivul principal al tratamentului poliartritei reumatoide consta in oprirea sau intarzierea evolutiei procesului inflamator. Tratamentul in cazul poliartritei reumatoide poate actiona din mai multe directii, si anume:

Tratament medicamentos (administrarea de medicamente antiinflamatoare si remisive);
Tratament ortopedic;
Tratament igieno-dietetic;
Terapii fizice si de recuperare (fiziobalneoterapia, kinetoterapia);
Suportul psihic (psihoterapie prin antrenament Schultz si tehnici de relaxare Jacobson, psihoterapie interpersonala, psihoterapie dinamica) si informarea pacientului.
Recomandarea psihologului

Se impune precautie atunci cand bolnavului i se recomanda o evaluare psihologica sau psihiatrica pentru acele conditii care nu fac obiectul medicului specialist in reumatologie.

Unii bolnavi se simt lezati de aceasta recomandare, nefiind suficient informati de implicatiile factorilor psihologici stresanti in cauzalitatea unor tulburari reumatice.

Tocmai de aceea, psihoterapia este indicata in cadrul echipei de ingrijire din clinica de recuperare, ca parte integranta a tratamentului recuperator. In clinica, bolnavii pot beneficia si de terapia de grup, sustinerea grupului si puterea exemplului care pot motiva bolnavii.

sursa: https://www.farmaciata.ro/psihologia-familiei/item/22167-poliartrita-reumatoida-si-personalitatea-pacientilor-reumatici

Grupuri Suport

Grupuri de suport pentru bolnavii de neoplazie şi familie

Grupuri Suport

„Povestea ta contează, suntem aici pentru tine”

Grupurile de suport sunt grupuri de persoane aflate in situaţii de viaţă similare care se întâlnesc în mod regulat pentru a împărtăşi experienţele lor de viaţă. Un grup de suport este un loc sigur pentru a face schimb de idei despre cum se pot gestiona situaţiile dificile de viaţă, reprezintă o resursă valoroasă care te ajută să faci faţă mai bine şi să te simţi mai puţin izolat in timp ce-ţi construieşti noi conexiuni şi aplici tehnici de terapie vindecativă, descoperind căi de a gestiona provocările noi odată cu apariţia cancerului.

BENEFICII Şl OBIECTIVE:

Sfaturi şi informaţii de la persoane care au trecut prin situaţii asemănătoare
Oportunăţi de a-ţi folosi cunoaşterea, înţelepciunea și experienţa pentru a ajuta și alte persoane
Creşterea calităţii vieţii
Reducerea stresului, depresiei şi anxietăţii
Dezvoltarea unei viziuni mai clare despre paşii de urmat
Compararea unor informaţii despre resurse, cum ar fi doctori, clinici, tipuri de tratamente și opţiuni alternative
Acces la informaţii utile şi materiale educaţionale de ultimă oră atât la nivel naţional, cât şi internaţional
Autohipnoză pentru gestionarea durerii, psiho-terapia prin relaxare, imagerie şi hipnoză ericksoniană. Învăţarea autohipnozei.
Participanţii învaţă unii de la alţii pe măsură ce normalizăm diferite tipuri de anxietăţi şi câştigăm noi perspective/viziuni asupra reacţiilor noastre

Magia este în tine!

Mărturii

1. S. M. N., 33 de ani – Adenocarcinom Bronhopulmonar ALK Pozitiv, IV. „Am participat la prima sedinta de terapie de grup cu Dr. Psiholog Adina Moraru, din pura curiozitate. Initial nu am crezut ca poate sa ma ajute mai ales ca deja trecusem pe la mai multi terapeuti, eram destul de dezamagita ca niciunul nu se prinde ca insir doar baliverne. Mi-am zis sa incerc si terapia de grup, ca-n filme.

De la prima terapie de grup am plecat destul de dezorientata dupa cateva exercitii de ras fortat. Celorlati parea sa le placa.

Desi m-am amuzat si am invatat cate ceva despre pacientii de cancer, mi-am zis, ca nu e pentru mine. Aveam nevoie de atentia terapeutului orientata catre mine, ori grupul era mare.

Intamplarea a facut sa am ocazia sa stau de vorba cu Adina in privat. S-a creat o punte intre noi. Am vorbit, mi-a dat un sfat. Urmandu-l, am pornit o avalansa, de bine mental si bucurie interioara.

Cancerul meu de categoria IV, in acest moment e in regresie. Tumorile s-au micsorat 1 cm in decurs de doua luni si cred ca in parte acest lucru se datoreaza psihologului Adina Moraru.

Atentia fina, tactul si universul bogat de care dispune, pus in slujba unui pacient dispus sa admita ca are o problema, pentru mine, au transformat-o pe Adina Moraru in psihoterapeutul care poate sa fie raspunsul. Iti mutumesc Adina!”

