Explorarea Viselor

Explorarea Viselor

/0 Comentarii/în /de

Explorarea Viselor

„Interpretarea viselor reprezintă calea regală către cunoaşterea activităţilor inconştiente ale minţii”, sublinia Freud. Vă întrebaţi adesea, oare ce putem cere de la noi înşine în viaţă? Răspunsul la această întrebare este să luăm realitatea aşa cum este şi nu cum am dori noi să fie. Când refuzăm emoţii şi situatii, ele apar în vis sub forma de adversari (demoni) care sunt împotriva noastră. Sursa visului readuce în faţa noastră conflictul evitat şi reprimat pentru a fi rezolvat şi încheiat.  Demonii sunt acele situaţii/persoane pe care nu le putem controla, iar până când nu le acceptăm, suntem perdanţi în bătălia cu soarta.

Paradoxul este că ne temem de distrugere, dar modul în care reuşim să ne eliberăm de temeri este chiar asumarea riscului distrugerii. Scopul viselor este datoria majoră în viaţa fiecăruia: de a separa imaginea eului personal de imaginea a ceea ce suntem şi ceea ce ar trebui să facem cu viaţa noastră. Nevoia de vindecare este o problemă spirituală  pe care o facem odată ce realizăm ce am învăţat pâna acum din necesitate şi suferinţă.

Mânia refulată în copilărie, ne/potrivirea cu partenerul, eliberarea experienţei dureroase din viaţa de adult, necesitatea schimbărilor majore (schimbarea într-o relaţie / schimbarea locului de muncă) si alte aspecte „negre”, odata trecute prin filtrul explorării visului, vor avea rezultate notabile prin înţelegerea şi direcţiile de urmat pentru prezent şi viitor.

Prin iniţierea în lucrul cu visele cunoaştem SINELE, dezvoltam noi abilităţi de a acţiona (în vis şi în viaţa cotidiană) renunţând la atitudini şi scheme comportamentaleincongruente cu realitatile vieţii. Fiind liberi, putem deveni foarte creativi.  Cu cât înaintăm în acest “camp al cunoaşterii”, cu atât întregim câmpul conştient prin încorporarea şi extinderea abilităţilor Eului.

Tot ce este nerezolvat în viaţa reală, apare în vis pentru a rezolva ceea ce am respins sau amânat. Condiţia vindecării este înfruntarea spaimei din vis. Explorarea viselor aduce modificări interioare care pot influenţa viaţa noastră exterioară, dar şi relaţiile interumane, interpersonale.

De multe ori ni se întâmplă să ne aflăm în opoziţie cu viaţa, cu alte persoane şi aceasta e posibil din cauză că rămânem blocaţi într-o problemă, într-o situaţie ireconciliabilă, angajându-ne prea puţin sau chiar deloc în transformarea ei. Modalitatea prin care facem faţă situaţiilor potrivnice din vis ne vorbeşte despre modul în care noi abordăm viaţa şi pe noi înşine, visul este relevant în acest sens.

Locuri limitate: 10

Cost: 150 Lei / participant

Pauza de cafea – inclusa

Locatie: Bucuresti, Zona Universitate, str. Sarmizegetusa nr. 4 (colt cu str. Colței), interfon 4, Sector 3

Rezervare se considera efectuata dupa plata unui avans de min. 50 lei.

Detalii de plata: Moraru Aurelia, RO04 INGB 0000 9999 0406 0386

Detalii si date de contact:

Telefon: 0722 511 837 / 0722 151 809

e-mail: aurelia.moraru@yahoo.com / a.ancamoraru@gmail.com

www.explorareaviselor.ro

Meditation

Cum evităm epuizarea şi conflictele la locul de muncă?

/0 Comentarii/în , /de

Autor: Psihoterapeut (Coach) NLP Master Anca MORARU

Se spune că este bine să lucrezi într-un domeniu în care ai o pasiune, în aşa fel încât să faci cu plăcere şi cu mult mai multă lejeritate treaba de zi cu zi. Din păcate însă, nu toată lumea este privilegiată să facă ceea ce îi place, în foarte multe cazuri fiind vorba de alte criterii de alegere a locului de muncă.