2. L. M. 48 ani – tumora malignă sân – „Adina te pup, Si eu ma gandesc cu drag la tine si te am dat exemplu in Turcia. Am povestit celor care au facut radiotrerapia in Turcia despre grupul de suport de la Amethyst”.
3.  T.B.I – 57 ANI, CEREBRAL . „În contextul în care am ajuns la Amethyst (nu foarte fericit), mă bucur ca am cunoscut oameni deosebiți, profesioniști cu har care au facut șederea mea aici o oază de liniște și încantare. Vă mulțumesc pentru tot.
Domnul Prof.Dr. Chiricuță Ion este un medic excepțional cu care m-am înteles nemaipomenit pe întreaga durată de tratament, un medic care știe să aibe grijă de pacienții săi, să îi încurajeze și să îi asculte. Nu am venit să fac tratament, am considerat că am fost în vacanță și vă mulțumesc pentru toată atenția acordată. Fetele din recepție te lasă fară cuvinte, am admirat devoratamentul acestora și atenția acordată fiecărui pacient.
Psihologul clinicii, dra. Adina Moraru este o persoană ce rar ai să întâlnești, știe cum să comunice și cum să atragă pacienții. Am participat la suporturile de grup ce le-a implementat, totul datorită ei, datorită modului ei de a fi și, nu în ultimul rând, eu fiind o persoană foarte energică, am vrut să mai dau puțin și altora, să îi încurajez”.
4. G. E – 37 ANI, SÂN. „Dra. psiholog, Adina cum îmi place mie să-i spun, este ceva de vis, o vreau acasă la mine. Îi mulțumesc, chiar am avut nevoie de ea, când aveam ceva pe suflet mergeam la ea, m-a ajutat foarte mult. Am venit și cu familia pentru o întâlnire cu aceasta, i-a atras foarte mult pe copii, a reușit să scoată de la ei ceea ce eu reușesc mai greu, mulțumesc Adina!”
5. C.A – 30 ANI, ORL. ”Am mers peste tot, am o boală mai rară pe care nimeni nu a încercat măcar să facă ceva. Aici în schimb, cu ajutorul dlui. Prof.Dr. Chiricuță Ion am reușit să primesc un tratament adaptat bolii mele. Vă mulțumesc! De asemenea am avut parte și de susținerea drei. psiholog, Adina Moraru, care m-a ascultat, m-a îndrumat și m-a făcut să mă simt în largul meu. Am participat alături de alți pacienți la suporturi de grup unde am întâlnit oameni diferiți, oameni cu care ai ce să discuți și cu care m-am împrietenit, am plecat cu noi prieteni”.
6. G.M – 75 ANI, COL UTERIN „Am avut lângă mine niște “îngeri”, vă mulțumesc că m-ați îndrumat și că m-ați suportat. Sunteți minunați! Dr. Barbu Cristian este un medic exemplu, care m-a susținut. Mă bucur că l-am întâlnit și că există și în România medici cu care poți colabora, de asemenea tot personalul este excepțional, nu ai avea de ce să te plângi. Mulțumesc!”
7. I. L. – 50 ani, CEREBRAL. „Am participat cu plăcere la sedințele de psihoterapie de grup sau individuale organizate și conduse de către Dr.Psiholog Adina Moraru, o persoană care-ți devine dragă și apropriată de la prima întâlnire. Adina Moraru excelează prin charismă, este pozitivă și are puterea de a atrage interesul pentru ceea ce-și propune să obțină după o sedință de psihoterapie: bună dispoziție și chef de viață, eliberare de problemele generatoare de stres cu rezolvarea concretă pentru confortul psihic al pacienților, în ansamblu și individual. Aceste calităță demonstreaza pregătire de specialitate de înaltă clasă și pasiune pentru profesia de psihoterapeut oncolog.
Înainte de a o cunoaște pe Adina, eu chiar aveam o mare reticență privitor la eficacitatea psihoterapiei, pe care mi-a spulberat-o (numai ea știe cum…), mergând până la dorința mea de a continua ședintele, spre rezolvarea oricărei probleme care m-ar putea tulbura’.
8. G.D. M. – 21 ani, Limfom Hodkin. „Amethyst Radiotherapy, cu siguranță un sistem complet și complex de forțe angrenate toate pentru a servi unui singur scop : aducerea de zâmbete pe fețele și în sufletele oamenilor care au nevoie de ele mai mult ca niciodată. O piesă foarte importantă din acest mecanism este reprezentată de grupul de terapie și suport care își desfășoară activitatea sub atenta supraveghere și călăuzire a domnișoarei psiholog Moraru Adina. Subiectiv vorbind , grupul de suport a reușit să îmi arate importanța psihicului într-o luptă pentru un viitor mai însorit și totodată , rolul zâmbetului și cât de mult influențează acesta deciziile pe care le luăm în viața de zi cu zi. Am învățat cât de important e să ai un cuvânt cald de spus celui de lângă tine și cât de bine te simți după ce îl spui, cât de mică pare cea mai mare problemă atunci când nu ești singur și mai ales câtă putere ai de fapt atunci când știi unde să o cauți.
Mă bucur din suflet că am avut ocazia de a colabora cu o echipă de profesioniști și mă bucur că am cunoscut-o pe Adina care face o treabă extraordinară ajutând niște oameni minunați”.
9. U.V. – 49 ani, Adenocarcinom de prostata. „Mulțumesc echipei Amethyst pentru tot profesionalismul de care a dat dovadă. Absolut tot personalul a fost de mare ajutor, începând de la recepție până la ședințele particulare cu doctorul oncolog, dr.Radu Ion. Am găsit un mare sprijin în grupul de suport, faptul ca nu am fost singurul care trecea prin asta mi-a dat speranța și m-a facut să înțeleg mai bine etapele acestei boli. Mă consider foarte norocos că am descoperit clinica Amethyst și am avut parte de tratament la cele mai înalte standarde”.

Contact: Psiholog clinician/Psiho-Oncolog Adina MORARU
0722 313 169
adina.moraru@amethyst-radiotherapy.com
Informaţii suplimentare: Call Center Centrul de Radioterapie Amethyst 021/9368

Mark Wentworth

Workshop Psihologia Culorilor cu Mark Wentworth „OMUL CULORILOR” – Dec 2014, Bucuresti

Foto Colour Workshop

 

O schita pentru un model de viata

cu

Unul dintre liderii lumii in Psihologia Culorilor

Mark Wentworth, supranumit “Omul culorilor”

 

Visezi sa duci o altfel de viata sau doar s-o imbunatatesti pe cea pe care o ai? Raspunsul si Solutia sunt simple – mai adauga putina culoare vietii tale. 

Metodele ”The Colour for Life” si ”Colour Quest” sunt o imbinare unica de culori, arhetipuri si psihologie transpersonala. Folosim puterea culorii ca unealta pentru dezvoltarea pesonala precum si pentru transformarea grupurilor/business-ului dumneavoastra.  

Acest workshop de 2 zile este o oportunitate unica de a invata si a intelege mai bine rolul culorii ca o unealta pentru dezvoltarea ta personala si/sau a afacerii taleMark Wentworth, specialist in psihologia culorii, o sa impartaseasca cu dumneavoastra din experienta sa de peste 26 de ani cu privire la intelepciunea culorii, stiinta care l-a purtat prin intreaga lume lucrand pentru diverse organizatii aducand o constientizare a culorii noua si diferita miilor de oameni prin conferintele si workshopurile sale internationale.

Culoarea reprezinta limbajul lumilor noastre interioare; ea comunica, in tacere dar cu putere, dorintele si dorul sufletului.

Indiferent daca este vorba de culorile pe care alegi sa le porti, sa-ti decorezi casa sau chiar si culorile pe care le alegi pentru afacerea ta, ele toate comunica sperantele si visurile tale, aceste aparent nevinovate nuante si tonuri de culoare dezvaluie scenariul si povestea vietii tale de pana acum. Culorile care nu-ti plac sau care lipsesc din mediul tau pun in lumina obstacolele de care te impiedici si, in acelasi timp, dezvaluie potentialul tau ascuns.

Ziua 1

Introducere in Culoare:

  • Folosirea culorilor in viata de zi de zi
  • Rolul culorii acasa, in moda, in business

Nu putem  separa culoarea de lume, puteti sa va imaginati o lume fara culori? Sau o lume cu iarba albastra si cerul verde?  Traim, fara sa constientizam, intr-o lume in relatie directa cu culoarea. Cand devenim mai constienti de puterea culorilor in viata noastra ni se deschide un intreg univers plin de posibilitati.

Cunoaste-te pe Tine Insuti prin Culoare:

  •  A simti culoarea – a vedea culoarea fara a a o privi, prin a simti culoarea cu ajutorul celorlalte simturi incepem sa intelegem propriul limbaj al culorii si sa ne dezvaluim amintirile personale legate de culori
  • Unde te afli acum? – utilizarea culorii pentru a intelege unde ne aflam acum pe drumul vietii si sa descoperim care culoare (culori) ne blocheaza si care reprezinta cheia potentialului noastru ascuns.

Profilul Personal al Culorii (PPC):

  • Introducere in Culorile Drumului Vietii – cunoscandu-va Culorile Drumului Vietii personale indica scopul si menirea vietii dumneavoastra
  • Utilizand Culorile Drumului Vietii pentru a explora si a va elibera de trecut, fie trecutul acestei vieti sau a vietilor anterioare
  • Reconectarea cu ghidul personal al Drumului Vietii dumneavoastra
  • Intalnirea cu cel mai mare potential al dumneavoastra.

Ziua 2

A creea si a lucra cu metoda  “Colour Quest”:

  • Intalnire cu lumile interioare de culoare
  • Colour Quest ca ghid si narator
  • Folosind arta expresiva pentru a explora si externaliza lumile interioare
  • Folosind metoda ”Colour Quest” ca instrumet de inspiratie
  • Folosind metoda ”Colour Quest” pentru a testa indeplinirea destinului dumneavoastra.

Culoarea si Arta Samanica:

  • Crearea Artei de a Trai
  • Folosirea hartilor spre comorile culorilor

Culoare pentru viata – O schita pentru un Model de Viata

  • Lucrand cu culoarea ca unealta pentru schimbare
  • Culoarea in actiune
  • Povesti despre culori

 

“The journey through the rainbow is worth its weight in gold”

”Calatoria prin curcubeu valoreaza greutatea sa in aur”

(Mark Wentworth)

 

Suntem convinsi ca in interiorul fiecarei persoane, grup sau afacere este un Sine pre-existent care este deja complet, inplinit, puternic si plin de succes. Rolul metodei ”Colour for Life” este asadar de a da posibilitatea clientului, folosind puterea creatoare a culorii si a artelor expresive, sa se reconecteze cu acel sine deja puternic si plin de succes.

Data: 5-6 Decembrie 2014

Locatie: Str. Sarmizegetusa 4, int. 4, Sector 3, Bucuresti (zona Universitate)

Pret:   100 Euro/weekend

Locuri disponibile: 15

Cont: EURO:  RO12INGB0000999900776889       LEI: RO93INGB0000999900262786

Contact si Inscrieri: Psih. Adina Moraru

M: 0722 313 169

E: adinamoraru@psihooncologie.ro

W: www.colourforlife.com

 

Time

Despre adolescenţă şi ale ei relaţii şi despărţiri zbuciumate…

Autor: Psiholog Clinician Psihoterapeut Adina MORARU

Dragostea adolescenţei, a tinereţii, este într-adevăr una intensă, ne învaţă ce este iubirea sau cel puţin asta credem în perioadele respective.

Însă, ce te faci când vine momentul dureroasei despărţiri?

Cum reuşeşti să treci peste sentimentul de eşec, de depresie, de stimă de sine scăzută?

Cea mai simplă şi eficientă cale este să îţi accepţi sentimentele complexe şi diverse pe care le trăieşti şi să le dai o valoare pozitivă. Aşa cum accepţi iubirea, fericirea şi succesul atunci când apar, la fel ar trebui să faci şi cu nefericirea sau tristeţea. Trăieşte-le fără a le reprima deoarece orice reprimare înseamnă un chin constant pentru mintea şi corpul tău.

Nu te mai ascunde, comunicarea este cheia !