În fiecare zi, o bună parte din timpul nostru ni-l petrecem la birou şi, tot zi de zi, se întâmplă să apară tot felul de situaţii conflictuale sau chiar crize cărora trebuie să le facem faţă.

Şi cel mai probabil le facem faţă oricum, dar mai important de atât este felul în care ne gestionăm conflictele care inevitabil apar.

Ca şi în familie, şi la birou se creează o mică societate în care sunt multe genuri de oameni cu care trebuie să ne înţelegem. La fel ca în oricare situaţie, fiecare persoană are propria personalitate, un set de credinţe, valori, caracter şi mai adăugăm şi funcţia pe care o ocupă, lucru ce îi conferă anumite responsabilităţi şi o anumită atitudine.

Este bine de ştiut că o parte din conflicte se pot aplana în condiţiile în care atribuţiile fiecărui coleg sunt bine stabilite, astfel încât să nu existe dubii în legătură cu cine ce are de făcut. În cazul în care atribuţiile se suprapun şi/sau munca ta depinde de alt coleg, este frumos ca fiecare în parte să îşi respecte termenii limită astfel încât să nu încurce nimeni pe nimeni.
Atâta timp cât este clar că fiecare trebuie să îşi vadă de propriile atribuţii şi că fiecare îşi respectă termenii, putem să vorbim în continuare despre anumite tipologii de oameni dificili cu care ne descurcăm cel mai greu şi care ne pun în dificultate.

Există situaţii în care unii colegi pot să pună în scenă şi la birou acelaşi tipar de comportament pe care îl au şi în sânul familiei şi astfel să reproducă aceleaşi conflicte cu care sunt obişnuiţi. Ai grijă să nu fii chiar tu acel coleg sau ca şi în comportamentul tău să nu fie aduse astfel de “tabieturi” comportamentale de acasă.
Dacă observi că un coleg s-a familiarizat prea mult cu tine şi că a depăşit un prag colegial, poţi să formulezi pe un ton normal părerea că poate îşi depăşeşte atributele, sau poate are aşa-zisa atitudine de şefie cu tine sau că nu te face să te simţi respectat(ă). O comunicare elegantă, deschisă şi directă ajută întotdeauna.
Cel mai bine pentru fiecare este să nu se lase distras de la munca pe care o depune şi să rămână productiv în continuare.

De asemenea, nu trebuie neapărat să devii prieten cu colegii. Chimia între oameni poate să fie, la fel de bine cum poate să nu fie.

Dacă unul dintre colegi are obiceiul să ţipe la tine şi poate şi tu la fel, dar vrei ca această situaţie să nu se mai repete, unul dintre voi trebuie să scurtcircuiteze felul în care se petrec lucrurile: poţi să îi explici frumos şi pe un ton normal că doreşti să schimbi abordarea voastră sau, dacă asta nu funcţionează, îl poţi ignora şi îl poţi lăsa să urle de unul singur fără a-i mai da un răspuns, până ce va înceta, moment în care îţi poţi expune părerea.
Dezirabil este să ai mereu o atitudine direcţionată către rezolvarea conflictului astfel încât chiar şi atunci când apar probleme neprevăzute, să nu te laşi prea mult implicat în discuţii despre a cui este vina şi dacă şi cu parcă, decât la nivelul la care se poate stabili sau restabili îndatorarea fiecăruia sau aducerea aminte a organigramei.

Spuneam mai sus că este importantă maniera în care se desfăşoară activitatea în câmpul muncii. Ea oricum trebuie şi este îndeplinită. Dar felul în care ajungi să gestionezi un conflict este foarte important, deoarece eşti într-un mediu în care stai ore în şir pezi (poate mai mult decât stai cu familia) şi este normal să ai parte de un mediu cât mai relaxant şi productiv pentru a nu risca să aduci acasă nervii şi tensiunea.