E foarte posibil să te ascunzi în spatele unei măşti de fericire atunci când eşti în preajma persoanelor dragi (părinţi, prieteni), însă faptul că îţi ascunzi depresia şi nu vrei ca familia ta să afle nu te va ajuta sub nici o formă. Renunţă la masca pe care ţi-ai pus-o şi îmbrăţişează tristeţea şi vulnerabilitatea pe care le manifeşti faţă de fosta ta relaţie şi discută cu cei dragi. Învaţă să laşi să curgă sentimentele şi priveşte-le din afară ca şi cum ai fi observator.

A fost bine, a fost şi rău, a fost o experienţă la urma urmei, şi tot ce poti schimba şi controla este momentul prezent, când îţi doreşti să faci ceva mai bun şi mai frumos cu viaţa ta.
Aminteşte-ţi motivele pentru care v-aţi despărţit deoarece ele îţi vor spune despre tine ce anume îţi vei dori de la o viitoare relaţie.

Iartă-te pentru ce ai fost şi iubeşte-te pentru ceea ce eşti şi vei fi !

Întreabă-te ce lecţie oare ar trebui să înveţi, astfel încât în viitor să te comporţi diferit pentru a obţine altceva decât ai obţinut acum?
În lunga perioadă de după despărţire ai purtat cu tine amintirile trecutului, poate te-ai autopedepsit în mod inconştient destul, de unde poţi trage concluzia că e nevoie să faci lucrurile altfel începând de acum.
Se spune că oamenii au nevoie de măcar jumătate din durata unei relaţii pentru a-şi reveni după o despărţire. Având în vedere timpul trecut deja, nefăcând din acest aspect o problemă, hai să ne concentrăm pe soluţii, iar prima la îndemână ar putea fi o dată limită pe care o stabileşti acum pentru a încheia cu adevărat această suferinţă şi, orice ar fi, respecţi această dată.

O altă soluţie ar fi să începi să te iubeşti exact pentru ceea ce eşti iar ceea ce nu-ţi place la tine să începi să schimbi. Momentul este foarte bun pentru tine, iar de aici încolo te vei transforma încet şi sigur, devenind cea mai bună variantă a ta, o persoană echilibrată şi independentă de iubirea altora.

Ai grijă de corpul tău, de mintea ta şi de sufletul tău !

Transformă-le în ceea ce iubeşti şi descoperă-ţi aptitudinile şi pasiunile, trăieste prin şi cu ele. Pentru a trăi e nevoie de forţă şi curaj, acum e momentul tău să te reconectezi la ele!

Cinci sfaturi pentru o noua persoana: TU !

Fă o listă cu toate sentimentele negative pe care ţi le-a lăsat relaţia cu această persoană, anxietăţile şi suferinţele tale provocate de despărţire, apoi delimitează ego-ul tău rănit de gândurile pozitive legate de viitor, de aşteptările şi speranţele tale; acestea sunt emoţii şi sentimente pe care trebuie să le laşi acolo unde le e locul, adică în trecut, unde este deja şi fostul tău iubit.

Găseşte-ţi identitatea şi autonomia care se estompează uşor-uşor atunci când ai o relaţie de lungă durată. Petrece timp cu tine, implică-te în activităţi atât culturale cât şi distractive pentru a te regăsi, cunoaşte-te mai bine, pentru a te relaxa şi pentru a socializa. Este o situaţie ideală pentru a învăţa uşor şi sigur cine eşti şi ce vrei de la tine, de la oameni şi de la viaţă.

Ieşi în lume! Activitatea în viaţa oricărui om este extrem de importantă: sportul, cititul, învăţatul, plimbările în aer liber şi socializarea. Mergi cât mai mult în societate, evită să afli ce face fostul tău prieten, evită gândurile şi interpretările negative, evită să-ţi imaginezi diverse situaţii negative legate de el sau viitor şi aminteşte-ţi că în orice rău este şi un bine, chiar dacă acum nu realizezi acest lucru. Sănatatea ta şi dragostea de viaţă sunt mai presus de orice altceva.

Cu siguranţă nu există un ghid anume pentru a trece cu uşurinţă peste o despărţire sau a uita pe cineva drag, cum ar fi poate chiar o mare iubire, însă consider că cel mai important lucru pe care urmează să îl conştientizezi este faptul că schimbarea începe chiar cu tine, aşa că fă primul pas într-o nouă viaţă, schimbă-ţi modul de a gândi, de a te comporta. Aminteşte-ţi mereu că “paşii mici aduc schimbările mari”!

Ca o ultimă sugestie, dacă un reuşeşti să treci peste blocajul sentimental al unei despărţiri, ia în considerare psihoterapia, care este o soluţie foarte bună pentru a descoperi exact ceea ce te-a ţinut legată de această relaţie şi cum poţi depăşi problema mult mai uşor activând, cu ajutorul psihologului, resursele blocate şi pe cele latente.
Pe măsură ce începi să priveşti acolo unde nu vedeai nimic pentru tine şi începi să te simţi iar aşa cum îţi era dor, poate chiar mai bine ca înainte, vei zâmbi de fericire pentru puterea căpătată şi lupta cu tine însuţi câştigată. Vei zâmbi cu adevărat când vei realiza că de fapt ţi-ai construit recuperarea de unde te pierdusei iar oamenii şi viaţa îţi vor zâmbi la loc în moduri de multe ori surprinzător de neaşteptate şi binevenite. Aşa cum bine spunea Lucille Ball: “Întâi iubeşte-te pe tine!”.