Situaţiile ideale în care ar trebui să se desfăşoare activitatea în câmpul muncii sunt acelea care presupun o bună organizare, o bună colaborare în munca de echipă şi o bună împărţire a sarcinilor. Nu te lăsa afectat(ă), abordând o atitudine detaşată şi cât mai elegantă, chiar şi atunci când consideri că nu se merită sau că “nu ai cu cine”. Odată ce tu te distanţezi printr-o atitudine mai profesională şi mai obiectivă, se va schimba şi atitudinea celorlalţi.
Iar ca să nu îţi strici buna dispoziţie până după terminarea programului şi pentru a nu transfera nervii sau frustrările în sânul familiei sau în grupul de prieteni, încă o situaţie ideală este aceea în care eviţi să dai valoare celor întâmplate şi nu continui să discuţi despre asta, decât poate doar între tine şi colegii sau şeful tău şi asta doar la locul de muncă. Spor la treabă!

Sursa: CSID

Fericire

Ieşi din rutina zilnică descoperind o atitudine nouă de viaţă!

/0 Comentarii/în , /de

Trăim zilnic ceea ce se numeşte rutină. Cu toţii suntem familiarizaţi cu semnificaţia ei, cu aspectele ei neproductive şi cu spaţiul pe care ni-l ocupă. Dicţionarul ne spune că rutina este capacitatea câştigată printr-o practică îndelungată, obişnuinţa de a acţiona sau de a gândi totdeauna în acelaşi fel şi totalitatea obişnuinţelor sau a prejudecăţilor considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creaţiei sau a progresului.
Rutina este, deci, ceea ce numim un drum deja parcurs. Este modul automat în care ne-am setat mintea să acţioneze. Este acea atitudine tipică ţie de care esti constient(ă) şi tu şi poate şi cunoştintele tale. Sunt acele caracteristici tipice ţie şi ar fi bine sa fie mai mult reacţii pozitive decât negative. Deşi ne sunt la îndemână schemele vechi, de păstrat sunt doar cele care ne ajută să avem parte de comunicarea eficientă cu oamenii cu care ne dorim şi cu care interacţionăm în vederea atingerii obiectivelor pe care ni le-am propus.

Cea mai buna modalitate de a ne dezvolta personal este să localizăm ce anume admirăm la alţii şi să ne întrebăm ce vrem să îmbunătăţim la noi sau care este rutina atitudinii negative care te împiedică să avem succes.

Dacă ţi s-a întâmplat vreodată să simţi invidie faţă de cineva,  este bine de ştiut că nu există ceva în persoana aceea ce ţie ţi-ar putea lipsi. Diferenţa dintre oameni este facută de rutina gândurilor lor, care se fixează  în anumite scheme de gândire, ce par a se repeta în viaţă ca nişte scenarii şi aceasta este posibil  să se întâmple deoarece avem un exerciţiu îndelungat în această direcţie. Suntem obişnuiţi în sinea noastră să ne raportăm în acelaşi mod la ceilalţi şi la noi, alegem să ne focusăm pe comportamente ce ne conduc la insucces fără a conştientiza.

10 lucruri pe care oamenii împliniţi le fac

1. Prezentul reprezintă acţiunile şi gândurile pe care le-ai avut. Fii conştient că nu poţi schimba trecutul şi nu pierde timpul cu regrete de genul “dacă aş fi procedat altfel, ar fi fost mai bine”. Nu vei afla niciodată şi nu îţi poate garanta nimeni ce ar fi fost dacă ar fi fost altfel. În schimb, ai garanţía construirii unui prezent împlinit, ceea ce este o alegere zilnică a fiecăruia dintre noi, pentru ca atitudinea este doar un obicei de gândire.

2. Evită să invidiezi. În general, oamenii de succes nu invidiază, ci admiră modelele pozitive de succes şi le iau drept exemplu.

3. Evită să menţii relaţii cu persoane negative. Relaţiile nesănătoase de orice natură nu fac decât să exploreze un potenţial neproductiv. Trebuie să realizezi că nu de puţine ori în viaţă, când un numitor comun nu mai există, unele persoane trebuie lăsate în urmă pentru a ne putea desprinde de ceea ce a fost şi pentru a ne reconstrui într-o variantă mai bună.

4. Fii ancorat şi ascultă cu atenţie nevoile sufletului tău. Schimbarea depinde de structura ta sufletească şi asta va determina alinierea a ceea ce gândeşti cu ceea ce spui şi cu ceea ce faci.

5. Învaţă să te iubeşti şi să te respecţi. Dacă tu nu ai o părere foarte bună despre tine, nici alţii nu o vor avea, iar oamenii din jurul tău te tratează aşa cum le permiţi tu. Şi întreabă-te mereu: “Dacă eu m-aş întâlni pe mine, mi-ar plăcea ce văd? Mi-ar plăcea să mă cunosc ? Mi-ar plăcea să fiu prieten cu mine ? “

6. Ai grijă ca obiectivele tale să fie fixate gândind perspectiva vieţii prin prisma viselor tale şi nu prin prisma fricilor acumulate. Ideal ar fi ca la sfârşitul fiecărei zile să îţi placă ce ai realizat, pentru că tu pui în scenă ce mintea ta a regizat deja.

7. Oamenii fericiţi realizează importanţa timpului  liber şi aleg să îl împartă doar cu persoane care merită într-adevăr şi care au un aport benefic în viaţa lor. Construieşte relaţii cu oameni de succes, întotdeauna vei avea ceva de învăţat de la ei.

8. Schimbă-ţi atitudinea. Tot ce avem de făcut este s-o conştientizăm pe cea prezentă, s-o definim pe cea pe care ne-o dorim, s-o avem ca obiectiv şi zilnic să o exersăm luând drept reper modelul la care ne-am gandit. Treptat, vom constata cum o calitate care era neglijată va deveni la îndemână folosind-o cu succes ori de câte ori vom dori s-o experimentăm în contextele de viaţă care o solicită.

9. Orice întâmplare poate fi un test pe care trebuie să îl treci, iar eleganţa cu care accepţi ceea ce nu poţi schimba poate să stârnească numai admiraţie. Priveşte mereu cu optimism ceea ce ţi se întâmplă şi conştientizează că ultima greşeală facută este profesorul tău. Chiar şi dintr-o experienţă mai puţin plăcută, alege să nu faci o dramă. Detaşarea este o soluţie care te ajută să nu iei personal comportamentele oamenilor care nu depind de tine. Sau dacă realizezi că ai greşit într-adevăr cu ceva, îţi iei lecţia din acea experienţă şi eviţi să repeţi greşelile din trecut.

10. Fii conştient şi responsabil de comportamentul şi acţiunile tale. Personalităţile puternice îşi aleg cu grijă amintirile pe care le păstrează. Este de recomandat să ne derulăm în minte experienţele pozitive trăite cu familia, persoana iubită sau performanţa de la locul de muncă, să ne reamintim clipe care ne confirmă un succes pe care l-am avut şi cum anume ne-a făcut să ne simţim respectiva situaţie. Amintirile plăcute sunt un râu nesecat de energie pozitivă pe care îl putem reaccesa oricând ne dorim o revitalizare a stării de spirit.

Autor: Anca Moraru, Psihopedagog, Coach NLP şi PR, a.ancamoraru@gmail.com

Sursa: CSID

Inteligenta Emotionala

Inteligenţa emoţională: comunicare, atitudine şi înţelepciune!

/0 Comentarii/în , /de

Ce este inteligenţa emoţională?

Toţi specialiştii spun că este abilitatea de a identifica, înţelege şi gestiona stările şi sentimentele noastre, dar şi ale celorlalţi. Este maniera cu care îţi poţi transforma starea de spirit de la una de stres în una pozitivă şi productivă din care să ieşi în avantaj.

Este acea capacitate care te ajută să te situezi şi în locul celuilalt pentru a-ţi da seama de impactul comportamentului tău asupra lui sau pentru a realiza cum gândeşte cealaltă persoană. Altfel spus, este unexerciţiu mental care te ajută să ai succes cu oamenii din jurul tău, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională.