Ca o concluzie…

Îţi voi spune acum ceva ce poate deja ştii şi nu vreau să te reţin de la nefericirea ta, însă doar de tine depinde cum reacţionezi la tot ceea ce ţi s-a intamplat şi ce faci mai departe: integrezi tot ceea ce vine în viaţa ta şi alegi totuşi să fii o persoană cât mai liniştită şi împăcată, eventual fericită, sau tragi jaluzelele şi ridici un imperiu de victimizare, retragere şi renunţare la a mai trăi pentru tine?

Alege acele acţiuni ale tale care să te vindece, evită să faci echipă cu tot ceea ce consideri că oricum te răneşte câteodată în viaţă. Fii curioasă în legătură cu viaţa ta, cu limitele tale, munceşte mult şi vezi cât de multe satisfacţii poţi obţine, iubeşte mult oamenii, implică-te în vieţile lor cu un plus de valoare şi observă cum te face asta să te simţi, scoate ustensilele de bucătărie şi ingredientele şi vezi cât de bine poţi găti, ieşi la jogging şi notează treptat cât de mult poţi alerga, citeşte zilnic ceva ce-ţi place şi notează fiecare propoziţie care a vibrat cu ceva din tine, scrie-ţi citatele şi gândurile preferate undeva unde să le vezi zilnic, sună persoanele dragi şi spune-le ceva frumos ce ai gândit mereu dar, din motive care acum nu mai contează, n-ai ştiut să le spui sau să le arăţi.

Îţi garantez că noua persoana TU, care de fapt era vechiul (dar închis în tine precum un spărgător de bănci), şi surprizele plăcute vor începe să apară, atunci când deja dizolvasei pereţii aşteptărilor şi fricilor imaginate din universul tău construit din paie pe alocuri.

Adună-ţi bucăţile din suflet de oriunde le-ai lăsat, din orice situaţie în care ai spus “ceva din sufletul meu s-a rupt”, “mi-am lăsat sufletul acolo…”, “mă simt incomplet/ă fără ea/el”. Tu nu eşti doar un corp, eşti un suflet într-un corp şi de-a lungul vieţii ai decis să mai împarţi din el pentru că, de ce nu, poate aşa te simţeai mai bine sau îţi cumpărai cumva fericirea idealizată şi mult visată.

Scutură-te, ridică-te, adu-ţi aminte de când erai copil şi până acum, aminteşte-ţi momentele de cumpănă când ai simţit că “se rupe ceva de tine”, scrie-ţi sentimentele pe o foaie de hârtie şi apoi cere înapoi ce era oricum al tău, verbalizează, dacă e nevoie sună anumite persoane şi încheie ce ai de încheiat, îmbracă-te frumos şi ieşi în lume.

În caz că te-ai gândit să reîncepi să mergi la teatru, te anunţ că biletele se cumpără din timp pentru că, ghici ce, oameni cu suferinţe asemănătoare cu ale tale, mai mult sau mai puţin, au decis deja că timpul lor liber este mult prea preţios ca să-l dedice trădătoarei Depresia 🙂

Sursa: CSID

Radio Romania Cultural

Planeta Radio – A ști pentru a trăi: Cuvinte care tratează cancerul

In fiecare an, in Romania, aproape 80 000 de persoane afla ca sufera de o forma sau alta de cancer.
In fiecare an, 80 000 de drame personale se deruleaza cu rapiditate, in jurul a doua intrebari: “De ce eu?” si “Ce pot sa fac?”

Si intre trimiterile parafate de medicul de familie si explicatiile apasatoare ale oncologului, intre perfuzia cu citostatice si sedintele de radioterapie nu mai ramane timp pentru zbuciumul interior care se adanceste… Nu reusim sa gasim raspunsurile la intrebarile noastre.

De ce este important sa ne rostim durerile si de ce sa cautam cuvintele “medicament”?

Un raspuns ni-l ofera astazi Psiho Oncologia si mai ales aceia care au avut puterea sa le gaseasca inaintea noastra.

Claudia Laslo va invita joi, 23 aprilie 2015, pe Radio Romania Cultural, intre orele 17.05 si 17.50, sa ascultati Cuvinte care trateaza cancerul, intr-o noua editie „Planeta Radio” A sti pentru a trai. Le vor rosti pentru dvs invitatii emisiunii: Adina Moraru, psiholog clinician si psihoterapeut la Centrul de Radioterapie Amethyst si Leo Iorga, artistul care, prin suferinta, a invatat sa iubeasca.

Sursa: Planeta Radio

Reducere Depresie Barbati

Cum recunoastem depresia la barbati ?

Autor: Psiholog Clinician Psihoterapeut Adina MORARU

Exista in prezent tendinta de a cataloga o persoana ca fiind deprimata atunci cand trece prin perioade lungi de tristete si izolare. Intr-adevar, nu este intotdeauna usor sa deosebim tristetea de depresia cronica, insa oricine a trecut printr-un astfel de moment in viata stie foarte bine ca sentimentele, gandurile, comportamentul si viata per ansamblu sunt vizibil afectate in cazul instalarii depresiei.

Specialistii OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) caracterizeaza depresia drept „boala secolului”, considerand ca, pana in anul 2020, aceasta afectiune va reprezenta a doua cauza de mortalitate din lume, imediat dupa afectiunile cardiovasculare.

Si baietii plang cateodata

Vechile credinte despre depresia barbatului sunt greu de zdruncinat, conform afirmatiilor „adevaratii barbati nu plang” si „barbatii au tot timpul control asupra propriilor emotii”. Consideram ca a venit timpul ca oamenii sa constientizeze si altceva, si anume ca o mare parte dintre adevaratii barbati sufera si ei de depresie si chiar plang.