Inteligenţa emoţională te ajută să jonglezi cu anumite criterii care te fac pe tine şi partenerul tău să va ajustaţi şi să fixaţi în timp acelaşi sens, aceeaşi direcţie şi viteza cu care vă comunicaţi şi cu care parcurgeţi obiectivele pe termen scurt sau lung.

Inteligenţa emoţională într-o relaţie (cuplu)

Nu puţine sunt cazurile în care un cuplu, deşi partenerii au aceeaşi dorinţă pentru stabilitate, intimitate şi dorinţă spre evoluţie, nu reuşesc să atingă un standard necesar de comunicare şi astfel se ajunge în situaţia de a vorbi limbi diferite, în loc să îşi dezvolte inteligenţa emoţională pentru a deveni (mai) empatici cu nevoile lor şi ale partenerului.

Subiectul este vast, dar o componentă esenţială la baza fiecărei relaţii este comunicarea şi cum anume o folosim pentru a ne face înţeleşi…sau nu.

Ca un mic exerciţiu, încearcă să îţi imaginezi partenerul actual cu situaţia voastră actuală. Apoi vizualizează-te alături de el în scene semnificative pentru tine şi realizează dacă ai cu adevărat încredere în ceea ce aţi construit împreună şi dacă îţi imputerniceşti cu adevărat partenerul cu o cantitate de respect şi dragoste necesare unei relaţii sănătoase.

Este bine de ştiut că indiferent dacă relaţia este pe termen scurt sau lung, nereuşită sau reuşită, reprezintă cât consideri tu că meriţi la momentul respectiv şi, dacă eşti încă acolo, este pentru că mai ai ceva de învăţat.

Pentru a ne uşura existenţa, putem să ne punem întrebările de genul: „Cu ce lecţie a intrat acest om în viaţa mea? Ce calităţi admir eu la el? Ce încearcă el/ea prin acel comportament să îmi spună despre mine?”

  • Într-o relaţie, toţi gândim şi cântărim investiţia sentimentală făcută

Se pot întâmpla relaţii în care ambii parteneri să aibă aceeaşi manieră de a aprecia o investiţie armonioasă (caz ideal) sau frecvente relaţii problematice: acele relaţiile de tranziţie care sunt menite să ne ducă doar din punctul X în punctul Y. Acestea au loc pentru a ne cunoaşte mai bine pe noi înşine în situaţia de vulnerabilitate necesară unei relaţii pentru a ne da seama unde ne situăm noi înşine în graficul respectului de sine, în graficul cunoaşterii propriului potenţial şi în graficul evoluţiei.

Majoritatea dintre noi ne regăsim în situaţia de a întâlni acelaşi tipar de parteneri cu acelaşi tipar de probleme care ne arată de fapt unde trebuie să lucrăm cu noi înşine. De-a lungul timpului, partenerul ne testează comportamental, iar reacţiile care decurg din jocul relaţiei ne aparţin şi ne vorbesc despre stadiul evoluţiei noastre personale şi despre calitatea manierei personale de a gestiona un conflict.

  • Autoactualizează-ţi atitudinea constant

Acţionează şi reacţionează în timp util la comportamentul şi schimbările pe care le face partenerul. Este de recomandat să nu nu accepţi mult mai puţin decât îţi doreşti, pentru că astfel poţi să îi permiţi partenerului să te aducă până la pragul de a-l urî. Dacă ai constatat că relaţia în care eşti începe să fie distructivă, observă dinamica discuţiilor avute ca şi spectator. Încearcă o abordare productivă în care să formulezi pozitiv ce anume te deranjează sau ce îţi lipseşte în această relaţie.

  • Există doar prezent

În lumea noastră interioară, trecutul şi viitorul nu sunt separate. Ceea ce ne amintim că s-a întâmplat şi ce ne imaginăm că o să se întâmple, se reflectă în starea prezentă. Deci te întreb: eşti fericit(ă) azi?! Există doar prezentul, iar el le include pe toate. Poţi să porneşti o discuţie de la vechi conflicte nerezolvate din trecut, folosind în schimb o formulare a ceva ce ţi-ar plăcea să se întâmple (sau să se întâmple mai des), dar nu sub forma reproşurilor.

  • Ascultă-ţi partenerul

Într-o discuţie, deşi probabil ai auzit-o destul de des, este chiar important să asculţi ce are de zis partenerul tău, fără să îl întrerupi. Aceste întreruperi nu fac decât să devieze discuţia de pe un subiect pe altul, fără a avea concluzii la niciunul dintre aspectele abordate. Luaţi pe rând fiecare problemă şi după ce aceasta este formulată, lasă loc răspunsului partenerului. Astfel, poţi afla detalii importante despre felul în care a privit el/ea lucrurile, şi deci întreaga lui/ei perspectivă, care chiar dacă este diferită de a ta, nu înseamnă neapărat că este şi greşită.

  • Orice victimă are o relaţie specială cu călăul său

Fie că este vorba de un abuz emoţional sau psihologic, prin atitudini comportamentale, verbale sau nonverbale, abuzul are un impact negativ asupra emoţiilor. Ai grijă să nu te afli într-o relaţie în care joci rolul de victimă.

  • Ai în vedere contextul partenerului

Aminteşte-ţi că fiecare are (încă din copilărie până la maturitate şi nu numai) parte de o situaţie personală de viaţă formată deja şi care i-a conferit un anumit set de comportamente mai bune sau mai puţin bune. Este de recomandat când descoperim pe cineva să conştientizăm anumite repere care să ne ajute să îi situăm mental pentru a comunica eficient şi fără să judecăm în necunoştinţă de cauză anumite situaţii. Bineînţeles că reciproca e valabilă.

  • Totul pleacă de la percepţie

Ca exemplu, imaginează-ţi că percepţia este propriul vizor prin care alegi zilnic să priveşti lumea. Asigură-te că vizorul tău este cât mai limpede şi fără percepţii eronate (datorită trecutului, a experienţelor mai puţin bune sau a diverselor lucruri învăţate sau preluate de la alţii şi cu care nu rezonezi) pentru a vedea într-un mod clar lucrurile care ţi se întâmplă şi pentru a nu avea parte de distorsiuni.
De abia când ne dăm seama că avem grile diferite de a interpreta lumea (ne dezbrăcăm de percepţii) putem vedea pe cineva cu adevărat aşa cum este în esenţă şi să-l înţelegem prin propria grilă (propria experienţă personală).

  • Sincronizarea este foarte importantă

Vorbeşte deschis cu partenerul tău despre aşteptările voastre de la o relaţie. Descoperiţi dacă sunteţi în aceeaşi etapă pentru că este important să găseşti un partener cu care să rezonezi în plan afectiv şi cu care să îţi doreşti aceleaşi lucruri de la viaţă. În caz contrar, când fiecare pare să tragă în altă direcţie, relaţia poate deveni frustrantă pentru cel puţin unul dintre parteneri (de obicei pentru cel care este mai implicat). De asemenea, importante sunt şi obiectivele relaţiei şi viziunea pe termen lung, iar acestea merită discutate încă de la debutul relaţiei pentru a construi o bază stabilă.

  • Dozează-ţi cu grijă resursele

Oferă răbdare, înţelegere şi iubire, dacă asta consideri. Dar dacă nu vezi disponibilitate din partea partenerului, evită să îţi epuizezi sau să îţi mai canalizezi resursele acolo unde investiţia ta emoţională nu este apreciată deloc sau la adevărata ei valoare

  • Respectă-te

Este nenatural să încerci să îţi schimbi partenerul sau să îl cerţi pentru ceea ce el nu este de fapt. Pe parcurs, dacă faptele lui vorbesc de la sine arătându-ţi că nu vrea să îţi ofere stabilitatea, angajamentul sau iubirea de care vrei să ai parte, alege să te respecţi suficient cât să părăseşti o situaţie care îţi dă disconfort şi nu te flatează deloc sau prea puţin.