Barbatii cu depresie au tendinta de a amana vizita la medicul specialist

Este adevarat ca majoritatea barbatilor cer ajutorul specialistului abia atunci cand expresia depresiei a devenit intensa, eventual la sugestia cuiva (iubita, sotie, parinti etc.) sau pentru ca la serviciu randamentul a scazut si a devenit atat de vizibil, incat nu mai poate fi tolerat. Dar exista si barbati care, din respect pentru ei insisi, solicita ajutor calificat la timp.

Evaluarea simptomelor depresiei, primul pas spre un tratament adecvat

Primul lucru care trebuie facut in momentul in care ati luat hotararea de a cere ajutor specialistului, este intrevederea cu medicul de familie si cu medicii specialisti pentru ca, in urma examinarilor, sa fie eliminate alte cauze care ar putea duce la astfel de simptome. Infectiile virale, bolile tiroidei, scaderea testosteronului pot duce la simptome similare depresiei in cazul barbatilor.

Depresia nu tine cont de varsta, sex sau statut social

Depresia este o tulburare a dispozitiei cat se poate de serioasa, ce nu trebuie ignorata ci, dimpotriva, trebuie tratata la timp, acordandu-i tot interesul. Depresia afecteaza atat femeile, cat si barbatii, insa in proportii diferite. In Statele Unite, de exemplu, depresia afecteaza mai mult de 17 milioane de persoane, dintre care 6 milioane sunt barbati.

Persoanele care sufera de depresie nu sunt doar cele sarace, la fel cum depresia nu ii alege in mod special pe cei bogati. Depresia nu are preferinte legate de varsta, nivel intelectual, ocupatie sau sex, aceasta putandu-se manifesta oriunde exista un cat de mic dezechilibru emotional.

Factori care favorizeaza si accentueaza declansarea depresiei

Nu poate fi stabilita cu certitudine o cauza a depresiei, insa pot fi enumerati cativa dintre factorii care pot contribui la aparitia simptomelor de tristete persistenta:

Pierderile suferite in dragoste si prietenie, separarile;
Moartea unei persoane dragi;
Pierderea locului de munca, insuccesul la un examen;
Conflictele in cuplu sau la serviciu;
Stresul profesional si/sau familial;
O boala cronica prin prelungirea ei poate declansa depresia.

Cum se manifesta depresia in cazul barbatilor?

Chiar daca un barbat admite ca este deprimat, el nu cere sprijin la fel de usor ca o femeie. Din acest motiv, este bine sa enumeram cateva dintre simptomele prin care putem recunoaste un barbat depresiv si sa incercam sa ii acordam tot sprijinul de care are nevoie.

Principalele simptome manifestate de barbatii depresivi sunt: iritabilitate crescuta, nervozitate, descurajare, agresivitate si furie necontrolata, consum abuziv de alcool sau droguri etc. De cele mai multe ori, aceste caracteristici sunt insotite de dureri somatice, precum dureri de cap, indigestii, dificultati in respiratie, frustrare, absenta dorintei sexuale si senzatia de oboseala permanenta.

Cum tratam depresia?

Modalitatile de tratament difera in functie de diagnostic, de severitatea tulburarii si de optiunile pacientului (tratament medicamentos, psihoterapie sau combinarea celor doua strategii de recuperare). Insa, atunci cand medicul prescrie tratament medicamentos, se intampla ca pacientul sa fie tentat sa renunte mai repede la el, fara a consulta specialistul.

Aceasta este o greseala, medicul este cel care indruma, diminuand doza medicamentoasa sau retragand treptat medicatia in functie de gradul de insanatosire al pacientului. Altfel, se poate ajunge la o revenire a simptomelor de depresie.

Ce ne recomanda specialistul?

Nu ignorati simptomele de depresie, evitati sa va refugiati in vicii care nu aduc niciun beneficiu sanatatii dumneavostra, inconjurati-va de rude si prieteni, deoarece ei va pot oferi un adevarat suport emotional pentu a depasi perioada de criza si, mai ales, renuntati la prejudecati si mituri legate de depresie, psihiatru, psiholog si cereti ajutor la timp!

Sursa: Farmacia Ta

Time

Cum sa le spun copiilor ca doresc sa divortez?

Autori: Psiholog Clinician Adina MORARU si Psihopedagog Coach NLP Master Anca MORARU

“Stiu ca sotul meu ma inseala, am dovezi certe in acest sens si cu toate acestea, imi este greu sa divortez, ni se confeseaza o mama cu doi copii. El are o firma, este managerul ei si din punct de vedere profesional, este foarte bun.Din pacate, vine seara tarziu acasa, in jurul orei 22, ma neglijeaza, nu petrece timp impreuna cu familia, nu comunica nici cu mine si nici cu copiii. Nici macar in weekend nu-si face timp pentru noi, familia lui si atunci cand il intrebam unde se duce, el spune ca merge la firma, cu toate ca eu stiu ca-si petrece timpul liber cu femei. Nu am curajul sa-i spun ceea ce am aflat si constatat si nici sa divortez deoarece ma tem ca vor suferi copiii atat emotional cat si financiar.

De putina vreme, eu mi-am inchis mica mea afacere si am decis sa fac asa, mai ales, pentru a ma ocupa de copiii nostri, care sunt elevi la I-IV.

Intr-o zi, fiica mea observand ca tatal ei pleaca de langa noi in weekend in timp ce eram cu pretenii si familia la iarba verde, a spus: mama, eu cred ca tata merge la o femeie, iti propun sa punem un detectiv particular sa-l urmareasca. Atunci mi-am dat seama cat de inteligenti si intuitivi sunt copiii si ca nu am dreptul sa-i mint. Aceasta stare de lucruri si-a pus amprenta si asupra copiilor mei, care sunt uneori abatuti, tristi, plang, se relationeza dificil cu colegii. Am multe intrebari la care caut raspunsuri competente: Cum ar trebui sa-mi pregatesc copiii in cazul in care ma decid sa divortez? Cum sa le spun copiilor ca doresc sa divortez? Cand sa le comunic? Cum sa-mi ascund resentimentele fata de sot, in fata copiilor?”