  • Diferenţa dintre mândrie şi demnitate

Asigură-te că îţi este înţeleasă viziunea, iar dacă este cazul, renegociază termenii. Dacă partenerul este dornic de a se şlefui şi faptele sprijină promisiunile verbale făcute, vă aflaţi într-o relaţie cu perspective. Dar a profita de noua ipostază superioară nu este de recomandat. Dacă unul dintre voi poate avea mai multă dreptate, nu se traduce prin afişarea unei atitudini arogante şi de superioritate.

  • Schimbările au nevoie de timp

Evită să duci cerinţele tale la o extremă de pe o zi pe alta. Orice schimbare are loc treptat sau dacă se întâmplă prea rapid, s-ar putea să fie doar un bufeu care să treacă la fel cum s-a şi întâmplat. Subit, adică.

  • Racordează-te la nevoile sufletului tău

Te simţi confortabil(a) cu faptele tale? Dacă nu, înseamnă că faci sau acccepti ceva contrar credinţelor tale. Deşi poate părea o soluţie bună şi te gândeşti că accepţi €œdoar pentru moment”, un compromis greşit va crea frustrare, iar frustrarea se va oglindi în comportamentul tău care va crea la rândul lui certuri, astfel intrând într-un cerc vicios.

  • Fii flexibil(ă)

Orice amânare şi incertitudine vine la pachet cu griji şi frustrări. Câteodată trebuie luată situaţia actuală ca atare şi găsite soluţii (cu cât mai rapide, cu atât mai bine) care să ducă la rezolvarea conflictelor. Bunăstarea şi liniştea din sufletul tău sunt cele mai bune semne după care te poţi ghida. Fii atent(ă şi conştient(ă) la felul în care trăieşti şi te manifeşti.

  • Schimbarea este inevitabilă

În schimb, haosul este opţional. Firesc este să ne ajustăm comportamentul în funcţie de ce anume găsim pe drum, iar alegerile şi schimbările vin natural în funcţie de situaţiile de viaţă şi oamenii care aleg prin comportamentul lor să plece din viaţa ta sau să rămână.

Sinceritatea faţă de sine este importantă, iar astfel vei vedea dacă relaţia pe care o ai reprezintă ceva pentru viitor sau este doar ceva de tranziţie prin care te poţi cunoaşte mai bine pe tine şi poţi vedea ce îţi doreşti cu adevărat. Îţi spun ceva ce probabil ştii deja, şi anume că orice relaţie este despre tine şi despre cine eşti tu în acea perioadă care a fost, care este sau va fi.

Autor: Anca Moraru, Psihopedagog, Coach NLP şi PR, a.ancamoraru@gmail.com

Sursa: CSID

Mountain

Meditatie cu margaritare – transformare

/0 Comentarii/în /de

Meditatie atunci cand te simti deprimat(a). O meditatie de acest tip este 
atunci cand stai si te gandesti la problemele pe care le ai, si le intorci 
in asa fel incat sa le gasesti o rezolvare fericita. Te duci undeva in 
natura unde sa te lase toata lumea in pace, intr-un parc sau la tara undeva, 
intr-o vale langa o apa curgatoare. Te asezi cat mai comod si iti imaginezi 
cum ar fi daca te-ai afla undeva la inaltime, sus pe varful muntilor.Iti 
inchipui ca esti inconjurat/a numai de cerul zilei cu lumina concentrata in 
soare, de cerul noptii cu lumina raspandita in luminite vii. Te uiti si vezi 
ca toti norii si toate lucrurile sunt undeva, mai jos de tine. Acum tu 
insuti/insati esti doar aer, si cu puterea ta transformi piatra muntelui in 
praf si pulbere, si tu insuti/insati esti aer plin de praf. Varful muntelui 
este de piatra, prea solid si prea incremenit; este atat de inalt incat nici 
ploaia nici zapada nu poate sa ajunga pana la el, si iarasi nimic nu poate 
creste acolo. Pentru asa ceva iti trebuie apa. Mergi un pic mai jos, printre 
nori, si simti cum ochii ti se umezesc, si tu insuti/insati esti una cu 
norii, esti acum aer si apa. Privesti in jos si te transformi in ploaie, 
care incepe sa curga in paraiase pe fata pamantului, dand putere si viata si 
expresie sentimentelor tale, care se transforma in mici seminte de plante si 
de flori. Esti acum o floare de margaritar, nu sus pe piatra de pe munte ci 
intr-o depresiune adanca, vezi ca ai picat intr-o vale unde nu credeai ca 
vei ajunge vreodata. Te uiti in jur si vezi cu uimire ca mai sunt si alte 
flori in jurul tau, toate acoperite de roua. O intrebi pe cea mai apropiata 
cum o cheama, si ea iti raspunde in Engleza ca o cheama „Lily of the Valley” 
(Crinul din Vale, Lacrimioara). Lily este alba si delicata ca un sirag de 
perle, parfumul ei este dulce, iar lucrul ei este sa faca valea, 
depresiunea, un loc fertil si minunat. Un leagan al vietii este lumea ei, si 
tu esti copilul ei, care atunci cand plange devine un margaritar luminos, in 
valea plina de margaritare vii. Iti amintesti la un moment dat cum te 
cheama, si incepi sa-ti canti de unul/una singura un cantecel, o doina de 
iubire care te alina si iti da un fel de fericire cum n-ai avut pana acum. 
La un moment dat simti cum te ridici deasupra florilor din vale, si te 
intrebi daca ai devenit iarasi aerul taios si uscat care scrijelea piatra 
muntelui. Dar nu…acum esti altfel. Acum porti cu tine un parfum atat de 
dulce cum nu-ti imaginai ca poate sa existe, si cu acest dar mergi mai 
departe. Gandul tau nu mai scrijeleste piatra, este liber…esti  liber/a asa 
cum este doina, cum e zefirul vesel si bland de primavara, cum este ploaia 
curgatoare. Stii ca pentru toate este un rost, ca toate se transforma si vor 
fi bine, si acum poti iarasi sa zambesti, sa ridici capul si sa mergi mai 
departe cu ochi stralucitori. Nu-ti mai e teama de depresie, pentru ca stii 
ca poti primi chiar daruri de la ea, o poti infrumuseta si o poti face 
fericita chiar tu insuti/insati, cu iubirea ta.

Taina Vindecarii

Taina Vindecarii

/0 Comentarii/în /de

“Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”

A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.  Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:

– Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…

Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.

La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea…

“Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană; 
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă; 
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit; 
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi; 
când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el; 
când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie; 
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă; 
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez; 
când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea; 
când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă; 
când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii…”
 
de Bruno Ferrero
 
Sursa: http://drumuricatretine.wordpress.com/2011/03/27/taina-vindecarii-metafora-terapeutica/
Curatenie Casa Mintii

Curăţenia în casa minţii

/0 Comentarii/în , /de

„Nimeni nu îşi poate face curăţenie în propria casă dacă nu priveşte mai întâi în faţă gunoiul. Dacă doreşti să îţi faci curăţenie într-o cameră, tu începi întotdeauna prin a privi cu atenţie tot ce există în ea. Unele lucruri îţi trezesc amintiri frumoase, aşa că le priveşti cu încântare, le ştergi de praf şi le dai o nouă strălucire. Altele trebuie reparate, aşa că îţi propui să faci acest lucru. Unele obiecte nu îţi mai folosesc la nimic, aşa că trebuie aruncate.

Nu ai niciun motiv să te înfurii atunci când îţi faci curăţenie în cameră !

La fel se petrec lucrurile şi atunci când îţi faci curăţenie în casa minţii. Nu ai niciun motiv să te înfurii pentru că anumite convingeri trebuie aruncate la coşul de gunoi. Aruncă-le cu aceeaşi seninătate cu care arunci resturile alimentare după ce ai terminat de mâncat. Cine mai stă să caute prin coşul de gunoi pentru a recupera resturile alimentare de ieri şi pentru a-şi prepara cina de astăzi? În mod similar, ce rost are să cauţi prin resturile mentale de altădată pentru a recrea experienţele de mâine?”

Louise L. Hay