Care vor fi efectele divortului asupra personalitatii copiilor ?

Copiii simt atmosfera incarcata din familie si inainte de a fi pregatiti in mod special de parinti deoarece li se transmit tensiunile nu doar la nivel verbal, ci si nonverbal. Luand parte la anumite evenimente, se simt frustrati de anumite comportamente si chiar abandonati. Le puteti povesti un caz real, asemanator familiei dumneavostra si apoi treptat, le veti strecura ideea de separare de sot explicandu-le ca veti divorta de el nu si de copii. Apoi ii veti face sa inteleaga ca ei nu au nici-o vina in separarea dumneavoastra, chiar daca v-au mai suparat si-i veti asigura ca-i veti iubi amandoi la fel de mult ca si pana acum, neconditionat, dandu-le tot sprijinul in continuare. Le veti explica unde veti locui dumneavostra, unde vor locui copiii si unde va locui sotul. Este de dorit ca dupa divort, copiii sa ramana in aceeasi casa, le confera continuitate. De asemenea, este bine ca ei sa aiba un program pe care sa-l cunoasca, o viata bine organizata.

Comunicati cu sotul, aveti curajul de a discuta deschis despre problemele dumneavostra de cuplu, puneti in discutie si divortul, iar decizia de a comunica copiilor dumneavostra divortul de partener sa fie luata de comun acord si sa fiti prezenti amandoi.

Modalitatea prin care expuneti copiilor aceasta decizie sa se efectueze cu calmitate , evitand a va face reprosuri, invinuiri in prezenta copiilor. Evitati plasarea pe umerii unui singur parinte toata vina divortului si detalii pe care copiii la varsta aceasta poate nici nu le-ar intelege in totalitate. Sa ne amintim ca umerii lor sunt prea fragili pentru a duce poverile adultilor.

Momentul ales de dumneavoastra ca parinti sa fie acela in care ati luat in mod ferm decizia de divort pentru a evita starea de confuzie a copiilor.
Resentimentele fata de partener in fata copiilor trebuie ascunse deoarece pentru copii el este si va ramane parintele lor si in felul lui ii iubeste, chiar daca momentan comunicarea cu ei este deficitara si la randul lor, si copiii isi iubesc tatal si nu le-ar placea daca ati exprima sentimente negative la adresa lui.

Evitati pe cat posibil a induce copiilor sentimente de ura pentru parintele lor.
Divortul poate avea ca efecte diverse reactii ale copiilor deoarece se vor produce schimbari majore in viata dumneavoastra atat din punct de vedere afectiv cat si in ceea ce priveste noul stil de viata. Sentimente ca abandonul, insecuritatea, neputinta, inchiderea in sine, complexe de inferioritate prin raportare la alti copii, supararea, tristetea, furia, absenta increderii in sine, respingerea normelor si valorilor, agresivitatea, revolta, scaderea performantelor scolare, sunt efectele care se pot observa la copiii ai caror parinti au divortat. In asemenea situatii este de dorit sa fie lasati liberi pentru a se exprima sau pentru a pune intrebari si a capata raspunsuri atunci cand vor sa se clarifice. Acomodarea va fi dificila si ea solicita timp.

Copiii trebuie intelesi, ei au nevoie de multa dragoste spre a nu se simti singuri.
Copiii care au trait multa vreme intr-un climat nociv datorita starii conflictuale dintre parinti, spera ca divortul sa fie solutia salvatoare, care le poate oferi posibilitatea de-a avea parte in viitor de un climat familial pozitiv.

Experientele dureroase ale copiilor ce provin dintr-o famile ai caror parinti au divortat nu se pot „sterge cu buretele,” ele persista si pot afecta intreaga lor dezvoltare actuala, cu efect pe termen lung, in viitor, la varsta adulta. De aceea, se impune consultarea unui psiholog pentru a acorda suportul necesar copiilor in vederea mentinerii echilibrului psihic cutremurat de stresul divortului parintilor.

Time

Copil cu tata necunoscut

Autori: Psiholog dr. Aurelia MORARU, Psiholog Clinician Adina MORARU, Psihoterapeut Cooach NLP Master Anca MORARU

Dreptul natural din naştere al oricărui copil este de a avea mamă şi tată. Încă din pântecele mamei copilul ştie dacă este dorit sau nu.Toţi copiii au nevoie de iubire; mâncarea, îmbrăcămintea, jocurile, banii, nu sunt dovezi suficiente pentru o dezvoltare armonioasă. Absenţa iubirii poate conduce la îmbolnăviri, în acest caz relaţia autentică părinte copil nu există. Viaţa însăşi înseamnă a crea legături, dintre toate legăturile, cea mai importantă este afecţiunea, iubirea. Copilul este intuitiv şi când vine pe lume, el vine pur, de aceea, copilul va simţi iubirea adevărată şi falsa iubire putând să facă diferenţa între acestea.

Prima relaţie din punct de vedere psihosocial pe care o stabileşte copilul venind pe lume este relaţia cu părinţii. Primii paşi în viaţă, modalitatea de a se relaţiona şi adapta la mediu, îndrumarea, psihoigiena, educaţia, revin familiei.

Chiar din momentul în care un copil aude un alt copil spunând tată, orice copil va spune tată prin imitaţie şi încearcă să-şi identifice în viaţa reală tatăl. Pe masură ce va creşte, copilul îşi va face griji şi se va nelinişti dacă punând întrebări fireşti despre părintele său, nu va primi răspunsuri adecvate sau va fi ignorat şi/minţit. Cu timpul se va nelinişti, se va jena, se va complexa dacă i se va da de înţeles că nu are un tată ceea ce va fi deosebit de dăunător pentru personalitatea sa. Este de preferat să ştie povestea cuplului în care aţi fost odată decât să-l amăgiţi sau să-i ascundeţi adevărul. Oferiţi-i explicaţii pe măsura nivelului său de înţelegere şi cu timpul va înţelege, în acest mod, venirea sa pe lume va căpăta un sens. Îi veţi spune că orice copil are un tată şi prin urmare şi el are un tată, numai că el nu poate locui împreună cu ceilalţi membri ai familiei pentru moment. În felul acesta fie şi chiar la nivelul imaginaţiei, noţiunea de tată va căpăta un contur. Veţi continua prin a-i vorbi despre tată, îl veţi descrie şi încet, încet, reprezentarea despre tată va ocupa un loc important în dezvoltarea sa personală. Copilul îi va face un loc în memoria sa, ştiţi cât de curioşi sunt copiii pentru că aţi observat şi dumneavoastră câte întrebări vă pun cu privire la cunoaştere. Dumneavoastră ca mamă poate aveţi sentimente pline de amărăciune, de deziluzie, dar cu toate acestea, căutaţi să evitaţi în a i le descrie la o vârstă aşa de mică deoarece sunt convinsă că doriţi să aveţi un copil dezvoltat armonios. Este de preferat să-i vorbiţi despre partea pozitivă a caracterului tatălui său, chiar dacă vă simţiţi cuprinsă de deznădejde sau furie.

A cui e vina, este vina mea se va întreba copilul în sinea lui ?

Pe măsură ce va creşte, copilul va pune şi întrebări legate de absenţa tatălui şi va dori să ştie dacă a plecat înainte de a se naşte sau după venirea sa pe lume. Ca mamă, căutaţi să găsiţi un moment potrivit şi un context pentru a-i oferi explicaţii şi îl veţi face să înţeleagă că el, copilul nu are nici-o vină în separarea dumneavoastră de tatăl său, cauza rezidă în relaţia care a încetat să mai funcţioneze, vina este doar a dumneavoastră, a părinţilor. Pentru dezvoltarea lui sănătoasă este bine să evitaţi culpabilizarea copilului în vreun fel anume.

Adesea orice copil fără tată se va întreba dacă nu cumva el este de vină pentru absenţa tatălui din cadrul familiei sau pentru nefericirea mamei. Oferiţi copilului dumneavoastră explicaţii corecte şi folosiţi termeni simpli. Aţi putea să-i vorbiţi în felul acesta: ”Pentru mine este foarte important că tu ai venit pe lume şi că eşti un copil sănătos şi minunat. Te-am dorit şi te-am aşteptat cu toată dragostea şi mă bucur din toată inima că tu eşti aici. Te iubesc şi desigur, aş fi dorit să ai un tată care să stea cu noi în permanenţă, care să se ocupe de tine, dar din păcate, acesata nu a fost posibil”.

Copilul poate fi gelos pe alt copil pe care îl observă că are un tată

Orice copil priveşte în jur şi conştientizează că alţi copii au un tată, este posibil să-i admire, dar este posibil şi să fie supărat sau gelos că el nu se poate bucura de prezenţa părintelui său. Cu siguranţă, copilul va avea nevoie de suportul mamei pentru a depăşi momentele acestea, pentru a înţelege şi accepta situaţia sa. Chiar şi atunci când nu va îndrăzni să pună în mod direct întrebări, în sinea lui, copilul va nutri gânduri şi sentimente legate de venirea lui pe lume, de necunoaşterea tatălui, de absenţa ori de neimplicarea directă în creşterea şi educaţia sa.

Sugestii pentru o dezvoltare armonioasă a copilului

1.Iubiţi-l necondiţionat, fiinţa umană are mare nevoie de afecţiune, arătaţi-i iubirea prin comunicare, atitudine şi comportament.

2.Acordaţi-i atenţie, înţelegere, încredere, încurajări, sprijin.

3.Petreceţi timp cu copilul, timpul să fie de calitate, jucaţi-vă, plimbaţi-vă, mergeţi la film, teatru, spuneţi-i poveşti.

4.Apreciaţi-l pentru lucrurile bine făcute

5.Fixaţi reguli de comportament evitând rigiditatea şi/agresivitatea verbală sau fizică.

6.Trasaţi-i mici responsabilităţi.

7.Menţineţi-vă promisiunile.

8.Fiţi onestă cu dumneavostră înşivă şi cu copilul.

9.Aveţi răbdare, fiţi tolerantă.

10. Oferiţi-i un model: frate mai mare, unchi, bunic, un prieten, construiţi relaţii sănătoase cu aceştia, copilul are nevoie de un model masculin

11.(Re) căsătoriţi-vă.

12.Evitaţi plângerile, reproşurile prin a-i da de înţeles că stă în calea fericirii dumneavoastră.

13.Evitaţi să-l încărcaţi cu vina responsabilităţilor ce vă revin dumneavoastră ca mamă.

14.Ajutaţi-l să-şi cunoască tata dacă este posibil.

15.Permiteţi-i să construiască o bună relaţie cu el.

16.Amintiţi-vă mereu că e doar un copil şi nu poate să ducă pe umerii lui fragili poverile confesiunilor dumneavoastră copleşitoare despre carieră, dragoste, relaţii, frmântări, griji, responsabilităţi, viaţă.

17.Atunci când vă veţi simţi depăşită de probleme sau veţi dori o soluţie, apelaţi cu încredere la specialiştii în educaţie (psihologi, psihopedagogi) pentru o dezvoltare armonioasă a personalităţii copilului învăţând alternative şi strategii noi de relaţionare şi comunicare eficientă.